Omenia este o calitate foarte bună. Aplicarea spiritului ei în realitățile diurne și în relațiile interumane, dar în special în relațiile interstatale, conduce la evitarea conflictelor de orice natură, inclusiv a războaielor. Prin omenie se asigură bunul cel mai de preț – PACEA.
Dar omenia nelimitată, fără nicio măsura, poate face loc la încălcarea unui alt bun – Dreptatea. Și egalitatea între indivizi în faţa legii este încălcată imediat prin instrumentul principal al nedreptăților – CORUPȚIA.
Care sunt rădăcinile și motivele ce domină o corupție generalizată a societății românești de azi ?
Din punctul meu de vedere:
1. Sărăcia materială și spirituală a majorității populației. Cum spuneau rușii când au călcat Romania în picioare, tocmai ei, care, în medie, nu se deosebesc prea mult de români ca nivel de civilizație, spuneau despre romani – „Niet cultura”!
2. Dorința de îmbogățire fără merit, bogăția fiind considerată în mediile sociale insuficient sau chiar deloc educate drept unicul factor de propăşire.
3. Posibilitățile create de schimbarea de regim, de la comunismul egalizator ca principiu, la capitalismul care, tot ca principiu, permite și stimulează diferențierea în funcție de capacitățile individuale și zestrea biologică a fiecărui individ.
Doar că în România, ideea de concurența loială s-a aplicat cu și prin metoda de jaf: „apucă și ia-ți ce și de unde poți” !
4. Mentalitățile balcanice, dominate de spiritul otomano-fanariot, prost aplicat şi degenerat într-o racilă numită pur și simplu HOȚIA.
Terminând cu aceste câteva motivații pur teoretice, să trec la prezentarea câtorva fapte concrete de corupție şi a consecințelor lor.
Faptele și consecințele imediate ale fenomenului corupției au început imediat ce a apărut Decretul post-revoluționar din anul de grație 1990 (numai grație nu a fost!) privitor la restituirea proprietăților confiscate de comuniști prin naționalizări și confiscări abuzive.
Pe lângă cei în drept la restituiri, a apărut o clasă întreagă de indivizi – avocați, notari, escroci – care, mâna în mână, au pus stăpânire pe averi care nu le aparțineau. Aceste averi erau fie ale statului, fie ale unor organizații din perioada comunistă, fie fără un stăpân bine definit, sau desființat prin efectele Revoluției.
Așa au dispărut de exemplu, peste noapte, cele 4 miliarde de dolari adunate de Ceaușescu, şi averile partidului, ale sindicatului, etc.
Şi apoi a fost legislaţia pentru privatizări care a avut ca efect că numeroase bunuri au intrat în posesia unor nepricepuţi, incapabili sau de-a dreptul escroci.
Nu pot numi pe toți prim-profitorii, este treaba DNA-ului sau chiar a DIICOT-ului, dar nici aceştia nu mai poate face ceva, toate restituirile şi privatizările sunt acoperite și blindate cu acte ! Dar securiștii, cei care „apărau bunurile societății multilateral dezvoltate”, au fost printre primii beneficiari. Nu toți desigur, dar o bună parte din ei.
Un bun cunoscut de-al meu, specialist în fizica nucleară, a fost nevoit să facă altceva decât meseria lui, nedorind să plece din țară, și s-a apucat sa facă case din lemn. Una din lucrările lui a fost o căsuță pentru paznicul unei livezi de portocali de 80 de hectare, situata în sudul Franței. Cine era „apropitarul” ? Un fost general de securitate… De unde avea atâta bănet?
Şi a fost bine îndrumat în ce sa investească ! Un hectar de livada de portocali produce cca. 15 tone de portocale, așa că la, vânzarea producției, generalul încasează vreo 2 milioane de Euro anual !
Alte exemple binecunoscute sunt: Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Ion Necula, Dan Diaconescu etc. Cum au făcut avere ?
Nu știu despre ceilalți milionari-miliardari, dar Patriciu a reușit ca, îmbogățindu-se peste noapte, să distrugă toată chimia de pe Valea Trotușului ! Și iată cum – o spun în calitate de martor direct la aceste fapte de corupție:
O vreme, imediat după Revoluție, înainte de preluarea surselor de țiței de către companiile austriece, a funcționat încă sistemul de „repartiții de la minister”. Toată industria chimică de pe Valea Trotușului, incluzând Combinatul de Cauciuc sintetic, Rafinăria Onești, Combinatul Chimic Borzești, Rafinăria Dărmănești, depindea de aprovizionarea cu cca. 300.000 tone țiței obținute din câteva surse, dar în principal de Schela Moinești.
Ei bine, după ce Patriciu a cumpărat pe mai nimic Rafinăria de la Midia-Năvodari, a reușit să obțină de la minister o exclusivitate, un monopol de repartiție pentru țițeiul de la Moinești exact pentru cele 300.000 de tone țiței din care trăia chimia oneșteană! Și noi, cei 25.000 de salariați din această enormă forță economică, nu mai aveam decât să ne uităm cum trec trenurile cu cisterne pline cu țiței pe lângă Onești spre Midia, parcurgând 400 de kilometri, în loc de cei 40 de km, care este distanța dintre Moinești și Onești.
Ministerul Chimiei și Petrolului, interpelat și avizat că este o escrocherie şi că, în plus, veniturile a 25.000 de salariați cu familiile lor, deci a cca. 65.000 de oameni, depindea de acel petrol, nu putea da nicio explicație mai pertinentă decât că „așa a fost aprobată REPARTIȚIA de la guvern !” Și industria chimică oneșteană a murit ! Un efect direct al corupției la nivel înalt.
Cea mai „mică” unitate – Rafinăria Dărmănești – a mai trăit câțiva ani, obținând „pe sub mână” niște țiței de la Moinești, și doar pentru că cocsul din ţiţei obținut la Dărmănești era dintre cele mai bune materii prime din Europa pentru electrozii pentru siderurgie și pentru fabricarea aluminului. Până ce un oarecare fost funcționar de aprovizionare – Iacubov – a obținut avizul de la primul-ministru de atunci, Adrian Năstase, să cumpere Rafinăria Dărmănești, cu doar obligația să investească 2 milioane de lei în menţinerea şi automatizarea unei singure secții, a celei de dehidrogenare a benzenului. Zis și făcut, Iakubov a cumpărat câteva calculatoare și aparatura de comandă a unui proces tehnologic din chimie. Apoi o echipă de specialiști în automatică și tehnică de calcul au muncit vreo 3 ani, și ca rezultat a fost cât pe ce să sară în aer toată rafinăria, așa ca s-a revenit la procedeul binecunoscut al comenzilor manuale !
