Foto 1La venirea mea in muzeografie (1987), din tabloul istoric al Baraganului lipseau mai multe epoci istorice. (Paleolitic, mezolitic, neolitic timpuriu, bronz mijlociu si sec. V-VIII A.D.) (Ma mindresc cu faptul ca am desoperit paleoliticul si mezoliticul si ca am explicat absenta bronzului mijlociu prin datarea gresita a culturii Coslogeni, care nu incepea in sec. XIV i.d.H, cum era incadrata initial, sau in sec. XII i.d.H, cum o incadrau tineri arheologi total ignoranti, ci porneste din sec. XV i.d.H., poate chiar mai devreme. Pentru datarea culturii Coslogeni, pot proba cu lucrarea de doctorat, care, desi nesustinuta public si nepublicata, a circulat in lumea initiatilor. De asemenea, la congresul 7 de tracologie din 1996 de la Constanta (Mangalia-Tulcea), am sustinut o comunicare in care sustin plasarea inceputului culturii mai devreme. Cf. lucrarea cu rezumatele congresului, p.305-306. Este drept, in noul de tratat de istorie al romanilor, la cultura Coslogeni, ideea este pusa pe seama altui cercetator, care n-a avut nici un merit in domeniu. Decit ca m-a haituit continuu, pentru ca nu scriam la ..sugestie. Ca sugerstiile erau monumente de prostie nu interesa. Poate dupa indepartarea mea din arheologie si-a dat seama ca am dreptate si tinindu-ma pe „tusa”, si-a insusit ideea. Despre ignorantii despre care scriam mai sus nu pot spune decit ca si-au dat doctoratele si sunt „profesionisti” fara pata si cusur.)
Cum Baraganul nu e asa departe de Bucuresti, inca de la Odobescu (considerat primul arheolog roman), a fost batut in lung si-n lat de arheologi mai cunoscuti si mai priceputi, sau mai putin…Nimeni nu a reusit sa identifice o statiune paleolitica.
(Probabil stiti ca arheologii, antropologii -in sens european-, etc. au ajuns la concluzia ca toate fosilele de hominizi mai vechi de 40.000 de ani nu reprezinta stramosii directi ai omului. Sunt linii stinse fara urmasi superiori evolutiv. Inclusiv faimosul om in valea riului Neander. Cam de acum 40.000 de ani incepe sa se raspindeasca actualul homo, ai carui stramosi nu se cunosc.)
Datorita acestor lipsuri, au inceput sa se auda voci care explicau inexistenta descoperirilor, paleolitice-mezolitice-neolitic timpurii, prin faptul ca Baraganul ar fi fost un fund … de lac. Si prin urmare, nu putea fi locuit.
Daca nu ar fi fost si alte interese la mijloc, afirmatia ar fi fost sigur catalogata ca gresita. Pentru ca piese paleolitice au fost descoperite in Baragan. D.V. Rosetti, sapind un tumul la Gurbanesti, a gasit in pamintul de umplutura din manta mai multe silexuri sigur paleolitice. Comunicate, publicate (inca din 1959). Acest lucru, trebuia sa opreasca afirmatiile hazardate. Normal ca pamintul de umplutura nu a putut fi carat de la o distanta prea mare (mai ales daca tinem cont de posibilitatile tehnice ale epocii tumulului in discutie).
La aceasta chestiune pur arheologica, se adauga o grava confuzie geologica. Geologii vorbesc de un lac in Baragan dar in …pleistocen. Cu alte cuvinte, acum 1.000.000 de ani. Cam mult pentru epoca despre care discutam noi. Acest lac se colmateaza, devenin un curs sinuos al Dunarii, care trecea pe la nord de Bucuresti si se indrepta spre Braila. Incet, fluviul a ros din „malul drept si a depus aluviuni in malul sting”. Ca toate apele curgatoare din emisfera nordica, pina a ajuns la actualul talveg. De altfel, nici geologii nu stiu sigur daca a existat lacul respectiv.
Statiunile paleolitice cunoscute pina in 1987, inconjurau Baraganu. Malu’ Rosu (linga Giurgiu), Bucuresti (mai multe puncte), Ploiesti (idem), Lapos (Buzau). De aici aveam iar in zona Braila-Galati, in Dobrogea si-n Bulgaria de nord.
In afara ideii cu… lacul, se vorbea fie de o transgresiune marina care ar fi invadat uscatul (pe cursul Dunarii, in sens invers de curgere), fie de…inexistenta reliefului actual?!!!
In mod clar, lucrurile erau discutate „dupa ureche”. Si e mult mai grav in stiinta sa practici sportul asta, decit in jurnalistica. Repet, piesele de la Gurbanesti dovedeau ca exista paleolitic in zona, doar ca n-a fost, inca, descoperit, localizat.
