Vorbind despre “puterea celor fără de putere”, Václav Havel remarca paradoxul cotidian, care ar putea să corodeze și să conducă la prăbușire un regim totalitar. Ar fi de ajuns ca fiecare cetățean de rînd să-și asume “viața în adevăr”, să își găsească puterea de-a denunța realitatea oprimantă. Meșterul berar se poate încăpățîna să producă o bere de calitate, în ciuda sistemului mediocru, care îi îndeamnă pe toți la neglijență, indiferență și șablon. El constată că munca depusă de ceilalți berari este neconformă și încearcă să le explice cum să facă mai bine. Ceilalți îl “simt” că este un ciudat, care urcă împotriva curentului, și-l ignoră. Dar el se încăpățînează să muncească în mod conștiincios: nu pentru a sfida prin singularitate, ci efectiv deoarece resorturile sale interioare nu-i permit să facă altfel. Protestul împotriva unei dictaturi nu este obligatoriu să reprezinte, la originea sa, un gest politic: poate acoperi un impuls civic, sau o tendință firească spre perfecționare profesională.
Doina Cornea a fost “meșterul berar” de la Cluj, care s-a obstinat să-și exprime netulburată convingerile. În ceaușism exista o schizofrenie, de toți acceptată cu naturalețe, între realitatea efectivă, care se constata la tot pasul, și ceea ce vorbele exprimau. Dificultatea cea mare era să învingi teama de-a ieși în evidență, să treci peste riscul de-a fi considerat “ciudat”, “bizar”. Într-o realitate scrîntită, orice om normal era privit cu suspiciune. Mai întîi de toate aveai de trecut peste impresia de alteritate pe care o lăsai.
Un alt obstacol de depășit, în dictatura comunistă care pusese monopol pe cuvinte, era însuși faptul de a-ți face cunoscute gîndurile. Azi răspîndirea tuturor inepțiilor este un fleac – pe vremea aceea tipărirea ideilor esențiale era o imposibilitate. Așa că Doina Cornea a scris manifeste, pe care le-a presărat pe străzi, în parcuri, le-a înmînat oamenilor pe trotuare. A redactat scrisori deschise, pe care le-a trimis, prin numeroase strategii și cu infinite riscuri, în străinătate, pentru a fi difuzate de-acolo înapoi.
Deviza lui Albert Camus “Je me révolte, donc nous sommes” a rămas în stadiul unui deziderat, în spațiul nostru balcanic. Lecția de demnitate individuală, oferită de Doina Cornea, n-a coagulat solidaritatea socială. Ea n-a fost un politician, a perseverat în a fi un om liber. Azi, cînd nu se mai află printre noi, ar fi zadarnic s-o căutăm acolo unde n-a fost. Fără să edifice mecanisme și instituții de dezvoltare viabile, a făcut în planul conștiinței etice mai mult decît generațiile de politicieni români de după căderea comunismului.
Laszlo Alexandru, 5 Mai 2018
Preluat de pe blogul autorului, http://laszloal.wordpress.com/, cu amabila sa permisiune.
Doina Cornea a fost o fememe revoluționară – extrem de puternică. Când vedeai fizicul ei firav, aproape un schelet viu, și știai cât de puternic era spirituei ei, căt de verticală era în fața tiraniei comuniste, se trezea în tine un sentiment de rușine determinat de faptul că ea „putea”, iar tu, mult mai puternic ca fizic, nu aveam curajul să vorbești despre adevărul distorsionat de ideologia, și despre ineficiența aplicării în practică a așa zisei „politici a partidului”.
Când spun „tu” subînțeleg toată populația activă din România epocii ceaușiste.
Inclusiv „revoluționarii” din 1989, in majoritate niște oportuniști, dintre care nu se știe câți au fost agenți ai Securitatii. Asa zisa „revoluțië” a fost un simulacru grețos și fals de la cap la coadă !
Mulțimii de români cu inima curată, printre care a fost și Doina Cornea, i s-a furat idealul și speranța că participă la o revoluție cu scopuri nobile! Idealul lor curat a fost călcat în picioare de miile de mafioți care au încarcerat țara în minciună și deznădejde. Mafioții au distrus și distrug țara, chiar o fură fără rușine și frică, pentru că au făcut legi care să-i protejeze de pedeapsa cea dreaptă pe care o merită.
