La câteva zile de la întoarcea sa dintr-o vizită oficială în Germania, unde a întâlnit-o şi pe d-na Angela Merkel, preşedintele principalului partid de opoziţie din România, Partidul Naţional Liberal (PNL), dl. Ludovic Orban a stârnit o mare zarvă în România. El a depus o plângere penală împotriva premierului Viorica Dăncilă, membră a partidului aflat la conducere, Partidul Social Democrat (PSD) şi împotriva preşedintelui acestui partid, dl. Liviu Dragnea. Acuzaţia principală împotriva premierului este cea de Înaltă Trădare!
De la început, şi probabil că în mod intenţionat, atât el cât şi presa care îi este apropiată au folosit un termen greşit, cel de plângere penală, care conform Codului de procedură penală, art. 239, este rezervat victimelor unei infracţiuni. Liderul PNL, care a depus „plângerea” în nume propriu, nu se putea însă declara victimă a unei trădări, a uzurpări a unei calităţi oficiale, ori de dezinformare voită a preşedintelui ţării, aşa cum apare în document.
Ceea ce a depus dl. Orban este un denunţ, specificat de art. 290, adică o informare despre săvârşirea unei infracţiuni. El a mai folosit şi termenul greşit de sesizare pentru aceeaşi acţiune. Eu voi folosi în tot articolul termenul corect de denunţ, oricât de puţin plăcut ar suna el pentru dl. Orban şi susţinătorii săi. Sursa.
Deşi dl. Orban a refuzat să publice textul denunţului său, text care a ajuns totuşi în mâinile presei, tot astfel cum au ajuns în mâinile ei şi acuzaţiile principale din denunţ, aceasta înainte să fi fost făcute cunoscute într-o declaraţie de dl. L. Orban. Documentul are cam 80 de pagini, din care au fost publicate primele 20, din care voi prezenta spicuiri legate de acuzaţia cea mai gravă aduse d-nei Dăncilă, cea de Înaltă Trădare.
Precizez contextul, în care preşedintele K. Iohannis a cerut de 4 ori d-nei Dăncilă demisia ei, retrăgându-i sprijinul politic (?), precizând că ea nu are discernământul necesar să ocupe funcţia de premier şi că ar face bine să satisfacă cererile sale. D-na premier Dăncilă nu a dat curs acestor cereri, considerându-le neconstituţionale şi deci abuzive.
Locul trădării ar fi fost statul Israel, unde au plecat pe 25 aprilie 2018, la invitaţia premierului B. Netanyahu, preşedintele PSD Liviu Dragnea şi premierul V. Dăncilă, invitaţie care era consecinţa unui memorandum al guvernului României, legat de intenţia mutării ambasadei României din Tel Aviv la Ierusalim.
Denunţul precizează conţinutul art. 394 Cod Penal, 3.d. Înalta trădare, după cum urmează:
„Fapta cetăţeanului român de a intra în legătură cu o putere sau o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin:
a) provocare la război contra ţării sau de înlesnire a ocupaţiei militare străine;
b) subminare economică, politică sau a capacităţii de apărare a statului;
c) aservire faţă de o putere sau organizaţie străină;
d) ajutarea unei puteri sau organizaţii străine pentru desfăşurarea unei activităţi ositle împotriva securităţii naţionale, se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.”
Totodată, potrivit art. 398 Cod penal
„Faptele prevăzute în art. 394-397, săvârşite de către Preşedintelle României sau de către un alt membru al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, constutuie insfracţiunea de înaltă trădare şi se pedepsesc cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.”
Prin urmare, având în vedere că făptuitoarea este membru al Consiliului Superior de Apărare al Ţării, fapta de trădare se transformă în fapta de Înaltă trădare.