În acest răstimp, benzina produsă de Dărmănești se vindea fără plata accizelor și impozitelor cuvenite statului, banii respectivi au intrat în buzunarul lui Iacubov și al acoliților săi, iar rafinăria a intrat în incapacitate de plată, cu efectul imediat – falimentul.
Cineva binecunoscut de mine a lucrat în acea unitate de calculatoare, și deci informațiile de mai sus sunt de la „prima mână” ! Lăsând la o parte faptul că personal am făcut proiectul (și am supervizat punerea lui în practică) pentru fabricarea de benzine superioare, până atunci Rafinăria Dărmănești neputând scoate decât benzină de 65 octani, iar prin aplicarea proiectului meu s-a ajuns și la o benzină de 102 octani (am obținut cu alți colaboratori, un brevet de invenție pe această temă)!
Iacubov a fost trimis în judecată de DIICOT şi a fost condamnat definitiv la 7 ani închisoare în 2012 şi eliberat condiţionat în 2016. Prejudiciul a fost de peste 20 milioane lei şi nu am auzit că a fost recuperat.
Ca să nu lungesc prea mult acest articol, fac în continuare doar o enumerare de fapte de corupție la care am fost martor „în direct” – intr-o măsură mai mare sau mai mică.
• Un senator român, la cererea de susținere făcută de mine și de executantul lucrării pentru obținere de fonduri privitoare la încălzirea Spitalului din Focșani, a spus: „Dar mie ce-mi iese ?” (Eu făcusem proiectul pe gratis!)
• A devenit o practică curentă ca aprobările pentru autorizarea de lucrări, investiții, intrare în funcție a unor noi capacități, repartizări de lucrări pentru stat, aprobări făcute de primari, să fie taxate cu până la 30% din profiturile respective, bani „negri” intrați în buzunarele primarilor și altor responsabili de autorizări. Un primar, fost prieten, mi-a oferit un spațiu pentru SRL-ul meu – spaţiu aparţinând primăriei! – cu o aluzie la recompensa prin participare la profit (nu era vorbă de chirie!). Am refuzat, îmi ajungeau pentru acel SRL 2 mp de acasă – un birou cu un calculator şi un printer !
• În perioada crizei de benzina ciubucul se plătea cu canistra plină. Personal am cărat cuiva 4 canistre cu benzina pentru o aprobare a unui material specific folosit la acoperișul Sălii Polivalente Mari din Onești.
• În perioada cât am avut un SRL de proiectare – „Concepția” – în care eram singur și patron, şi proiectant, şi diriginte de șantier, şi tehnolog etc., la încheierea contractelor mi se făceau de la început aluzii transparente de participare la profit (prin umflarea prețurilor pentru beneficiar, cu diferenţa băgată în buzunar), dar prețurile oferite de mine erau atât de mici, încât imediat se renunța la orice pretenție. Lucram de 10 ori mai ieftin decât IPROCHIM de exemplu, și justificam prin aplicarea normelor de muncă în proiectare de pe timpul comunismului !
Despre ciubucul ordinar plătibil la aplicarea de amenzi de orice fel, și alte fapte mărunte de corupție generalizată, a oricărui funcționar public din România, las loc altora să mărturisească. Mai ofer un singur exemplu: am parcat mașina pe trotuarul din fața Spitalului din Onești, nemaifiind loc în mica parcare existentă, și la ieșirea de la consultație mi-am găsit mașina cu roțile blocate și un aviz cu număr de telefon. Am sunat, mi s-a dat o întâlnire, la care am negociat un preț bun – de trei ori mai mic decât amenda oficială (bani băgați imediat în buzunarul controlorului)!
Și nu pot să închei fără să menționez faptul că în România de înainte de Revoluție existau falange întregi de specialiști de înaltă clasă în diferite domenii, iar după Revoluție, din cauza corupției, acele capacități au fost anihilate pentru a se crea motivația de vânzare către cumpărători externi, sub motivul că au specialiști mai buni decât românii, dar de fapt pentru că de la cumpărătorii străine se primea o mită mult mai mare!
Pincu Sfartz, 27 iulie 2018
De regulă lumea urăşte corupţia, a cărei victimă este, doar că constat că probleme legate doar indirect de corupţie îi sunt atribuite direct acesteia.
> Faptele și consecințele imediate ale fenomenului corupției au început imediat ce a apărut Decretul post-revoluționar din anul de grație 1990 (numai grație nu a fost!) privitor la restituirea proprietăților confiscate de comuniști prin naționalizări și confiscări abuzive.
Eu nu sunt la curent cu un asemenea Decret din 1990, sau am uitat de el, motiv pentru care aş dori să obţin de la dv. mai multe informaţii despre acest Decret. Puteţi să le furnizaţi, vă rog, însoţite de referinţele respective?
Eu am rămas în memorie cu cele scrise mai jos:
Dacă este corect ceea ce am citat, atunci fie că corupţia post-revoluţionară a apărut mai târziu decât „din anul de grație 1990”, fie că nu a apărut din acel an pentru motivul menţionat de dv.
> Pe lângă cei în drept la restituiri, a apărut o clasă întreagă de indivizi – avocați, notari, escroci – care, mâna în mână, au pus stăpânire pe averi care nu le aparțineau.
Au pus stăpânire pe acele averi, deoarece „cei în drept la restituiri” ar fi murit înainte să primească ceva, aceasta din cauza legilor în sine şi a modului de funcţionare a justiţiei. Nu au fost excepţionale cazurile în care cei îndreptăţiţi au trebuit să-şi caute dreptatea în faţa instanţelor internaţionale.
