În Urali, la Ecaterinburg, sute de admiratori ai ultimului ţar rus comemorează nouă decenii de când Nicolae al II-lea şi întreaga sa familie au fost ucişi de bolşevici. S-au adunat la Biserica „Sângelui Vărsat”, ridicată în 2003, pe locul unde au fost împuşcaţi împăratul rus, soţia, cei cinci copii ai lor, medicul şi trei servitori.
În această noapte, la ora când familia imperială a fost executată în beciul unei case din Ekaterinburg, după slujba religioasă, pelerinii vor merge 18 kilometri să se roage în mina abandonată unde au fost aruncate trupurile fără viaţă. Asasinii au încercat atunci să şteargă urmele şi au stropit cadavrele cu acid, după care le-au dat foc.
Resturi ale scheletelor au fost găsite de-abia în 1991 şi identificate cu ajutorul testelor ADN.
Ceilalţi doi copii ai ţarului, prinţul Alexei şi prinţesa Maria, erau în continuare dispăruţi fără urmă. Recirculau zvonurile potrivit cărora unii Romanovi ar fi supravieţuit masacrului.
Acum, după 90 de ani, experţii încearcă să rispească definitiv misterul. Vara trecută, fragmente de schelet aparţinând unui baiat şi unei fete au fost exumate lângă Ekaterinburg.
Misterele din pădurea Ekaterinburgului
Timp de 90 de ani, după execuţia ţarului Nicolae al II-lea şi a familiei sale, nu s-a găsit nicio urmă a acelui îngrozitor măcel. De fapt, nu s-a întreprins nicio căutare, puterea sovietică nefiind dispusă să facă lumină în acest sângeros episod. Dar, după căderea comunismului, pădurea în care se presupunea că au fost îngropate cadavrele familiei imperiale a fost răscolită în lung şi-n lat şi au fost scoase la iveală osemintele găsite în trei gropi aflate la mare distanţă unele de altele. Rămăşiţele pământeşti au stabilit, fără drept de dubiu, că osemintele aparţin familiei Romanovilor.
Dar lipseau osemintele prinţului Alexei, în vârstă de 13 ani, la acea vreme, şi ale Marii Ducese Maria Nikolaevna, sora sa. Lipseau, totodată, şi osemintele prinţesei Anastasia, despre care s-a spus că ar fi scăpat din acel sinistru măcel. În legătură cu prinţesa Anastasia, fiica cea mică a ţarului, au fost vehiculate, de-a lungul timpului, numeroase legende care au făcut obiectul unor filme artistice, inclusiv documentare.
Enigmă descifrată
Se pare, însă, că trista odisee a familiei imperiale ruse a ajuns la final. Cu alte cuvinte, după cum informează site-ul edmontonsun.com, enigma din jurul dispariţiei Romanovilor, ultima dinastie imperială a Rusiei, a fost, în sfârşit, descifrată. Testele ADN efectuate asupra rămăşiţelor pământeşti descoperite recent într-o pădure din apropiere de Ekaterinburg au confirmat că acestea le-au aparţinut prinţilor Alexei şi ducesei Maria, copiii lui ţarului Nicolae al II-lea, ultimul ţar al Rusiei.
Dar, în pofida acestei descoperiri, descendenţii familiei Romanov, mulţi dintre ei stabiliţi în SUA, sunt de părere că aceste teste nu sunt adevărate, ele fiind doar o abilă acţiune de reabilitare a imaginii Rusiei, la originea acestui demers ştiinţific şi mediatic totodată aflându-se actualul guvern. „Tragedia familiei ţarului se va termina doar atunci când aceştia vor fi declaraţi victime ale represiunii politice”, a declarat Gherman Lukyanov, avocatul descendenţilor familiei imperiale.
Crima din iulie 1918 savarsita impotriva Familiei Imperiale a Rusiei a deschis o epoca: cea a „terorismului de stat” (dupa parerea lui C. Malaparte), politica care a definit regimurile totalitare indiferent de culoarea lor (comunism, fascism, nazism).
Ramasitele descoperite de trupele alb-gardistilor care au ocupat vremelnic Ekaterinburg la sfarsitul verii lui 1918 au confirmat zvonul ca intreaga Familie Imperiala a fost asasinata (Tarul, Tarina si copiii lor), iar cadavrele au fost aruncae in mina parasita cunoscuta sub numele „Patru Frati”.
De asemenea, in alte locatii, au fost exhumate resturile altor membri ai Familiei Imperiale.
In 1998, la 80 de ani dupa oribila crima, Boris Eltin a facut gestul istoric de de reconciliere a rusilor cu propria lor istorie prin oficierea unei reinhumari a resturilor Familiei Imperiale in Catedrala Sf.Petru si Pavel de la Sankt Petersburg.
„Tarul Rosu” a incercat o reimpacare a rusilor cu propria lor istorie.