În continuare în denunţ se arată care au fost „elementele constitutive ale infracţiunii de înaltă trădare”, în viziunea d-lui Orban şi a celor cu care a lucrat împreună (ceea ce a confirmat într-un interviu televizat). Mă voi rezuma la doar un aspect, care mi se pare extrem de relevant. Citez din nou:
a) Legătura cu o putere străină ori cu agenţi ai acestora
Astfel cum am arătat, făptuitoarea Dăncilă Vasilica Viorica a realizat în perioada 25-26 aprilie 2018 o viziă în statul Israel, după ce în prealabil a decis în Guvern că România îşi va muta ambasada din Tel Aviv la Ierusalim. În cadrul acestei vizite, făptuitoarea a intrat în contact direct cu reprezentanţi ai statului Israel (putere străină).
Mai mult, Partidul Social Democrat (partid al cărui Preşedinte Executiv este doamna Dăncilă Vasilica Viorica) a angajat drept consultanţi o serie de companii şi/sau persoane fizice din Israel, cum ar fi (conform informaţii or din presă): Moshe Klughaft; Sefi Shaked; Asaf Einsin (14).
În acest sens, în presă au fost vehiculate informaţii (15) în conformitate cu care, decizia de mutare a ambasadei din Tel Aviv la Ierusalim nu ar fi una întâmplătoare ci ar fi direct legată de consilierea pe care Partidul Social democrat ar fi primit-o de la reprezentanţi ai unei puteri străine.
Aşa cum au arătat o mulţime de comentatori, inclusiv din Israel, într-o înaltă trădare este vorba de regulă de contacte interzise cu ţări duşmănoase şi reprezentanţii acestora. De aceea este de înţeles că înalţi demnitari israelieni, printre care liderul opoziţiei Isaac Herzog, s-au arătat jigniţi de felul în care a fost interpretată de unii înalţi politicieni români vizita d-nei Dăncilă în Israel.
Despre cei trei agenţi ai „unei puteri străine” am fost informaţi atât de ziarişti din Israel cât şi de însuşi dl. Dragnea că nu este vorba despre agenţi, ci despre specialişti internaţionali, angajaţi de PSD ca consultanţi pentru campania legislativă din 2016. Nu a existat nici o legătură între ei cu d-na Dăncilă după încetarea acelei campanii, şi prin urmare suspiciunea din denunţ că ei ar fi „manipulat” chestiunea mutării ambasadei este scoasă din burtă, folosindu-se informaţii de presă neverificate.
Cauza evidentă a memorandumului este iniţiativa preşedintelui D. Trump al SUA, ţară aliată şi prietenă atât cu România cât şi cu Israelul, de a muta ambasada SUA de la Tel Aviv la Ierusalim, eveniment care a avut loc şi la care a participant şi un reprezentant al României.
De altfel se poate pune întrebarea ce au păzit serviciile statului, SRI şi în special SIE (Serviciul de informaţii Externe) care „este instituţia de stat specializată în domeniul informaţiilor externe privind siguranţa naţională, apărarea României şi a intereselor sale”? Cum a putut SIE, care se auto-caracterizează pe web ca „un serviciu de elită, eficient şi dinamic” (ceea ce probabil că şi este) să nu vadă activitatea unor agenţi străini ce acţionau, chipurile în colaborare cu înalţi demnitari politici români, la subminarea ţării pe sub nasul tuturor?
Este îngrijorător că astăzi 22 mai, după ce a negat orice amestec în acţiunea întreprinsă în nume personal de preşedintele său de partid, Biroul Executiv al PNL a legitimat denunţul acestuia anunţând că îl susţine, transformând astfel acest instrument, declarat iniţial ca unul personal, într-o politică a principalului partid de opoziţie din România. Să ne amintim de Decizia nr. 68 a Curții Constituționale a României, din 27 februarie 2017, decizie în care se reamintea poziția Comisiei de la Veneția în asemenea spețe. ”La nivel general, Comisia de la Veneţia consideră că standardul de bază ar trebui să presupună ca procedurile penale să nu fie folosite pentru a sancţiona divergenţele politice”.
