Alură de om care îşi ia zborul, să fugă.
Cioară în care lumea azvârle cu pietre.
Nu m-ai întrebat încotro, sau de ce.
Sufletul mi-o fi fost greu de mine,
De toate!?
M-ai privit cu dispreţ.
Ai aruncat ce aveai la-ndemână: cuvinte.
Mai dure decât bolovanii pârâului,
Prăvălindu-se din munte.
În pământ nu puteam intra.
Am plecat fără să privesc înapoi.
Alură de om care îşi ia zborul, să fugă.
Cioară în care lumea azvârle cu pietre.
Dan David, Los Angeles, Feb.-15-2007.