Curățenia sufletească a Doinei Cornea este scuipată azi, fără jenă, de politicienii veroși, care-și rad în barbă de idealurile și speranțele ei naive (cred ei!), şi a celor mulți.
„Este vreme pentru întuneric, este vreme pentru Lumină !”. Făclia aprinsă de viața exemplară a Doineɨ Cornea, de puritatea existenței ei pământene, de ardența speranțelor ei, va lumina generațiile care vin, și nu se va stinge niciodată!
Fie-i țărâna ușoară și fie-i sufletul înscris în Cartea Vieții !!
@Sfartz Pincu
Vorbiţi de români cu inima curată care au participat la revoluţie. După mine, aceştia pot fi numiţi revoluţionari; cunosc câţiva zeci – foşti colegi de şcoală şi de serviciu – care au ieşit în stradă când era periculos dar au simţit că este nevoie să iasă.
Atunci dv. pe cine includeţi în categoria „revoluţionari” în ghilimele, despre care ziceţi că cei mai mulţi au fost oportunişti?
Nu este drept să-i puneţi pe toţi într-o oală!
Sint printre cei care depling cum au mers lucrurile in ultimele aproape trei decenii. Includ aici bineinteles lipsa totala de atentie care s-a acordat relativ putinilor oameni ca Doina Cornea, cei care au ales calea sa fie „singuri” spre deosebire de multi compatrioti.
Pentru ca nu s-a realizat cit trebuia in ultimele trei decenii, aboradrea mea e sa „ma linistesc” si sa privesc la rece „sistemul România” asa cum e, analizindu-i anatomia si fiziologia. Daca trei decenii de frustrare nu au ajuns, atunci e poate semn de a face tabula rasa si de a recrea ce e de facut, fara patima. Patima pozitiva nu a ajutat la nimic, se vede cu ochiul liber.
La asta ne ajuta si lucrarea lui Daniel David, Psihologia Românilor.
https://danieldavidubb.wordpress.com/about/
El evidentiaza citeva dintre frinele psihologice:
1) spritul de individ colectivst, opus sau cu teama de autonomia individuala
2) iluzia de a rezolva problemele prin vendetta si pedepse, constringeri
3) (am uitat, nu conteaza).
Tot el spune ca in segmentul de virsta 30-60 ani care este segmentul operativ al României (cei care potential primesc functii de conducere) retrograzii (tipul de mai sus) sint in procent de 50%, in timp ce in efectivul celor sub 30 ani procentul este mult mai mic.
De la fizica, mecanica, stim ca doua forte egale se neutralizeaza. Din cauza asta ne confruntam si ne vom mai confrunta cu blocaj aproape total. Trebuie sa se primineasca efectivul operativ al populatiei asa ca la un retrograd sa fie doi progresisti, si nu unul cum e acum. Am facut un calcul cu ipoteze simplificatoare in Excel si imi da ca lucrul acesta se va intimpla cam peste 12 ani. Daniel David spune, precizind ca e doar o estimare, 20 de ani. Multi dintre noi cei care discutam aici nu mai apucam. Asa ca tot ce putem face rational e sa ne pazim pielea.
@George
> De la fizica, mecanica, stim ca doua forte egale se neutralizeaza. Din cauza asta ne confruntam si ne vom mai confrunta cu blocaj aproape total.
Aceasta numai dacă acţioneză asupra unui corp punctiform pe direcţii diametral opuse. În funcţie de ce forţe sunt, şi în ce direcţii se manifestă, la umani poate fi şi bine, dar poate fi şi rău.
> El evidentiaza citeva dintre frinele psihologice: (…) 2) iluzia de a rezolva problemele prin vendetta si pedepse, constringeri
Îmi aminteşte de lupta împotriva corupţiei din România, de inspiraţie atât internă, cât şi „internaţională”.
> Asa ca tot ce putem face rational e sa ne pazim pielea.