> Și nu pot să închei fără să menționez faptul că în România de înainte de Revoluție existau falange întregi de specialiști de înaltă clasă în diferite domenii, iar după Revoluție, din cauza corupției, acele capacități au fost anihilate (…).
Nu este corupţia principala cauză de ce atâtea întreprinderi de pe vremea comunismului nu mai erau viabile, ci comunismul însuşi care le-a creat şi numai în cadrul căruia puteau funcţiona. Marii specialiştii nu au fost şi ei „anihilaţi” odată cu întreprinderile, mulţi dintre ei găsind metode să-şi valorifice potenţialul, în ţară sau în străinătate. Nu le-a fost desigur uşor!
Mulțumesc pentru precizare!
Eu m-am referit la DECRETUL-LEGE NR.61 DIN 7 Februarie 1990 ! Cu care intradevăr,a început MAREA CORUPȚIE !
Cu această ocazie,când toate proprietățile din spațiul locativ și altele asemenea,au fost scoase la vânzare, cei care mai adunaseră ceva bănuți in perioada comunistă, și-au cumpărat locuințele,iar în zona celor foarte săraci,a celor care nu au avut deloc bani,si care au plecat la țară,au apărut marii mahari din perioada comunistă, să achiziționeze tot ce era disponibil,și nu numai. Au avut foarte mult de suferit chiriașii cu datorii,care au devenit și ei obiectiv de îmbogățire rapidă a altorà!
Pe bani puțini, la prețurile „de stat”-se cumpăra orice spațiu locativ,(majoritatea acestor spații-și-au schimbat destinația !).
Și sursa marii CORUPȚII a fost totuși în anul 1990 !
Citiți Vă rog articolul cu titlul: „1990, anul 0. Economia după Revoluție: reforme sabotate ideologic”. (Sursa:
https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/1990-anul-0/1990-anul-0-economia-după-revoluție-reforme-sabotate-ideologic-440864).
Un simplu extras din acel articol îmi va da dreptate,că MAREA CORUPȚIE a început în acel an 1990 ! Anul” „0” !.
….”Programul, elaborat sub conducerea unei echipe conduse de academicianul Tudorel Postolache, vorbea despre „o revoluţie managerială”- în întreprinderile de stat. Urmau să fie înfiinţate firme şi companii private şi să fie încurajate liberă iniţiativă şi investiţiile străine”.
Iată deci de unde au început marile HOȚII !! Iata ,”unde a fost ingropat cainele „!!
Iată- MOMENTUL când companiile străine și „șmecherii”-străini, au început să JEFUIASCĂ România!.(unul reprezentativ-a fost Omar Haysam !).
Nu este de mirare că acel program de privatizări, a trecut prin parlament-FĂRĂ NICIUN VOT CONTRA !. Parlamentul era înțesat de securiști,sau deputați-în slujba lor.
Ar fi indicat ca și Dvs. să Vă orientați spre FONDUL problemei MARII CORUPȚII,deși, contează și FORMA,dar mai puțin.
@Pincu Sfartz
> Eu m-am referit la DECRETUL-LEGE NR.61 DIN 7 Februarie 1990 !
Mulţumesc! Vă amintesc ceea ce aţi scris: „Decretul post-revoluționar din anul de grație 1990 (numai grație nu a fost!) privitor la restituirea proprietăților confiscate de comuniști prin naționalizări și confiscări abuzive”.
Iată ce am găsit la art. 1 al decretului menţionat de dv.:
Deci nu este vorba în acest Decret despre „restituirea proprietăților confiscate de comuniști prin naționalizări și confiscări abuzive”, aşa cum scrieţi, ci despre locuinţe construite din fondurile statului.
> Pe bani puțini, la prețurile „de stat”-se cumpăra orice spațiu locativ,(majoritatea acestor spații-și-au schimbat destinația !).
Să observăm că nu se putea cumpăra „orice spaţiu locativ” şi că nu se putea revinde sau închiria. Iar faptul că se putea cumpăra pe „bani puţini” şi pe credit s-a dovedit a fi o investiţie bună, având în vedere explozia de mai tărziu a preţurilor locuinţelor.
> Ar fi indicat ca și Dvs. să Vă orientați spre FONDUL problemei MARII CORUPȚII,deși, contează și FORMA,dar mai puțin.
Eu când vorbesc despre un articol, mă orientez către ceea ce este scris în el. Observaţi vă rog că nu mă refer câtuşi de puţin la formă.
O parte a marii corupţii au constituit-o cu adevărat aşa numitele drepturi litigioase, dar ele nu se referă la vânzările după 1990 a locuinţelor construite de stat către chiriaşi, ci la cele confiscate de regimul comunist de la proprietari după venirea sa la putere.
Nu Va ancorati in litera de LEGE-din Romania de azi. Nicio lege din Romania nu functioneaza CONFORM ! Tocmai acest lucru ne arata una din posibilitatile coruptiei !
Vă aduceti aminte de Legea pentru infiintarea CNCAS_ului ?( Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii ) ?.
Si ce s-a ales de ea ? Praful de pe tobă ! Si ar fi fost un instrument puternic pentru combaterea unor practicanti majori de CORUPTIE ! Cel putin a securistilor imbogatiti peste noapte.
Era deranjant pentru ei, si cu un avocat foarte bine platit de Voiculescu,(persoana interesata direct !,practic-legea a fost decapitată !
@Pincu Sfartz
> Nu Va ancorati in litera de LEGE-din Romania de azi. Nicio lege din Romania nu functioneaza CONFORM !
Aveţi informaţii că DECRETUL-LEGE NR.61 DIN 7 Februarie 1990, invocat de dv., nu a fost aplicat conform şi s-a aflat, din această cauză, la originea marii corupţii? Eu nu am auzit de aşa ceva!
Nu numai eu am constatat ca legislatia promulgata in anul 1990 si urmatorii,a creat posibilitatea ca prin MAREA CORUPTIE,sa fie jefuita Romania.
Doctorul in economie Constantin Cojocaru si Rosca Ioan, cei mai competenti economisti ai Romaniei,au ajuns la aceleasi concluzii si masuri de redresare,pe care subsemnatul le-a sustinut in paginile de la ACUM,si care au fost criticate vehement de Victor Manta.Nici eu nici Domnul Manta,nu am cunosccut pozitiile celor doi eminenti economisti romani.