Plângerea penală a lui Orban contra lui Dăncilă, PSD şi Dragnea, şi încă pentru înaltă trădare, este o aiureală.
Aceștia doi, plus Meleşcanu, se fac vinovaţi de nerespectarea / uzurparea atribuţiilor de politică externă care revin preşedintelui conform Constituţiei. Deci ar putea fi o chestiune constituţională, iar nu penală. Acuzaţiile de natură penală sunt de-a dreptul groteşti.
Obiectivul lui Orban este îndepărtarea de la putere a lui Dăncilă, și poate a PSD, care sunt obiective lăudabile, dar această încercare concretă este contraproductivă, pentru că creează impresia că acestora nu li se poate reproșa nimic real ci numai evidente bazaconii.
@Alexandru
> Plângerea penală a lui Orban contra lui Dăncilă, PSD şi Dragnea, şi încă pentru înaltă trădare, este o aiureală. (…) creează impresia că acestora nu li se poate reproșa nimic real ci numai evidente bazaconii.
Suntem perfect de acord!
> Aceștia doi, plus Meleşcanu, se fac vinovaţi de (…)
Să-l auzim însă şi pe dl. Meleşcanu:
> Obiectivul lui Orban este îndepărtarea de la putere a lui Dăncilă, și poate a PSD, care sunt obiective lăudabile (…)
Obiectivul nu este „lăudabil” dacă vine din partea d-lui Orban, care s-a compromis prin denunţul său, şi nici de la PNL-ul care l-a aprobat oficial, din păcate. Şi astfel ne lovim de dilema Cetăţeanului turmentat…
O alta exemplificare nefericita a afirmatiei mele ca in Romania domneste haosul.
Tot din nefericire, nu pot adauga nici o valoare la comentariile facute de ante-comentatori.
Poate doar sa spun ca politica romaneasca e plina de trumpishori mititei care actioneaza fara sa se consulte cu nimeni, instinctiv si visceral, ca niste adevarati aspiranti la un scaunel de dictator. Dar asta nu e o valoare, e doar o caracterizare inutila care nu va trezi pe nimeni de acolo, din somn.
Dlui Ludovic Orban îi place, presupun, să fie ridicol, penibil ori mai nu știu cum. Este un amețit în politică, atât știe să facă, atât face. PNL nu mai este de ani buni „partid de opoziție”, este un club de cabotini.
@Stefan
> O alta exemplificare nefericita a afirmatiei mele ca in Romania domneste haosul.
M-ar interesa să aflu dacă, după părerea ta, haosul este cauza sau este efectul unor lucruri regretabile ce se petrec în România, desigur cu explicaţiile de rigoare.
Îmi voi exprima părerea proprie după ce voi avea prilejul să citesc comentariul tău.
@Victor
Ar trebui să explic pe baza unor observații pe care le-am făcut personal în România, unde am fost pentru scurt timp la începutul acestei luni, cu o problemă administrativă.
Mă voi limita la un singur exemplu, aparent banal: prioritatea de intrare într-un sens giratoriu în România este practic arbitrară – în unele locuri au prioritate maşinile care intră în sensul giratoriu, în altele au priorotate cele care deja se află în sensul giratoriu.
Ei bine, pentru mine asta este suficient ca să descalifice România din lista ţărilor care se iau în serios. Dacă România ar fi o persoană aș spune că nu are stimă faţă de sine, că se ia singură în băşcălie.
Haosul nu este o cauză specifică României, el domnește peste tot în Univers şi rolul nostru ca oameni este să încercăm cu mijloacele noastre (diferite de la o generaţe la alta) să-l îmblânzim, pentru a avea o viaţă mai bună. Dar când atitudinea predomninantă – subliniez: predominantă, nu toţi românii pot fi puși în aceeași oală – într-o regiune locuită de oameni este cea care este acolo, rezultatul este cel care se vede cu ochiul liber. Așadar în opinia mea haosul este un efect. Amplificat desigur de migraţia creierelor saturate de lipsa unei perspective și dorința de a avea o viaţă decentă pe care s-o trăiască personal, nu doar prin „urmașii urmașilor noștri”.
