M-aș fi așteptat ca la Sibiu, oraș cultural european și cu o densitate foarte ridicată de restaurante „pe metru pătrat” să găsesc pe artera pietonală istorică un superlativ al gastronomiei clasice din acest oraș.
Cu toată dragostea pentru orașul meu natal țin să fiu puțin sever, critic și să constat o cădere valorică a liniei clasice, a calității. Aceasta este cauzată de plecarea multor ospătari și bucătari în Germania ori pe vasele de croazieră, și de încercarea de a transforma meniurile în gustări și în segmente de fast food.
Localul Casa Frieda situat într-o casă veche din sec al XVIII-lea face excepție, se distinge printr-un meniu clasic tradițional românesc.
Supa de vită, bulzul ciobănesc și papanașii devin piese de rezistentă și sunt gătite într-o notă redusă în calorii. Pizza și sălățele completează lista de bucate.
Servirea este una prietenoasă, nu dublată de falsă politețe. Ospătarii sunt tineri, au simțul umorului, și în mod special ceea ce m-a cucerit este faptul că își amintesc de clienții reveniți în local, făcându-i să se simtă ca acasă.
Un alt aspect îl reprezintă prezența proprietarului în local, Domnul Ban, nu ca un majordom, ci în ipostaza unui client discret, modest, urmărind activitatea restaurantului. Nu face observații lucrătorilor în fața oaspetilor, pare mai mult prieten decât stăpân.
În timpul verii terasa e plină de turiști din toată lumea.
Casa Frieda a devenit un loc de întâlnire al scriitorilor sibieni și a multor artiști, intelectuali. Să nu uităm de prezența aproape zilnică a grupului redacțional Tribună din jurul reputatului editorialist N.I.Dobra.
Acolo nu te simți niciodată singur. Ești bine primit de la început și asimilat ușor de atmosfera boemei sibiene. Am intrat în conversație cu mulți turiști aflați în local și mi-au împărtășit această impresie.
Se remarcă și o afluență crescândă a tinerilor studenți de la Universitatea Lucian Blaga.
O acțiune de marketing direct prin degustări de vinuri autohtone a crescut popularitatea localului și totodată aduce un plus de cunoaștere celor nu cunosc vinurile românești.
Luanna Pușcaș a copilărit în Spania și visul ei e să-și construiască o carieră în România. Este studentă în ultimul an al unei Facultăți de Relații Internaționale. Trece de la o masă la altă oferind mostre de vinuri. Vorbește despre soiurile românești, explică diferența dintre Pinot Noir și Merlot. Și-ar dori totodată să se specializeze în domeniul vinului, să obțină un atestat de sommelier.
Mă despart de lumea restaurantului Frieda și știu că revenind peste un an este ca și cum a trecut doar o zi și că nimic nu se schimbă în rău, cu trecerea timpului.
Este farmecul hanului, este lumea lui Boccaccio. Intrăm într-un colț magic din Sibiul medieval, chiar dacă se întâmplă pentru o scurtă vizită în centrul burgului.
Un colţ de boemă sibiană zugrăvit cu multă intimitate şi afecţiune de autor. Aflăm că sunt şi tineri specialişti români care vin din străinătate să îşi construiască o carieră în România. Un semn de normalitate, plin de speranţă.