Simon & Garfunkel were an American folk-rock duo consisting of singer-songwriter Paul Simon and actor and singer Art Garfunkel. They were one of the best-selling music groups of the 1960s and became counterculture icons of the decade’s social revolution, alongside artists such as the Beatles, the Rolling Stones, and Bob Dylan. Simon & Garfunkel won 10 Grammy Awards and were inducted into the Rock and Roll Hall of Fame in 1990
Îşi mai aminteşte oare cineva de versiunea cântăreţei peruane Yma Sumac, din 1971:
„El Condor Pasa (If I Could)”
I’d rather be a sparrow than a snail
Yes, I would
If I could
I surely would
I’d rather be a hammer than a nail
Yes, I would
If I only could
I surely would
Away, I’d rather sail away
Like a swan that’s here and gone
A man gets tied up to the ground
He gives the world its saddest sound
It’s saddest sound
I’d rather be a forest than a street
Yes, I would
If I could
I surely would
I’d rather feel the earth beneath my feet
Yes, I would
If I only could
I surely would
Regina Anzilor, Yma Sumac, nu a fost încă depășită de vreo cântăreață până acum, după 60 de ani ! Vocea ei, cu tonalitate extraordinara, mergând de la 20 Hz la ultra-sunete(!), a făcut, face și va face mult timp de acum înainte, ca toate celelalte voci cunoscute și recunoscute să pară niște mormăieli !
Mulțumesc Domnule Victor că ați scos la iveală o amintire de suflet !!
Cu mare plăcere!
Yma Sumac acoperea vocal mai mult de 4 octave, de la B2 la C#7 (de la cam 123 Hz la 2270 Hz).
O listă de interpreţi cu un domeniu vocal foarte larg:
Mike Patton of Faith No More – 6 octaves, ½ note (E♭1 to E7)
Corey Taylor of Slipknot and Stone Sour – 5 octaves, 5½ notes (E♭1 to C7)
Diamanda Galás – 5 octaves, 4½ notes (F2 to C#8)
David Lee Roth of Van Halen – 5 octaves, 3 notes (E1 to A6)
Axl Rose – 5 octaves, 2½ notes (F1 to B♭6)
Rody Walker of Protest the Hero – 5 octaves, 2 notes (G1 to B6)
Nina Hagen – 5 octaves, 1 note (G#1 to B♭6)
Ville Valo of HIM – 5 octaves, ½ note (C1 to C#6)
În tinereţe o mare pasiune de-a mea a fost electro-acustica. Fiind în România comunistă mi-am construit singur, din cauza limitărilor, preamplificatoare, mixere, amplificatoare Hi-Fi de putere, boxe şi altele. A fost odată.
E pasionant sa admiri nisele interpretilor de muzica: cintareti vocali care acopereau multe octave sau puteau emite un timbru bogat in armonice, care stapineau tehnici spectaculoase (iodler, cintatul din „burta” al mongolilor) sau erau capabili de interpretari la viteze de virtuos. Spectrul se largeste si cu copii-muzicieni. Omul face minuni.
Personal am fost autodidact (chitara bas) de pe la 13 ani. Nu am realizat mari performante, dar am trait momente foarte nostime, asa cum scrie Victor. M-am chinuit prin clasa a 8-a sa construiesc un amplificator cu lampi, desi nu stiam o iota electronica. Nu a iesit nimic. Mai tirziu, in studentie, am copiat un amplificator Fender, Rolls Royce-ul instrumentelor muzicale si l-am realizat cu „ajutorul prietenilor mei”.
La portile muzicii bat multi, dar putini sint primiti.
Pentru cine doreste, puteti asculta un „Colind de vara” in ciorna, dintr-un album la care lucrez „with a little help from my friends”. Textul pomeneste pe unul dintre cei mai discutati oameni.
https://soundcloud.com/george-petrineanu-714477813/carol-for-a-simple-man-draft-6
Este foarte frumos „Colindul de vară”, melodia, acompaniamentul şi vocea interpretului. Felicitări!
La mine totul a izvorât din pasiunea pentru muzică, pasiune pasivă de consumator, ceea ce a dus însă la mult interes pentru înregistrarea, conservarea şi, în special, reproducerea ei.
Legat de aparatele făcute de mine în România, în marea lor majoritate realizate pentru uz propriu, în diverse versiuni, am avut norocul că electronica a fost o lungă perioadă de timp o profesie de bază, drept care beneficiam şi de ceea ce punea la dispoziţie un laborator echipat, chiar dacă cu lucruri învechite.
Puteam sta în laborator până seara târziu pentru a face şi încerca diverse lucruri. Beneficiam şi de experienţa colegilor în lucruri mai convenţionale, dar şi de dezvoltarea impetuoasă a acestui domeniu.
Cu componentele semiconductoare stăteam mai prost, în special pe la începuturi, dar m-au ajutat relaţiile stabilite înainte cu… filatelişti aflaţi în străinătate.
După ce am ajuns în Occident nu am mai făcut absolut nimic în materie, chiar dacă materiale se găseau cu uşurinţă. Exista şi destulă documentaţie de calitate.
A fost însă cu mult mai simplu să-mi cumpăr de-a gata ceea ce-mi doream, mai ieftin şi la o calitate mult mai bună decât ceea ce puteam eu realiza cu investiţii rezonabile. Şi nici timp nu mai aveam ca înainte, din diverse motive, dar totul mi-a folosit, deoarece mi-a lărgit mult orizontul tehnic.
Se spune despre oamenii cu hobby-uri că sunt oameni fericiţi şi probabil că aşa şi este.