Prin analiza facuta pentru radacinile coruptiei endemice,incepand cu „1990, anul 0. Economia după Revoluție: reforme sabotate ideologic” ,analizele celor doi, au pus punctul pe „i”,repet acelasi „i” sustinut de subsemnatul-demult tomp.
Iata un mic extras din lungile marturii ale celor doi economisti:
Ioan Rosca…….”Am descoperit că, în afara unor mici şi puţine excepţii, unii oameni sunt foarte bogaţi pentru că reuşesc să-i înşele pe cei mulţi şi să le fure avuţia pe care aceştia o crează prin muncă. De cele mai multe ori, înşelarea şi furtul sunt săvârşite cu ajutorul statului acaparat de hoţi.(sursa: http://www.variantacojocaru.ro/?tag=statul) „.
Constantin Cojocaru:
…….”Constituţia Cetăţenilor oferă actualei generaţii de români şansa să facă O NOUĂ REVOLUŢIE, de data asta una paşnică, prin care să ducă la bun sfârşit revoluţia începută de generaţia din 1989, să repună ţara pe drumul progresului şi bunăstării.
În ultimă instanţă, în baza prevederilor alineatului (1) al articolului 2 din actuala Constituţie a României, poporul român îşi poate organiza, oricând, o ADUNARE CONSTITUANTĂ, care să adopte Constituţia pe care o vrea el. Pentru ca o astfel de Adunare Constituantă să poată fi organizată şi hotărârile ei să fie recunoscute şi în interior şi în afara ţării, este nevoie ca Mişcarea pentru Constituţia Cetăţenilor să ajungă să fie susţinută de MAJORITATEA românilor cu drept de vot, deci de cel puţin 10 milioane de români. Aceasta înseamnă că, la Adunarea Constituantă, trebuie să participe cel puţin 100.000 de români, din toate judeţele ţării, fiecare participant la Adunare reprezentând, prin procură, 100 de concetăţeni.
Numai o astfel de FORŢĂ îi va alunga de la conducerea statului român pe cei care stăpânesc şi jefuiesc România, numai o astfel de FORŢĂ va adopta şi impune Constituţia Cetăţenilor, aceea care îi va elibera pe români din sărăcie şi umilinţă.
Poporul român a fost de multe ori victima cotropitorilor şi jefuitorilor, dar şi-a găsit, mereu, drumul spre libertate şi civilizaţie
Două milenii de existenţă şi continuă devenire ne-au dat certificatul de popor învingător.
Vom învinge şi de data aceasta.
Cu Dumnezeu, ÎNAINTE!
Dr. Constantin Cojocaru”
Cum ramane acum cu afirmatia mea criticata aspru si cu termenul de „extremist” la adresa mea,aplicat mie- de Dvs., privitor la necesitatea unei REVOLUTII-PENTRU A NORMALIZA ROMANIA?? Sunt Dr.Cojocari Constantin si Ioan Rosca si ei „extremisti”?
@Pincu Sfartz
> Nu numai eu am constatat ca legislatia promulgata in anul 1990 si urmatorii,a creat posibilitatea ca prin MAREA CORUPTIE,sa fie jefuita Romania.
Dv. nici după atâtea comentarii proprii nu aţi reuşit să demonstraţi că tocmai DECRETUL-LEGE NR.61 DIN 7 Februarie 1990, invocat de dv., a creat marea corupţie. De fapt aţi confundat vânzarea către populaţie a locuinţelor construite de stat cu restituirea, mult mai târzie, a proprietăţilor confiscate de regimul comunist.
Este a doua cea care, prin vânzarea-cumpărarea de drepturi litigioase, a dus la o parte a marii corupţii şi, în acelaşi timp, la pervertirea unei părţi a sistemului judiciar.
În loc să vă preocupaţi de inexactităţile ce vi se datorează, pe care le-am pus în evidenţă, dv. scrieţi, şi mult, despre orice altceva (o nouă revoluţie, etc.).
Exact pe dos! Am spus același lucru ca și Domnul Doctor în economie, Mult Stimatul Domn Constantin Cojocaru – că este nevoie de o revoluție de catifea, și o Adunare Constituantă, iar Dvs. fugiți de subiect și scoateți în evidență lucruri neesențiale, ca de exemplu că am greșit anul unei anume legi.
Așa procedați sistematic, vănați o eroarre neînsemnată, o umflați, o puneți în prim plan, și nu va angajați în problemele reale și esentiale din comentariu.
Tehnica asta de combatere, îi pune pe oponenți în situația de a vorbi „la pereți” !! Am dreptate? Nu doriti o discutie despre modalitatile de eradicare reala a coruptiei?
Fara sa va concentrati pe micile si neinsemnatele erori de prezentaræ!
„Treci la chestiune,bibicule !”.
@Pincu Sfartz
> Exact pe dos! Am spus același lucru ca și Domnul Doctor în economie, Mult Stimatul Domn Constantin Cojocaru – că este nevoie de o revoluție de catifea, (…)
Pe dos faţă de ce? Eu nu am sărit, ca dv., la un alt subiect.
> Așa procedați sistematic, vănați o eroarre neînsemnată, o umflați, o puneți în prim plan (…)
Vă amintesc ce aţi scris, lucru însemnat, unde aţi prezentat un prim fapt concret de la care a pornit, chipurile, corupţia:
Deoarece acest prim fapt concret nu stă nicidecum în picioare, din motivele arătate de mine înainte, ce rost are să discut altele, bazate de altfel pe lozinci patriotarde, ca de exemplu:
> „Treci la chestiune,bibicule !”.
Aceasta este ceea ce tot aştept de la dv., d-le Pincu Sfartz, şi nu lozinci ca cea de mai sus!
În socialism, economia este strâns împletită cu Partidul şi cu statul; acest fapt constituie chiar esenţa oficială a socialismului. Deşi după 1989 s-a renunţat – oficial – la socialism, în mare parte împletirea a supravieţuit, însă a încetat să fie oficial recunoscută, ci a devenit subterană şi mafiotă.