@Stefan
> (…) prioritatea de intrare într-un sens giratoriu în România este practic arbitrară – în unele locuri au prioritate maşinile care intră în sensul giratoriu, în altele au priorotate cele care deja se află în sensul giratoriu.
Cred că problemele de circulaţie din giratorii nu se datorează arbitrarului, adică lipsei de legi, ci aglomeraţiei generale a circulaţiei, care are alte cauze, precum şi pregătirii insuficiente a şoferilor.
M-am uitat în lege (OUG 195/2002) şi am constatat că ea nu s-a schimbat în ultimii peste 40 de ani, de când am făcut în România testele pentru carnetul de conducere. „Art. 56 (3) In intersectiile cu sens giratoriu vehiculele care circula in interiorul acestora au prioritate fata de cele care urmeaza sa patrunda in intersectie”.
> Așadar în opinia mea haosul este un efect.
Suntem perfect de acord. Voi da, pe scurt, două exemple de atitudini şi legi care au generat atât haosul, cât şi corupţia, fără ca aceste exemple să fie exhaustive:
– Principiul „Nu ne vindem ţara” şi implementarea sa! În acest fel obiecte mari au fost preluate de indivizi care deţineau ceva bani din surse/activităţi deseori dubioase şi aveau relaţii dubioase cu fostele organe de forţă. Ei au cumpărat ieftin sau au obţinut acele obiective, pentru ca să facă apoi câştiguri mari şi rapide cu ele, ruinând întreprinderile respective şi lăsând şomerii „generaţi” astfel pe seama statului lipsit de mijloace. Două exemple de mari întreprinderi străine private, de succes în România: Dacia – Renault (13.800 angajaţi) şi Michelin (3.000 angajaţi).
– Restituirea proprietăţilor către foştii proprietari, de la care ele au fost confiscate de statul comunist. Legile au fost astfel făcute încât fiecare fost proprietar în parte a trebuit să se judece pentru a reintra în drepturile sale anulate. Aceasta a dus la supra-aglomerarea sistemului judiciar, aşteptări foarte lungi, cumpărători „influenţi” de drepturi zise litigioase, coruperea sistemului judiciar, etc., etc.
(Spre surprinderea mea) DIICOT anunță ca a început urmărirea penală după plângerea penală depusă la Parchet de liderul PNL, Ludovic Orban, în nume propriu. Persoanele vizate sunt Dăncilă şi Dragnea.
Acuzația este „săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.398 Cod Penal (înaltă trădare) raportat la articolul 394 lit.b şi articolul 407 al.1 Cod Penal (divulgarea secretului care periclitează securitatea națională”
Eu credeam că parchetul nici n-o să vrea să intre în materie, dar… legile nu sunt neapărat aşa cum ni le imaginăm…
Alexandru a scris: „Eu credeam că parchetul nici n-o să vrea să intre în materie, dar… legile nu sunt neapărat aşa cum ni le imaginăm…”.
Nu numai legile „nu sunt neapărat aşa cum ni le imaginăm”. Poate că atunci trebuie să ne imaginăm mai puţine lucruri, ci să le privim aşa cum sunt ele.
Am comentat şi eu pe scurt lucrul inimaginabil aici.
DIICOT (Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism) a informat astăzi ca a clasat cauza penală cu privire la săvârșirea infracțiunilor de înaltă trădare etc. care o viza pe Viorica Dăncilă, „întrucât faptele nu există”.
http://www.diicot.ro/index.php/arhiva/2471-comunicat-de-presa2-28-09-2018
Mai multe informaţii referitoare la „deznodământ” sunt date în articolul meu de aici.