Recent exprimatul punct de vedere al presedintelui de federatie fotbalistica nationala, domnul Mircea Sandu, cum ca jucatorii din campionatul intern n-au nici o sansa sa fie vanduti in lumea larga pe mai mult de 3 milioane de euro, ne plaseaza undeva prin provincia Europei, undeva mai pe la tara. Carevasazica, bun ori rau, tanar ori batran, talentat marcator ori ciomag defensiv, plin de realizari sau doldora de esecuri, fotbalistul roman musai sa-si ia gandul de la aprecierea financiara a strainatatii.
Nu le plangem noi de mila sarmanilor patroni si negociatori, caci castigurile dumnealor le asigura totusi cosul zilnic al cetateanului mediu de la poale de Carpati. Dar ne gandim ca, atunci cand in vistieria cluburilor intra un euro in plus, poate o particica din el o sa mai ajunga si spre centrele de copii si juniori, pentru ca la urma urmei de acolo vin echipele de maine.
Lucrurile ar merge cam asa: orice jucator din Romania poate fi achizitionat pe bani putini si, dupa un sezon competitional, vandut la pret sporit, spre profitul cui a stiut sa-l aleaga si extraga din Romania, tara de la tara.
Ei, se pare insa ca realitatea il contrazice pe domnia-sa domnul presedinte. Rapidistul Sapunaru ar putea pleca din Giulesti pe 6 milioane de euro, iar stelistul Goian intra si el in topul transferurilor cu 4,8 milioane. Facand o mica si rautacioasa paranteza, suma oferita pentru Sapunaru ar cam trebui sa-i bage un ghimpe in coasta maestrului Piturca, al carui ochi expert nu l-a vazut pe giulestean cand a asternut pe hartie lista de 11 titulari, la nici unul dintre cele 3 meciuri din Elvetia.
Se pare ca simpla prezenta a Romaniei la un turneu final european tot inseamna ceva! Daca am fi avut si rezultate, viata ar fi fost mult mai frumoasa! Dar vine toamna si ar fi cazul sa ne miscam mai cu vioiciune prin cupele europene, ca sa nu uite lumea mare ca ne include si pe noi!