Da. Din păcate, Universul copilăriei nu este întotdeauna cu parfum de roze. Cerul său este şi înnorat pe alocuri.
Totul a pornit zilele trecute, când mi-a căzut în mână un studiu interesant, realizat de departamentele de poliţie şi de educaţie a popula¬ţiei din oraşul Fullerton, statul California (S.U.A.). Nu e tocmai recent, însă e actual. Iată ce conţine acest studiu:
Principalele probleme din şcoală în 1940:
1. Elevii vorbesc în timpul orelor.
2. Mestecă gumă.
3. Fac gălăgie.
4. Aleargă pe coridoare.
5. Nu respectă ordinea la rînduri.
6. Se îmbracă în mod neregulamentar.
7. Se ceartă în clasă.
Principalele probleme din şcoală în secolul XXI:
1. Consumul de droguri.
2. Consumul de alcool.
3. Graviditatea.
4. Sinuciderile.
5. Violurile.
6. Tîlhăriile.
7. Bătăile.
Comentariile sînt de prisos. Trebuie subliniat în mod special faptul că aceste înfricoşătoare metamorfoze au avut loc în mai puţin de 50 de ani.
Cu permisiunea dv. ne vom opri asupra uneia dintre aceste probleme: consumul de droguri.
Consumul oricărui drog determină la început de¬pendenţa psihică, iar apoi şi dependenţa fizică. Datorită consumului frecvent apare o atracţie de neînvins către preparatul narcotic.
Narcomania este boală, este crimă. Narcoma¬nia este o suferinţă a trupului, dar şi a sufletului. Specialiştii enumeră câteva semne evidente spcifice copiilor care consumă droguri, pentru ca părin¬ţii şi profesorii să le deosebească în comportamentul copiilor:
• Copilul devine ascuns, fără să-şi înrăutăţească relaţiile cu părinţii. Deseori rămîne pînă tîrziu la plimbări şi nu răspunde la întrebările despre locurile în care a fost. Trebuie să ne în¬dreptăm atenţia către comportamentul lui mai ales atunci cînd începe să mintă fără să aibă dovezi clare. De exemplu, spune că a fost la un prieten, care locuieşte de mult în alt oraş.
• Pe fondul pierderii interesului pentru învăţătură şi alte atracţii se amplifică interesele financiare, pe care încearcă să le satisfacă prin orice mijloc, inclusiv prin golirea portmoneuri¬lor părinţilor şi prin extragerea din casă a lucrurilor care nu îi aparţin.
• Fără motiv întemeiat i se schimbă brusc starea sufletească: ba este nemăsurat de vorbăreţ şi vesel, ba arată istovit şi este apatic, palid. Părinţii trebuie să fie cu ochii în patru mai ales atunci cînd copiilor le dispare pofta de mîncare. Trebuie să vadă dacă copilul nu mănîncă nimic toată ziua, iar noaptea mănîncă tot ce există în frigider sau dacă adolescentul refuză să mănînce cîteva zile la rînd, iar apoi începe brusc să mănînce normal, de parcă nu ar fi bolnav.
• O dată cu consumul de droguri, unui copil, care mai înain¬te nu s-a distins prin nici un talent, i se poate dezvolta o dorinţă neaşteptată de creaţie. Dintr-o dată începe să-l apuce dorinţa de a desena, de a scrie sau de a compune muzică, lipsindu-i, evident, interesul pentru roadele activităţii sale („roadele” de obicei sînt mai mult nişte mîzgăleli, o înşirare de cuvinte fără sens sau o gamă nedesluşită de sunete).
• Principalul semn distinctiv al narcomanilor îl constituie starea pupilelor. Pupilele dilatate şi pupilele înguste care nu reacţio¬nează la lumină sînt semnul evident al consumului de droguri.
• Părinţii trebuie să fie cu ochii în patru atunci cînd apar obiecte străine în casă: seringi, ţigări ieftine, timbre care nu seamănă cu cele poştale, diferite feluri de cornete din bancno¬te răsucite, forme de lamele de sticlă făcute din foiţe de metal, tăbliţe cu desene fără sens, diferite feluri de prafuri, plante fărîmiţate, dizolvanţi, tuburi cu lipici şi altele. Dacă copilul se aseamănă adesea cu un beţiv (dacă vorbeşte prelungind cuvintele, dacă se leagănă în timpul mersului, dacă fuge de întîlniri¬le cu cei maturi) şi, în acelaşi timp, nu miroase a alcool, atunci este momentul să vă interesaţi mai serios de situaţia lui.
Vom continua materialul nostrum cu mărturisile unui toxicoman, în ediţia următoare a publicaţiei ACUM.