Un sfat bun. 🙂
@Alex. Leibovici
Prin cei marcati de mine ca asa zisii „revolutionari” i-am numit pe cei care s-au zbatut sa castige avantaje din Revolutie ! Azi exista o lista de 40.000 de „revolutionari”, care primesc indemnizatii grase, scutiri de impozite, loturi de pamant, etc.-adica sunt platiti !
Revolutionarii cu inima curata sunt cei care au participat direct la revolutie, au fost mult mai multi decat cei platiti.
La Onesti, imediat ce s-a anuntat ca Milea s-a „sinucis”, eu si cu preotul-arhiereu Alupii am intrat primii in sediul municipal de Partid, popa a inceput sa arunce operele lui Lenin, Stalin, si ce era in biblioteca partinica de la etajul 2, iar eu, desi insufletit de faptul ca s-a produs revolutia, am protejat de muncitorii veniti de la fabrici sa-o bata pe secretara municipala PCR, Alexandrescu (nu-i tin minte numele mic), care speriata, palida la fata se ghemuise intrun colt al cabinetului ei. Si nici eu nici preotul -sef pe Onesti, nici toata multimea venita sa faca revolutie, nu ne-am gandit nicio clipa sa profitam. IN Onesti nu exista nici un „revolutionar”. A, da, i-am spart nasul statuii lui Marx !
@Sfartz Pincu
Spre informare, informaţii găsite de mine pe web, despre revoluţia din Oneşti.
De curiozitate, aţi fost şi dv. trecut pe acea listă de revoluţionari, d-le Sfartz?
Nici pomeneală! Studentul Poncos nu a avut nicio treaba cu Primarita si sediul PCR ! Ei au venit dupa ce am operat eu si cu preotul Alupii in sediul municipal de Partid !
Cand Primarita Alexandrescu (tot ea secretar PCR municipiu Onesti) a fost incoltita de muncitorii de la UTON (uzina de utilaj chimic) si eu am intervenit – ei ma cunosteau cu totii (pentru ca lucrau dupa proiectele semnate Sfartz P. si imi cereau adesea sa vin in uzina pentru derogari) – si mi-au ascultat cererea sa-i dea drumul ca-i o femee neputincioasa, un executant umil al lui Ceausescu, nu era picior de student in sediul Primariei. Au venit mai tarziu, au facut liste, etc, si le-au distrus ca erau niste lasi !
Toate numele mentionate imi sunt cunoscute, erau si ale parintilor lor, multi din ei prieteni si cunostiinte din zona industriala.
Scrierea de liste, asa cum am spus, este tipica pentru cei care vor sa iasa in fata, sa profite !
Daca aveti indoieli despre relatarea mea, cautati-l pe arhiereul (acum e sef peste popimea din Onesti si imprejurimi !) Alupii si intrebati-l !!
@Sfartz Pincu
> Daca aveti indoieli despre relatarea mea, cautati-l pe (…)
Nu mă îndoiesc de relatarea nimănui, deoarece nu cunosc faptele. Dar, iertaţi-mi întrebarea, este corect ceea ce a relatat studentul?
De exemplu el spune că: „(…) am intocmit o lista cu oameni autorizati sa le foloseasca la nevoie (armele – vm)”, iar dv. spuneţi că: „Scrierea de liste, asa cum am spus, este tipica pentru cei care vor sa iasa in fata, sa profite !”.
> Au venit mai tarziu, au facut liste, etc, si le-au distrus ca erau niste lasi !
Mi se pare că au făcut ceva prudent. Oricum, daca se intorceau lucrurile, s-ar fi găsit destui „patrioţi” care să-i toarne securităţii…
> A, da, i-am spart nasul statuii lui Marx !
Îmi amintesc că îl apăraţi pe Marx pe ACUM, susţinând că el nu are nici o treabă cu implementarea comunismului în lume. De ce oare aţi făcut-o atunci?
Oricum ar fi, meritaţi respectul pentru că aţi salvat un om de la linşare, ceea ce nu se poate spune despre muncitorii respectivi!
Pana in data de 22 Decembrie Onestiul dormea (propriu si figurat) in linistea traditionala pentru un oras fara mahalale, nimeni nu se agita, ascultau ce se intampla la Timisoara, dar parca – era ceva ce se intampla departe.