Privatizarea ezitantă, haotică, a durat ani de zile (şi nici nu este complet încheiată nici până astăzi!) în loc să fie rapidă (tăierea cozii…) pentru a fi cât mai puţin dureroasă (*). O asemenea privatizare a devenit un nucleu de condensare important al marii corupţii, la care au participat cei care constituiau interfaţa între Partid/stat şi economie. Printre aceştia găsim Securitatea, care avusese în mâini comerţul exterior şi deci contacte cu politicul şi economia străină, precum şi pe noii boşi din partidele de guvernământ („baronii locali” de mai târziu).
Un alt centru de condensare a corupţiei l-a constituit, mult mai târziu, demararea restituirii bunurilor naţionalizate (**)
Partea principală, şi cea mai importantă, a articolului este enumerarea exemplelor concrete de corupţie. Cronologia exactă şi chiar succesiunea evenimentelor este secundară. Exemplele din articol ilustrează foarte bine ideea că funcţionarii superiori ai statului, cărora legislaţia le atribuie un rol important în acordarea autorizaţiilor de tot felul in domeniul economic, sunt în centrul marii corupţii. Un exemplu este „repartiţia de la guvern” pentru producţia de ţiţei de la Moineşti, un monopol acordat lui Dinu Patriciu. Un alt exemplu este cazul Iacubov, care, cu autorizaţia lui A. Năstase (prim ministru), a cumpărat o rafinărie pe mai nimic, a falimentat-o şi s-a îmbogăţit. A fost condamnat definitiv la 7 ani închisoare în 2012.
Articolul de faţă este singurul de până acum din seria (CORUPŢIE) care tratează marea corupţie pe cazuri concrete cunoscute de autor, şi de aceea îl găsesc interesant.
——-
(*) privatizarea a demarat cu o lege din septembrie 1990 – creare de regii autonome şi societăţi comerciale. În august 1991 avem Legea privatizării societăţilor comerciale (crearea FPS), urmată de „cuponiada” din 1992 şi urm.
(**) 2005, înfiinţarea Autorităţii Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP)
@Alexandru
> Partea principală, şi cea mai importantă, a articolului este enumerarea exemplelor concrete de corupţie. (…) Un exemplu este „repartiţia de la guvern” pentru producţia de ţiţei de la Moineşti, un monopol acordat lui Dinu Patriciu.
Cum spunea Lev Tolstoi, istoria ar fi o ştiinţă minunată dacă ar fi şi adevărată. Iar dacă este practicată de ne-istorici, ne poate aştepta orice surpriză (spun eu)!
Să ne uităm deci mai atent la unul dintre marile exemple de corupţie ale d-lui Sfartz:
Deci, după dl. Sfartz, „industria chimică oneșteană a murit” deoarece Patriciu i-ar fi tăiat aprovizionarea cu petrol rafinăriei din Oneşti (RAFO), prelucrând tot petrolul necesar Oneştiului, produs la Moineşti, la rafinăria sa din Midia-Năvodari. Şi că totul a fost datorat corupţiei.
Să vedem ce spune presa care ţine minte multe şi ne-învaţă şi pe noi.
Deci informaţia d-lui Sfartz privind exclusivitatea acordată de Minister afaceristului corupător D. Patriciu asupra ţiţeiului de la Moineşti, ţiţei pe care el de fapt nu l-a folosit la Petromidia, pare o poveste cu afaceriştii/capitaliştii cei răi care ne-au distrus ţara, inclusiv regiunea mult iubită…
Prin urmare cam aşa se prezintă pe moment, după o consultare foarte rapidă a web-ului, situaţia cu „enumerarea exemplelor concrete de corupţie” datorate d-lui Sfartz…
Cine poate crede „sursa” lui Victor-declarația lui Patriciu?!
Realitatea-ruinele industriei de la Onești este vizibilă pentru oricine. Domnul Victor nu ar crede nici dacă ar vedea acele ruine, timp,nu are în față -un înscris!
Eu am relatat un fapt real,cine nu crede nu are decât să-l întrebe pe fostul Director General Anastasiu Valentin,care trăiește ca pensionar,în Onești-dar este grav bolnav.
Mai există o variantă, dacă tot se încăpățânează Domnul Victor să fie „contra”-cu orice preț. Poate găsește în SURSELE lui și altă cauză de distrugere a Chimiei Onestene decât lipsirea de țițeiul de la Moinești !!
S-au încercat atunci și alte surse, ca de exemplu un țitei din Kazahstan, dar la analiza probelor aduse s-a constatat un nivel ridicat de sulf, care ar fi blocat instalația de cracare catalitică pentru obținerea butan-butenelor si propan-propenelor, baza pentru producerea divinilului si alfa-metilstirenului, componentele din care se obtine cauciucul.
Și în loc să caute „nod în papură”, poate explică Domnul Victor care sunt rădăcinile corupției MARI din România, in conceptie PROPRIE ? Prin gândire și analiza proprie, bazată pe bagajul propriu de cunoștiințe, ca să nu ne batem degeaba în „surse”?
@Pincu Sfartz
> Cine poate crede „sursa” lui Victor-declarația lui Patriciu?!
De ce să nu creadă?
> Realitatea-ruinele industriei de la Onești este vizibilă pentru oricine.
Nu am contestat-o.
> (…) cine nu crede nu are decât să-l întrebe pe fostul Director General Anastasiu Valentin
Am plecat să-i iau un interviu…
> Mai există o variantă, dacă tot se încăpățânează Domnul Victor să fie „contra”-cu orice preț. Poate găsește în SURSELE lui și altă cauză de distrugere a Chimiei Onestene decât lipsirea de țițeiul de la Moinești !!
Dv. aţi afirmat acest lucru, aşa că dv. vă revine sarcina să demonstraţi că este adevărat. Eu nu am găsit nimic în acest sens pe web, ceea ce nu înseamnă că nu este adevărat. Spusele lui Patriciu mi se par însă credibile.
Dv. rămâneţi însă în continuare o sursă nesigură, ceea ce s-a văzut atât în felul în care aţi prezentat cauzele iniţiale ale corupţiei, cât şi legat de „devierea” ţiţeiului de la Moineşti către Petromidia şi moartea în consecinţă a industriei din Oneşti.