In acest moment a intervenit descoperirea mea. Care a insemnat o statiune (Nicolae Balcescu, jud. Calarasi) si alte descoperiri de suprafata (piese scoase din strat cu diferite prilejuri si purtate): Al. Odobescu, Boanca si Gostilele. In felul acesta nu se mai poate nega existenta paleoliticului in zona, asa cum s-a intimplat dupa descoperirea lui D.V.Roseti. (O precizare: N.Balcescu era un sat ce tinea de comuna Al.Odobescu, desi sediul primariei era la…N. Balcescu. Dupa ’89, localitatile s-au separat.)
Piesele au fost incadrate tipologic in zona epipaleoliticului. Datare larga: 20.000-10.000 i.d.H. Cum am gasit si citeva microlite mezolitice, cred ca ne putem orienta spre 10.000 i.d.H. (Asta arata ca si mezoliticul si neoliticul timpuriu din Baragan, trebuie cautate mai atent.)
Relieful
In Baragan, solul are urmatoarea stratigrafie (geologica): 0- -0,60m humus vegetal (negru); -0,60 – -0,80m amestec humus loess; sub -0,80m, incepe stratul de loess (pamint galben, lut). Stratul are grosimi diferite: 10-15m, ajungind pina la 50-60m (Stelnica, linga Fetesti). Orizontul in care am gasit silexurile „in situ” (cele mai importante) este situat intre -0,90- -1,20m (La Malu’ Rosu, orizontul se incadreaza intre -0,90- -1,50m; informatie amiabila de la Emilian Alexandrescu, caruia ii multumim inca odata.)
Stratigrafia, a nascut doua probleme.
Prima: arheologii din Baragan, ajunsi la lut il declarau „viu” (intact, neatins de urme omenesti) si renuntau la sapatura. Obiectivele lor, situate la adincimi mai mici, erau epuizate, banii la fel, ei si familiile lor idem. Deci, la ce sa mai sape? Cum lutul curat incepe la -0,80, nimeni nu mai insista cu o sapatua de sondaj. Poate acum, sunt mai atenti. Si iata de ce nu se descoperea paleolitic in Baragan.
A doua problema este ca descoperirea mea confirma stratigrafia de la Malu’ Rosu. Ambele certifica existenta reliefului format in perioada 20.000-10.000 i.d.H. Loess-ul s-a format prin spulberarea prafului din cimpiile din nord, spre sud. Praful a rezultat din erodarea rocilor in timpul glaciatiunilor. (Daca nu om avea praf cosmic.) Microera pluviala, a determinat extinderea rapida a vegetatiei si fixarea acestor dune miscatoare. Prin intelenire.
Acum, depinde cum se dateaza aceasta era. Stratigrafic, o avem clar surprinsa. (Si datata dupa tipologia pieselor, independent de fenomene naturale.)
Inca o precizare. Praful asta carat de vint, naste doua tipuri de roca. Atunci cind se depune pe un suport tare, dur, iau nastere loess-urile. Cind se depune pe mlastini sau lacuri cu adincimi mici, etc, se formeaza lehm-uri. Privind harta geologica a Romaniei, aveam lehmu-uri numai la vest de Mostistea si-n jurul Bucurestiului. Deci, nici povestea cu „relieful neformat” nu se verifica.
Pentru a preciza conditiile descoperirii: la N.Balcescu, in punctul numit de mine „La vii” (intre timp viile au fost scoase de oameni), am sapat dupa o mare asezare de sec. IV A.D. Distrusa de lucrarile de desfundare a terenului (vezi foto 1) cu pluguri uriase, nu am putut realiza nici o stratigrafie. Am recuperat mai multe vase de provizii de mari dimensiuni, din pasta „ciment” („dolium”). Intregibile in laborator. Facind sapatura de verificare pina la 1 m adincime, am dat peste o groapa rituala, cu aceeai datare. Am sectionat groapa pe jumatate si am mers pina la epuizarea ei. (Cam 3 m, daca imi aduc aminte.) Dupa desenarea profilului, am golit-o. Evident, groapa perforase stratul paleolitic si mi-a dat primele piese paleolitice „in situ” din Baragan. La Al. Odobescu si Gostilele, piesele au fost gasite la suprafata, fara a putea preciza de unde au aparut. La Boanca lucrurile sunt mai clare: din poza doi si trei, rezulta ca era vorba de o mare cariera de lut pentru digul de la…Boanca (nord de Fundulea). Toate bune si frumoase, daca in perimetrul sapat nu ar fi existat si doua obiective arheologice. Primul: o uriasa necropola birituala de sec. IV A.D. si o statiune paleolitica. Din prima am recuperat 11 morminte (mai degraba parti de morminte, pentru ca toate erau deranjate mai mult sau mai putin) dintr-un total de citeva sute (dupa suprafata). Din statiunea paleolitica, nu am gasit decit un singur silex cazut de pe pamintul lipit pe o cupa uriasa de excavator. (Vadeti excavatoarele, o singura cupa umplea o basculanta de mari dimensiuni.)
Acum, cind am fixat datele „la sol”, este timpul sa ne ocupam de…ape. Pentru a nu supraincarca cititorii cu date seci, aride, lasam pe numarul viitor discutia cu transgresiunile, potopurile, etc.