Cand am venit la serviciu, am fost intampinat de un inginer proiectant (Manea Vasile – Vasilica, cum ii spuneam, un om foarte credincios si blajin – oricine din Onesti care l-a cunoscut poate confirmá), care se intorsese aseara de la Timisoara, trimis de mine sa aleaga niste poduri rulante de la Intreprinderea Mecanica Timisoara. Era atat de agitat si afectat, incat tot serviciul se adunase sa afle stiri din partea unui martor ocular !
„Stati aici linistiti,in timp ce la Timisoara se omoara oameni pe strada” !, etc., etc.
Dupa o ora (cred ca era ora 9.00) la radio s-a anuntat sinuciderea lui Milea, si atunci am explodat si eu, am anuntat oprirea lucrului si am cerut intregului colectiv sa iesim in strada, spunandu-le: „Gata,s-a terminat ! Mergem la Primarie si sediul de Partid din Centru!”
Cu cele 15 masini (serviciul meu de proiectare lucra in acord global si se castiga bine, eu de ex. aveam salariul de baza 6400 lei si castigam inca 20% – cota mea din acordul global), incarcate numai cu barbati (am interzis femeilor sa iasa in strada!), am plecat la Centru. Oamenii mei au ramas afara, cu exceptia a doi vlajgani – Apostol Costica si secretarul nostru de partid Deaconu Aron. A aparut si preotul Alupii care ma cunostea bine de la intalnirea mea cu arhiepiscopul Eftimie al Romanului (legat de biserica din Borzesti). Am intrat la etaj la Partid si am inceput sa aruncam pe ferestrele deschise carti, dosare, ce era pe birou – secretara PCR a municipiului nu era acolo, fugise -, a venit coloana de muncitori adusa de Directorul de la UTON (utilaj tehnologic onesti), Uzum Costica, bun prieten, el a urcat in Primarie sa faca ordine – de altfel chiar a devenit Primar al Onestiului (!), ce si cine au fost acolo, probabil studentii in vacanta de iarna, numele evocate de stirea Dvs. erau si ale parintilor lor, prezenti in coloanele de oameni veniti din toata zona industriala cu autobuzele. Pot spune ca a fost o explozie in adevaratul sens, aproape fiecare unitate industriala a trimis oameni.
Episodul cu armele a fost altfel. Abia dupa ce au aparut zvonurile cu „vin teroristii sa arunce in aer instalatiile”, oamenii Securitatii, care s-au aliniat imediat la „Revolutie”, au cerut muncitorilor – barbati din Onesti dar numai celor cu armata facuta – sa preia armele de la politie. Politia era dezavuata de cei care au avut de-a face cu ei, de aceea Sec.-ul care in Onesti nu a deranjat pe nimeni, a fost ascultat, urmat de cei inarmati, cu ideea nobila sa ne aparam locurile de munca.
Prim-secretara Alexandrescu Florica se ascunsese in debaraua de la parter si cand am coborat eu de la etaj, ea era deja incoltita de clasa muncitoare, cativa erau furiosi pe ea pentru diverse probleme personale legate de activitatea ei – nu de Partid, ci de cea de Primar. Furiosii de la UTON venisera inarmati cu capete de teava si mai mult ca sigur ca daca nu interveneam, o bateau zdravan – cel putin.
De liste nu am auzit nimic, acum e prea tarziu, bietul Costica Uzum, Primarul autoproclamat e intro lume mai buna cum se spune, dar nici pe lumea asta nu a dus-o rau. Exceptand faptul ca, dorind sa demonstreze muncitorilor ca se pricepe – si-a retezat singur mana dreapta pe o masina de debitat profile – Dumnezeu sa-l ierte, era om bun, mie mi-a oferit spatii pentru un SRL de proiectare, dar am refuzat – preferam sa lucrez acasa.
M-am intins la vorba, dar am uitat sa mentionez ca in Onesti se traia mai bine decat in tara, eram bine aprovizionati, chiar Partidul interzisese politiei sa urmareasca pe cei care taiau clandestin animale si vindeau carne in oras !
Mersi pentru relatare. Am impresia că nu a rămas mai nimic în picioare din relatarea studentului, dar nu sunt sigur.