> Și în loc să caute „nod în papură”, poate explică Domnul Victor care sunt rădăcinile corupției MARI din România, in conceptie PROPRIE ?
Nu este nevoie, deoarece a făcut-o foarte bine Alexandru, în acest fir. Îl citez:
Aş adăuga folosirea în scop propriu, prin şantajare şi intimidare, a unor informaţii confidenţiale despre privaţi, deţinute de securitate şi de urmaşii/acoliţii/apropiaţii acesteia, precum şi a puterii economice rezultate din acestea. La „noii boşi din partidele de guvernământ („baronii locali” de mai târziu)” trebuie adăugată administraţia supusă lor, aflată pe diferite niveluri, precum şi părţi importante ale justiţiei, poliţiei, vămilor, etc.
> Prin gândire și analiza proprie, bazată pe bagajul propriu de cunoștiințe, ca să nu ne batem degeaba în „surse”?
Dv. nu vă „bateţi” în surse, deoarece nu le folosiţi. Bazându-mă pe experienţa proprie, eu am scris articolul „(CORUPŢIA) – Mărturii şi dezbateri”, aflat aici.
@Victor
În afară de observaţia d-lui Sfartz că sursa D. Patriciu pentru o chestiune care îl priveşte pe Patriciu însuşi nu este suficient de credibilă, mai este ceva.
În citatul din Ziarul de Iaşi Patriciu enumeră numai (pre)contractele semnate pentru livrare de ţiţei în viitor. Care vor fi în cele din urmă sursele de ţiţei pentru rafinăria sa nu se putea şti la acea oră – sfârşitul lui 2000. Nu se putea şti nici data de la care ţiţeiul va începe să fie livrat.
Ori dl. Sfartz vorbeşte nu de un contract, ci de o „repartiţie de la minister”, deci cu efect cvasi-imediat pentru rafinăria lui Patriciu. Şi, spune autorul, şi pentru chimia din Oneşti.
(De altfel, Patriciu, ca businessman, nici nu era obligat să divulge în public informaţii comerciale complete; el spune ce crede de cuviinţă, şi asta este normal).
Deci afirmaţiile d-lui Sfartz sunt deocamdată plauzibile. Pentru a invalida ce spune dânsul despre rolul lui Patriciu în „moartea industriei chimice oneştene” este nevoie de o analiză ceva mai precisă…
————–
PS: Referitor la opinia lui Tolstoi despre ştiinţa istoriei: ea nici nu este relevantă în cazul de faţă, deoarece autorul articolului nu pare să-şi tragă informaţiile de la vreun istoric…
PPS: „informaţia d-lui Sfartz … pare o poveste cu afaceriştii/capitaliştii cei răi care ne-au distrus ţara, inclusiv regiunea mult iubită…” Cf. celor de mai sus, concluzia este deocamdată prematură. În plus, nu toţi „capitaliştii” sunt cinstiţi. Iar achitarea din august 2012 de care vorbeşti nu era definitivă, procuratura a făcut recurs. Scrie în chiar sursa ta… Ce s-a întâmplat după asta nu era chiar treaba mea să stabilesc. În orice caz, împricinatul a murit după doi ani, cu recursul era nerezolvat, precum şi încă două investigaţii: modul în care a preluat compania petrolieră a statului, plus faptul că ar fi pus mâna ilegal pe 85 de milioane de dolari dintr-un contract de exploatare în Libia. Moartea lui Patriciu nu pune neapărat capăt proceselor, deoarece familia eşte moştenitoarea averii lui (câteva miliarde), au acceptat-o şi au devenit astfel părţi în procesele penale. Saga continuă… Nu este prea relevantă, dar tu ai adus-o în discuţie..
> Prin urmare cam aşa se prezintă pe moment, după o consultare foarte rapidă a web-ului, situaţia cu „enumerarea exemplelor concrete de corupţie” datorate d-lui Sfartz…
Mmda, aşa cum se prezintă pe moment, după o consultare mai puţin rapidă a web-ului, niciunul din argumentele tale nu pare să ţină apă…
@Alexandru
> Ori dl. Sfartz vorbeşte nu de un contract, ci de o „repartiţie de la minister”, deci cu efect cvasi-imediat pentru rafinăria lui Patriciu. Şi, spune autorul, şi pentru chimia din Oneşti.
Afirmă, dar nu ştim câtuşi de puţin dacă acest lucru este adevărat. Şi nici dânsul nu ştie cu certitudine, altfel ne-ar fi prezentat dovada. Nu o prezintă deoarece nu o are şi mă îndoiesc că există.
Am mai consultat web-ul şi nu am găsit nimic despre „devierea” susţinută de dl. Sfartz ca o cauză a căderii industriei din Oneşti. Atâţia oameni au fost afectaţi de aşa zisa manevră a lui Patriciu, dar nimeni nu o pomeneşte! Ciudat… Seamănă bine cu o veche „fake news”, fabricată de cei care vor să compromită economia de piaţă şi să arate că sub comunism a fost mai bine.
> Deci afirmaţiile d-lui Sfartz sunt deocamdată plauzibile.
Patriciu vorbeşte despre cu totul alte surse de petrol pentru rafinăria sa, care sunt mult mai plauzibile, deoarece această rafinărie era alimentată de petrolierele care veneau în portul Constanţa. Pentru acest motiv a construit „Ceauşescu” rafinăria tocmai acolo!
Iar petrolul din Moineşti nu cred că era o sursă suficientă pentru Petromidia, altfel nu s-ar fi construit în general Rafinăria Midia-Năvodari. Din păcate dl. Sfartz nu precizează cât de mare era cantitatea de ţiţei rafinată în continuare la Oneşti şi nu se poate vedea în ce raport se află ea cu ce se prelucra de Petromidia. Date despre Petromidia de azi se pot găsi aici.
> Mmda, aşa cum se prezintă pe moment, după o consultare mai puţin rapidă a web-ului, niciunul din argumentele tale nu pare să ţină apă…
Important este să ţină petrol… Ţiţeiul se rafinează în multe locuri şi se transportă/exportă, iar o regiune industrială nu moare doar din lipsă de petrol.
