ACUM.TV

 
Trump vesteşte că iubește Coreea de Nord, urăște G-7

În cadrul „fără precedentului” summit unu-la-unu din Singapore, președintele american Donald Trump a anunțat că va suspenda manevrele militare comune cu Coreea de Sud. În schimbul acestui fapt dictatorul nord-coreean, Kim Jong-Un, a fost de acord să ăăă… staţi să verific… OK, să… nimic. El a fost de acord să nu facă nimic în schimb.

Citiți „acordul” semnat de Trump și Kim ca urmare a întâlnirii acestora. Ce au fost de acord să facă? Să poarte noi discuții. Iată esența declarației: „Statele Unite și RPDC se angajează să organizeze negocieri ulterioare”. Da, așa e. După atâta bluf cum că Trump revoluţionează canoanele diplomaţiei, am obținut ultima găselniţă în ale diplomaţiei: o întâlnire care în care să se convină să se organizeze întâlniri.

Trump și Kim au repetat cu siguranță obiectivele generale ale ofertei SUA de a oferi „garanții de securitate” Coreei de Nord – adică promisiunea că nu o vom invada, lucru pe care nu-l vom face oricum – în schimbul angajamentului Coreei de Nord să „denuclearizeze”, adică să se debaraseze de armele nucleare pe care le-au construit după ce au încheiat acorduri anterioare de a nu le construi. Puteți deci vedea problema. Orice asemenea declarație a nord-coreenilor ar trebui să fie urmată de declarații specifice despre cum vor denucleariza și cum vom verifica dacă au făcut-o. Cu siguranță nu ar trebui să oferim nimic în schimbul unor simple promisiuni, deoarece regimul Kim le-a încălcat de atâtea ori.

La modul serios: fiecare acord pe care Coreea de Nord l-a încheiat vreodată de a nu a dezvolta arme nucleare, de a nu le testa, de a nu testa rachete, de a dezmembra instalațiile nucleare – cel puțin zece asemenea acorduri începând din 1985 – a fost încălcat, uneori doar câteva săptămâni după semnare. Deci, ce motiv are președintele Trump să creadă că de data asta va fi altfel?

Nord-coreenii profită clar de vanitatea sa. În cadrul conferinței de presă de după întâlnire, Trump a continuat să repete că Kim va respecta într-adevăr acordurile sale, pentru că Kim are de-a face cu „un alt președinte”. Nu există o altă idee cu care Trump să îi placă să se joace cu mai mult decât ideea că este special și unic, iar prin simpla sa prezență poate face lucruri pe care nimeni altcineva nu le poate face. Exact asta a exprimat în conferința de presă de după întâlnire: „mă simt foarte puternic, instinctul meu, abilitatea sau talentul meu, acestea doresc să încheie o înțelegere”. Și, de asemenea: „Asta este ceea ce fac. Toată viața mea a constat în încheierea unor înţelegeri, şi am făcut o treabă excelentă. Căci asta este ceea ce fac”.

Într-un film care, în retrospectivă, va părea aproape comic, Trump a făcut apel la vanitatea lui Kim încercând să-l înfățișeze ca pe un mare om care a schimbat istoria făcând o alegere radicală: „Când un om este pus în faţă cu o șansă unică, una care poate nu se va repeta vreodată, ce va alege? Să dea dovadă de viziune și iniţiativă? Sau nu?” Filmul poate să nu fie prea revelator cu privire la intențiile lui Kim, dar este cu certitudine revelator cu privire la grandioasa imagine pe care o are Trump despre el însuşi. El vrea într-adevăr o înțelegere „istorică” care să-l facă să pară un mare lider – ceea ce este exact greșeala făcută de toate administrațiile anterioară în negocierile lor cu Coreea de Nord. În establishment-ul diplomatic, aparenţa unei înțelegeri este întotdeauna mai importantă decât substanța sa.