> (…)serviciul meu de proiectare lucra in acord global si se castiga bine, eu de ex. aveam salariul de baza 6400 lei si castigam inca 20% – cota mea din acordul global(…) am uitat sa mentionez ca in Onesti se traia mai bine decat in tara, eram bine aprovizionati, chiar Partidul interzisese politiei sa urmareasca pe cei care taiau clandestin animale si vindeau carne in oras !
Foarte frumos! Şi totuşi i-aţi spart nasul statuii lui Marx, ca să nu mai vorbesc de participarea la „revoluţie”, canalizată cu pricepere de un securist (presupun că a urmat ordinele telefonice primite de la superiorii săi).
Sarcina prioritara a Securitatii din Onesti nu erau oamenii, ci zona industriala imensa, intinsa pe 7 km. lungime si 3 km. latime, instalatie langa instalatie!
Cu asemenea sarcina, indiferent de sistemul politic, trebuiau sa faca fata si „teroristilor” care trebuiau sa vina pe soseaua dinspre Brasov.
Nu-i acuz, nu-i scuz. Vreti sa va legati de ceva!
@Sfartz Pincu
> Sarcina prioritara a Securitatii din Onesti nu erau oamenii (…).
De aceasta sunt convins, deoarece am cunoscut câţiva dintre ei.
> Cu asemenea sarcina, indiferent de sistemul politic, trebuiau sa faca fata si „teroristilor” care trebuiau sa vina pe soseaua dinspre Brasov.
Mă tot întreb ce fel de revoluţie a fost asta, în care revoluţionarii conduşi de securişti se pregăteau de lupta cu teroriştii? Oare informaţia despre teroriştii ce veneau dinspre Braşov nu venea cumva tot de la securişti?
Mie totul îmi miroase a manipulare securistă, lucru la care se pricepeau foarte bine, deoarece făcea parte din sarcinile lor de serviciu.
> Nu-i acuz, nu-i scuz. Vreti sa va legati de ceva!
Mă lasă rece, a fost doar o încercare de a înţelege o situaţie deosebită. Cred că ceva am înţeles. Mulţumesc din nou.
Cu plăcere!
Aveți dreptate! Toată „Revoluția” a fost, sub aspect organizatoric, o mânărie a Securității, împreună cu cei interesați (grupul nemulțumiților partinici scoși din porție, rușii – Gorbaciov în înțelegere cu „mericanii” – Busch-MALTA, îmbogătiții de pe timpul lui Ceaușescu, etc.). Paradoxal, au fost și oameni din PCR, nemulțuiți de regim. Eu am cunoscut unul, ing. Sândulache V., secretar municipiu și Primar la Onești.
Cu nasul lui Marx a fost o chestie de răbufnire pe moment, l-am reparat, și acum bustul stă în curtea unei școli dezafectate unde s-au instalat niscaiva „capitaliști români” – la adresa strada Avântului nr.11, Onești.
Oricare Revoluție, prin definiție – este o degringoladă, din cauza orgoliilor personale !
@Sfartz Pincu
> Toată „Revoluția” a fost, sub aspect organizatoric, o mânărie a Securității, …
Acest lucru, se pare că valabil în Oneşti, nu este adevărat în general. De exemplu nu securiştii i-au organizat pe tinerii ce protestau contra comunismului şi pentru libertate în Piaţa Universităţii din Bucureşti. Şi nu securiştii au scris Proclamaţia de la Timişoara.
> Cu nasul lui Marx a fost o chestie de răbufnire pe moment (…)
Păcat că nu a ţinut.
> Oricare Revoluție, prin definiție – este o degringoladă, din cauza orgoliilor personale !
Puciul bolşevic din octombrie 1917, dirijat cu o mână de fier de nişte „revoluţionari” profesionişti, nu s-a transformat des în degringoladă, în ciuda opoziţiei foarte largi, dar dispersate şi puţin convingătoare.
Orgoliile personale au început să se manifeste la ceva vreme de la cucerirea puterii, conducători deveniţi populari fiind eliminaţi eficient şi cu cruzime, aşa cum au fost lichidate pe parcurs milioane de oameni ce nu se aliniau suficient de repede şi convins la „viitorul luminos”.