Apropo de rafinării, acum doi ani am fost ca turist pe insula Curaçao, pe care se află din 1918 o rafinărie care a fost cândva cea mai mare din lume. Ţiţeiul vine din Venezuela şi este transportat prelucrat, cu petroliere, din capitala Willemstad în multe locuri de pe glob.
O listă incompletă a rafinăriilor din România de azi, spre ştiinţă:
Arpechim Refinery, (Petrom/OMV), 70,000 bbl/d (11,000 m3/d)
Astra Refinery, (Interagro), 20,000 bbl/d (3,200 m3/d)
Petrobrazi Refinery, (Petrom/OMV), 90,000 bbl/d (14,000 m3/d)
Petromidia Constanţa Refinery, (Rompetrol), 100,000 bbl/d (16,000 m3/d)
Petrotel Lukoil Refinery, (LUKOIL), 68,000 bbl/d (10,800 m3/d)
Petrolsub Suplacu de Barcău Refinery, (Petrom/OMV), 15,000 bbl/d (2,400 m3/d)
RAFO Oneşti Refinery, (Calder A), 70,000 bbl/d (11,000 m3/d)
Steaua Romană Câmpina Refinery, (Omnimpex Chemicals), 15,000 bbl/d (2,400 m3/d)
Vega Ploieşti Refinery, (Rompetrol), 20,000 bbl/d (3,200 m3/d)
> Afirmă, dar nu ştim câtuşi de puţin dacă acest lucru este adevărat.
Atâta timp cât n-ai o dovadă pozitivă că nu este adevărat, se cade s-o iei, provizoriu, ca adevărată. Eventual şă ceri detalii. În schimb tu spui:
> Şi nici dânsul nu ştie cu certitudine, altfel ne-ar fi prezentat dovada
care este un „argument” ridicol.
Mai rămâne cel puţin un punct – dezinformarea că Patriciu, după achitarea din august 2012, n-ar mai fi avut probleme cu justiţia, când de fapt avea trei dosare, din care cel puţin două sunt în curs şi astăzi. În dosarul Libia pentru delapidarea a 85 de milioane USD, moştenitoarele lui Patriciu au fost condamnate, în primă instanţă, să achite peste 200 milioane.
@Alexandru
> Àtâta timp cât n-ai o dovadă pozitivă că nu este adevărat, se cade s-o iei, provizoriu, ca adevărată.
Atâta timp cât am aflat de la cineva cât se poate de implicat că sursele lui de aprovizionare nu sunt din ţară, iar eu ştiu pertinent că rafinăria lui a fost făcută să fie aprovizionată pe mare, consider ipoteza d-lui Sfartz ca fiind neadevărată. Nu am găsit nimic care să-i susţină ipoteza, deci când îmi va prezenta dovada că din cauza lui Patriciu a rămas industria Oneştiului fără materie primă şi a decedat, îmi voi schimba părerea.
> (…) care este un „argument” ridicol.
Nu calific, deoarece este dăunător pentru o discuţie civilizată.
> Mai rămâne cel puţin un punct – dezinformarea că Patriciu, după achitarea din august 2012, n-ar mai fi avut probleme cu justiţia, (…)
Nu ştiu cine a (dez)informat în acest sens. Cum acela nu sunt eu, pentru mine nu rămâne nici un punct, în afară de ceva nou de la autorul articolului.
Dacă V-ați pune în mișcare și imaginația și gândirea proprie, neinspirat numai din „sursele”- care cuprind doar o parte din adevăr, a-ți fi înțeles că nicio persoană implicată întrun fel în CORUPȚIE, nu VĂ va spune decât o parte mai mică sau mai mare, dar întotdeauna doar o PARTE din adevăr ! Nu există om-fără umbre în viața sa,.Inclusiv autorii analizelor asupra corupției.
Dacă ați face o experiență, și anume-să intrați la închisoare pentru- să zicem 3 luni (atâta aș face eu ca regulă pentru toți funcționarii publici din Romania, să facă inchisoare înainte de a fi pusi în funcție !), și ați vrea să aflați de ce au fost condamnați toți „colegii, ați afla cu stupoare că în închisoare sunt închiși doar oameni nevinovați !!
CORUPȚIA nu e un fenomen Științific, ea face parte integrantă, integrată, si organică din viața unei societăți-intro măsură mai mică sau mai mare-funcție de stările materiale și spirituale.
Chiar într-o țară ultra-civilizată există corupție, altfel de ce ar mai fi nevoie de justiție, cu ambele tabere numeroase de avocați ,cei care-i apără pe infractori (avocați de drept) și cei care apără interesele statului (procurorii). Basca-poliție, jandarmerie, Servicii, armată, etc.
Diferența între nivelele de corupție, este făcută de CONTROLUL CORUPȚIEI.
În țările civilizate, CORUPȚIA este sub CONTROL. În țările necivilizate, sărace, cu o educație precară a copiilor lor, CORUPȚIA scapă de sub CONTROL.
Aceasta este acum situație României.
Un bun exemplu de promovare a corupției a dat-o nimeni altul decât… MINISTRUL JUSTIȚIEI, Tudorel Toader !
Refuzul de a numi un nou ȘEF la DNA dintre cei care lucrează acolo- este un act menit să apere CORUPȚIA. Dorința PSD-ului, nu a întregului partid, ci doar a păturii groase de corupți din acel partid dar și de la ALDE și din alte zone,-de a avea sub control instrumentul principal de luptă cu corupția, nu se va satisface decât prin numirea unui om credincios lui Dragnea și PSD-ului (culmea-cu jurământ-în fața Președintelui !).
@Pincu Sfartz
> Dacă V-ați pune în mișcare și imaginația și gândirea proprie, (…)
Este un început care face să-mi dispară dorinţa să citesc restul.
> Dacă ați face o experiență, și anume-să intrați la închisoare (…)
Nu am de gând să fac o asemenea experienţă. De altfel există deţinuţi care îşi recunosc fărădelegile.
> CORUPȚIA nu e un fenomen Științific, (…)
În sensul că nu-i ca ploaia sau fulgerul, dar acest lucru pare evident.
> Diferența între nivelele de corupție, este făcută de CONTROLUL CORUPȚIEI.