La drept vorbind, eu nici nu mă aștept la mare lucru de la asemenea întâlniri internaționale. În general, dacă e să se realizeze ceva important, toate cele vor fi negociate dinainte. Liderii se prezintă doar pentru strângerile de mâini, pentru a zâmbi în aparatele foto și pentru a încerca să pară că le-ar place unii de alţii. Este mai mult teatru, iar din această perspectivă, laudele de acum ale lui Trump pentru Kim ar putea fi la fel de false ca și zăngăniturile de săbii din anul trecut.

În ansamblu însă, dacă diplomația internațională a lui Donald Trump este teatru, este un teatru de proastă calitate. Luaţi în seamă contrastul. Întâlnirea lui Trump cu Kim a fost numai zâmbete și bătut pe umăr, de parcă l-ar fi adoptat pe Kim drept un nou „candidat într-ale celebrităţii” din show-urile sale de televiziune. Acest lucru a urmat imediat după o întâlnire acrimonioasă cu cele mai importante societăți libere din lume, grupul G-7, unde Trump a mers să se zbată contra lor pentru Rusia, şi unde a urmat o ciorovăială foarte publică cu cel mai apropiat și (de obicei) cel mai prietenos vecin – Canada. Rețineți că unul dintre lucrurile pe care Trump le-a oferit Coreii de Nord, ca un stimulent pentru a încheia o înțelegere cu SUA, a fost posibilitatea comerțului – pe care îl consideră brusc ca problematic, și anume o „inechitate” când este vorba de comerț cu aliații noștri.

Chiar și în conferința sa de presă de după Singapore Trump nu s-a putut abţine să se plângă de Coreea de Sud, sugerând că două dintre motivele pentru care anulează exercițiile militare comune sunt faptul că Coreea de Sud nu plătește suficienți bani pentru acestea, și pentru că sud-coreenii nu ne oferă un acord comercială suficient de bun.

„Da, am făcut exerciții în colaborare cu Coreea de Sud pentru o perioada lunga de timp. Iar noi le numim manevre, pe care eu le numesc manevre, iar acestea sunt extrem de scumpe, cantitatea de bani pe care o cheltuim este incredibila Și Coreea de Sud contribuie, dar nu sută la sută, ceea ce este, cu siguranță, un subiect pe care trebuie să-l discutăm și cu ei. Iar asta este legat de cheltuielile militare și de asemenea de comerț. Asta şi facem, avem de fapt un nou acord cu Coreea de Sud în ceea ce privește comerţul. Dar trebuie să discutăm cu ei și cu multe alte țări că trebuie să fim trataţi în mod corect”.

Deci, să traducem: Trump acordă încredere afirmațiilor lui Kim Jong-Un că acesta vrea sincer să facă o înțelegere, dar crede că sud-coreenii sunt paraziţi care profită de SUA. Acesta este stilul lui Trump de teatru internațional: trâmbiţarea prieteniei cu dușmanii noștri și căutarea agresivă de puncte de dispută cu aliații noștri.

Pentru cei care vor respinge această plângere ca fiind doar un reflex anti-Trump – ceea ce ar fi un reflex pro-Trump ! – voi sublinia că am făcut același gen de afirmaţii (sau mai rău) când administrațiile anterioare au acționat în acest fel. Ar trebui oare să ignor faptul de data asta doar pentru că președintele aparține unui alt partid? Ar trebui oare să cer scuze pentru asemenea afirmaţii doar pentru că interlocutorii sunt dominaţi de un cult al personalităţii? Ar trebui oare să mă împac cu ideea că oricum totul nu este decât teatru, deci nu contează care sunt consecinţele în lumea reală a unor asemenea politici?

Nu o voi face, deoarece există consecințe reale ale acestui teatru prezidențial, iar în acest moment, rezultatul cel mai probabil va fi să încurajeze un dușman în timp ce învrăjbeşte SUA cu aliații săi. Maximum la ce putem spera este că, à la longue, nimic din toate astea nu vor avea vreo importanţă, căci următoarea administrație va relua toate aceste chestiuni. Oricum, evenimentele descrise nu au dat naștere unei revoluţii de însemnătate istorică prezentate în acel video, sau în fanteziile de auto-preamărire din mintea președintelui Trump.

Acest articol a fost publicat joi, 14 iunie 2018 la rubrica Extern.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.