Poziţia oficială a SUA
Președintele Donald Trump a anunțat în decembrie (2017) că recunoaște Ierusalimul drept capitală a Israelului și va muta ambasada din Tel Aviv la Ierusalim, o acțiune pe care diverşi președinți americani au promis-o, dar nu i-au dat niciodată curs din cauza simbolismului ei încărcat politic.
Administrația Trump va muta în mod oficial ambasada SUA în Israel la Ierusalim până în luna mai, în timp ce SUA accelerează calendarul unei decizii care i-a înfuriat pe liderii palestinieni și a pus în pericol rolul american ca mediator în procesul de pace din Orientul Mijlociu.
În noul aranjament, semnat de Secretarul de Stat Rex Tillerson pe 22 februarie și anunțat cu o zi mai târziu, ambasadorul David Friedman și un mic grup de personal vor lucra într-un consulat american existent în cartierul Arnona din Ierusalim, din mai, ceea ce va coincide cu cea de a 70-a aniversare a înființării Israelului. Extinderea va avea loc până la sfârșitul anului 2019, a declarat Departamentul de Stat. Sursa.
Poziţia Guvernului României
Guvernul a adoptat un memorandum prin care se decide începerea procedurilor pentru mutarea efectivă a ambasadei din Israel, de la Tel Aviv, la Ierusalim, a anunţat joi preşedintele PSD, Liviu Dragnea la Antena3.
”România își mută ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim. A început deja procesul de mutare, a fost aprobat un memorandum. Noi practic ne prefăceam că ambasada era la Tel Aviv, practic toată activitatea era la Ierusalim”, a spus șeful PSD.
„Acum ceva timp eu am spus că, din punctul meu de vedere, şi România, după anunţul administraţiei americane, trebuie să-şi mute ambasada din Israel, de la Tel Aviv, la Ierusalim”. Sursa.
Poziţia Preşedintelui României
”Cu privire la informațiile vehiculate în spațiul public referitoare la intenția Guvernului României de lansare a procesului de relocare a Ambasadei României din Israel de la Tel Aviv la Ierusalim, Administrația Prezidențială face următoarele precizări:
Președintele României nu a fost informat sau consultat în prealabil în legătură cu acest demers. Administrația Prezidențială subliniază că această decizie nu are la bază evaluări solide şi cuprinzătoare. Un astfel de demers nu se poate face decât în urma unei analize de profunzime, care să ia în considerare toate consecințele şi implicațiile politice externe ale acestuia.
Președintele Klaus Iohannis consideră că inițiativa Guvernului României poate reprezenta, eventual, cel mult începutul unui proces de evaluare în materie, care poate fi finalizat doar în momentul încheierii negocierilor privind Procesul de Pace din Orientul Mijlociu, în cadrul căruia statutul Ierusalimului reprezintă o temă centrală. Acest statut poate fi stabilit numai în urma încheierii unui acord direct şi final între părți.
(…) Președintele României reafirmă faptul că poziția țării noastre față de statutul orașului Ierusalim rămâne conformă cu cea stabilită prin rezoluțiile Consiliului de Securitate ONU și Adunării Generale ONU în materie”. Sursa.
> Guvernul a adoptat un memorandum prin care se decide începerea procedurilor pentru mutarea efectivă a ambasadei […]
De la această primă declaraţie, lucrurile s-au mai schimbat:
„… Premierul Viorica Dăncilă a precizat vineri că memorandumul aprobat de Guvern nu reprezintă o decizie de mutare a Ambasadei […] ci „lansarea unei platforme de discuţii„…. „Nu este o decizie, este lansarea unei platforme de discuţii.”” V. aici.
Tot vineri, Ministerul de externe vine şi el cu o „precizare” (v. aici Comunicatul MAE):
„Ministerul Afacerilor Externe precizează că a fost lansat un proces de analiză și evaluare privind relocarea Ambasadei… analiză interinstituțională, cu includerea și consultarea tuturor instituțiilor și actorilor relevanți, conform Constituției și legilor în vigoare.”
Deci un pas înapoi: de la demararea unor proceduri de mutare la demararea unui proces de analiză şi consultare prealabilă…
DEX: MEMORÁNDUM, memorandumuri, s. n. 1. Document diplomatic cuprinzând expunerea faptelor sau argumentelor juridice care privesc relațiile dintre state și formează sau vor forma obiectul unor tratative; (…)
Merriam-Webster, MEMORANDUM: 1 : an informal record; also : a written reminder; 2 : an informal written record of an agreement that has not yet become official; 3 a : an informal diplomatic (…) communication
Preşedintele PSD, L. Dragnea, s-a grăbit deci, în lupta sa politică cu Preşedintele, să declare memorandumul Guvernului ca fiind o decizie.
La rândul său Preşedintele, K. Iohannis, s-a grăbit să denunţe că nu a fost consultat în prealabil. Nu am putut să mă împiedec, citind declaraţiile Preşedintelui în funcţie, să nu îmi amintesc de argumentelele repetate ad nauseam de primul preşedinte, N. Ceauşescu, bazate în esenţă pe „drepturile naţionale inalienabile ale poporului arab palestinian”.
În concluzie, precizările aduse de Primul Ministru V. Dăncilă mi se par rezonabile, fiind conforme cu definiţia însăşi a termenului de „memorandum”.
@Victor
Paralela Iohannis/Ceauşescu, chiar aşa limitată cum este, este deplasată.
@Alexandru
> Paralela Iohannis/Ceauşescu, chiar aşa limitată cum este, este deplasată.