Poate că vă va mira, dar nu controlul este cel care reduce corupţia. De exemplu unor funcţionari elveţieni, sau personalului din spitale de acolo, etc., cu care am avut de a face, nu le-ar fi trecut prin cap să aştepte ceva „în plus” de la mine, şi nici mie să-i „răsplătesc”. Aceasta elimina necesitatea „controlului”, cel puţin la acest nivel.
În general nivelul de încredere pe care îl au autorităţile în cetăţeni, şi invers, este mult mai ridicat în Elveţia decât în România, şi aceasta de foarte multă vreme. Şi nu uitaţi că circa un sfert din populaţia Elveţiei este de origine străină.
> Un bun exemplu de promovare a corupției a dat-o nimeni altul decât… MINISTRUL JUSTIȚIEI, Tudorel Toader ! Refuzul de a numi un nou ȘEF la DNA dintre cei care lucrează acolo- este un act menit să apere CORUPȚIA.
Mă scuzaţi, dar aceasta este un exemplu greşit. Sarcina ministrului este să găsească persoana cea mai potrivită pentru a ocupa postul respectiv. După ce a obţinut, cu mare greutate, revocarea unei persoane care s-a dovedit a fi nepotrivită, este normal să fie precaut şi să nu se grăbească. Ce sens ar avea să aleagă o persoană ce risca să fie la fel cu cea de dinainte?
Ce mă nedumereşte însă este că celor care candidează la postul de procuror şef DNA, T. Toader le cere să prezinte o analiză a situaţiei DNA-ului şi propuneri concrete de îmbunătăţire a acesteia. Nu mă pricep, dar îmi imaginez că nu există mulţi procurori care să aibă acces la asemenea informaţii într-o structură ca cea a DNA-ului. În aceste condiţii ar trebui să fie suficient ca acei candidaţi să dovedească proceperile lor manageriale şi cunoştinţe bune a profesiei respective.
Sunteți naiv,dacă crederi că alegerea noului șef la DNA-se face „pe bune” !
Dacă înseși ministrul Tudorica,cere acum altora o analoză a situației de la DNA,câți bani mai face ANALIZA LUI cu care a dat-o afară pe Codruța ?!
Tudorica trage de timp, până ce DRAGNEA va găsi o candidatură CONVENABILĂ PENALILOR, si va găsi momentul potrivit pentru anunt. Asta e realitatea.
Ca să nu Va mai faceți probleme cu „sursele” mele, o spun în public,eu îmi spun părerea și adevărul MEU, nu al susrelor.Place-bine, nu place-contraziceți-mă !
Asta e in viziunea mea-ideia unei discuții-o luptă de idei și păreri proprii,altfel putem pune față în față două calculatoare,care să se bată pe si prin „surse” !!
@Pincu Sfartz
> Sunteți naiv,dacă crederi că alegerea noului șef la DNA-se face „pe bune” !
Aveţi oare vreo dovadă că se face „pe rele”? Dacă nu aveţi, sunt vorbe în vânt.
> Dacă înseși ministrul Tudorica,cere acum altora o analoză a situației de la DNA,câți bani mai face ANALIZA LUI cu care a dat-o afară pe Codruța ?!
În primul rând puţin respect faţă de cineva care ştie mult mai multe în materie de drept decât un inginer. Cât despre analiza lui, a fost publicată şi aveţi în principiu posibilitatea să o criticaţi.
> Ca să nu Va mai faceți probleme cu „sursele” mele, o spun în public,eu îmi spun părerea și adevărul MEU, nu al susrelor.
Se observă cu ochiul liber cât de des vă „poticniţi”.
> Asta e in viziunea mea-ideia unei discuții-o luptă de idei și păreri proprii (…)
Cu riscul ca „discuţia” se se reducă la puţin despre nimic, sau invers, în special când se iese din domeniul propriu de specializare? Rezultatele s-au tot văzut…
@Victor
Da, probabil că nu există procurori exteriori DNA-ului care să poată avea o opinie informată despre astea…
Şi atunci ce îi rămâne? Probabil că pe cei din interior nu-i vrea, aceştia fiind foarte probabil complicii lui Kövesi întru statul paralel.
Rămâne să găsească o doamnă din afară care să ştie, din Documentele de Partid, că toate cele merg prost la DNA – abuzuri peste abuzuri – şi care înţelege că este nevoie de o epurare temeinică – peste 90%. Şi care înţelege şi cine este şeful…
Şi, dacă dă domnul, Legea 303 a Statutului Magistraţilor întră la timp în vigoare şi atunci Iohannis poate refuza cel mult UN candidat propus de ministrul TT… Aşa este cu Noua Politică Judiciară…
@Alexandru
> Rămâne să găsească o doamnă din afară care să ştie, din Documentele de Partid, că toate cele merg prost la DNA – abuzuri peste abuzuri – şi care înţelege că este nevoie de o epurare temeinică – peste 90%. Şi care înţelege şi cine este şeful…
Cred ca asa a fost adusa Kovesi din provincie, fara sa stie documente de partid, dar înţelegând perfect cine e seful de clan Basescu. Dupa care, aratandu-se de nadejde in primul post, a fost numita la DNA şi acolo Codruţa a înflorit, pardon, a înverzit şi s-a pus pe decapat.
Apropo, azi am auzit la TV o teorie interesantă de la un relativ tânăr membru PNL, de profesie jurist, ca funcţie parlamentar. Pe scurt, prin anii 1992 era mai uşor pentru DNA de găsit penali, dar apoi s-au împuţinat şi procurorii au fost nevoiţi să transgreseze limitele legale pentru a face planul (şi plinul) de penali, cerut de Kovesi.
@Victor
> Cred ca asa a fost adusa Kovesi […]
Este un argument pentru ceva legat de ce am scris?
> am auzit la TV o teorie interesantă…
A venit cu vreo dovadă? Sau dovadă suficientă este numele postului TV la care a spus-o?
@Alexandru
> Este un argument pentru ceva legat de ce am scris?
Este o completare.
> A venit cu vreo dovadă?
Nu, şi-a exprimat doar o părere. Pare un om serios, drept care presupun că nu spune nişte lucruri doar pentru ca să le facă plăcere moderatorilor, oricine şi de oriunde ar fi ei.