Amintirile de neuitat rămân unele ce nu se lasă „deplasate” cu una, cu două. A muta centrul de greutate al discuţiei către amintirile mele poate duce însă la deplasarea consideraţiilor legate de fondul problemei, motiv pentru care îl reamintesc mai jos.
Următoarea declaraţie a Preşedintelui în funcţie a României este una actuală, ce cară însă un greu şi discutabil balast al istoriei ultimilor 70 de ani:
Aş preciza că ramura legislativă (Knesset) a guvernului israelian a decis în anul 1980 că: „1. Jerusalem, complete and united, is the capital of Israel.” Sursa.
De atunci au trecut 38 de ani, şi tot nu se ştie câţi alţi ani sau cîte alte decenii vor mai trece până la încheierea „unui acord direct şi final între părți”, care este precondiţia d-lui Iohannis pentru mutarea ambasadei României la Ierusalim.
În conformitate tot cu Basic Law a statului Israel: „2. Jerusalem is the seat of the President of the State, the Knesset, the Government and the Supreme Court”, motiv pentru care ambasada României ar fi trebuit să se afle demult la Ierusalim.
Preşedintele Trump a tăiat nodul gordian al disputei asupra statutului Ierusalimului, prin aceea că a decis recunoaşterea acestuia drept capitală a Israelului. Administraţia SUA a decis, tot oficial, pentru luna mai 2018 mutarea parţială a ambasadei sale în acest oraş. Nu văd motive decisive care să împiedice România, un stat independent şi suveran, să urmeze exemplul SUA, dar sunt gata să le discut dacă vor apărea în comentarii.
Repet că precizările aduse de Primul Ministru V. Dăncilă cu privire la Memorandumul Guvernului României, legate de mutarea Ambasadei României la Ierusalim, mi se par rezonabile şi binevenite.
In spatele aprecierilor făcute de toți actorii din piesa de teatru românească: „Recunoașterea Ierusalimului, ca pe o capitală unică și de drept a poporului evreu”, există o realitate ocolită cu rea intenție de către guvernanții din România, și anume:
1. Uciderea de către români a peste 300.000 de evrei in teritoriile României Mari.
2. Vânzarea a cca 400.000 de evrei – cetățeni români – ca pe o marfă cu termen de valabilitate expirat.
Aceste două RUȘINI naționale ar fi putut fi spălate – măcar parțial – printr-o atitudine necondiționată de sprijinire a dreptului istoric al Israelului pentru un Ierusalim unic și exclusiv evreesc. Susținerea de către România a unui partaj al Ierusalimului este un al 3-lea act ostil față de evrei. O manifestare antisemită,(mascată diplomatic).
Este oportuna deschiderea acestui subiect de catre autor, indiferent de criticile si comentariile ce-l vor insoti.
Premierul Israelului, Benjamin Netanyahu, i-a trimis o scrisoare preşedintelui Camerei Deputaţilor, Liviu Dragnea, prin care îl invită pe acesta la Ierusalim. Subiectul scrisorii are un caracter general, dar mesajului i se adaugă la final o notă personală. Oficialul israelian îl invită pe dl. Dragnea să discute chestiuni legate de cooperare şi viitor. (…)
Şi premierul Viorica Dăncilă va efectua, miercuri şi joi, o vizită în Israel, potrivit unor surse oficiale, după ce săptămâna trecută Guvernul a adoptat un memorandum pentru mutarea ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim. Sursa.
O vizită a d-lui Netaniahu în România a avut loc în iulie 2011. Nu ar fi de mirare ca dânsul să primească o invitaţie de la d-na Dăncilă şi/sau dl. Dragnea să viziteze din nou România, ceea ce ar fi în interesul ambelor ţări.
Întrevederea prim-ministrului României, Viorica Dăncilă, cu omologul israelian, Benjamin Netanyahu
(extrase de pe site-ul Guvernului României)
Prim-ministrul Viorica Dăncilă a avut, la 25 aprilie 2018, o întrevedere cu prim-ministrul israelian, Benjamin Netanyahu, în cadrul vizitei oficiale pe care o întreprinde în Statul Israel.
Cei doi demnitari au evocat legăturile tradiționale de prietenie dintre cele două țări și au evidențiat nivelul excelent al relațiilor bilaterale dintre România și Statul Israel bazate pe o tradiție de 70 de ani.
Premierul român a exprimat satisfacție pentru interesul acordat de partea israeliană la propunerea părții române privind încheierea unui parteneriat România-Israel în domeniul noilor tehnologii, care va permite elaborarea de proiecte comune în principalele domenii ale acestuia, respectiv cercetare, sănătate, telemedicina, inovație antreprenorială pentru domenii high-tech și care va stimula interesul reciproc al comunităților de afaceri din cele două țări. In acest context, au fost abordate si aspecte privind cooperarea in domeniul militar, strategic si al securitatii cibernetice.
Totodată, a fost evidențiat interesul ambelor părți de a organiza cea de a treia ședință comună de guvern la nivel înalt (G2G) în cursul anului 2018, fiind subliniată necesitatea organizarii unor contacte la nivel de oameni de afaceri.
În cadrul convorbirilor, cei doi oficiali s-au referit la buna cooperare existentă în formatul de colaborare multilateral, inclusiv în ceea ce privește susținerea reciprocă a candidaturilor.
Premierul israelian a salutat adoptarea de catre Guvernul Romaniei a cadrului de lansare a dezbaterii privind relocarea ambasadei Romaniei la Ierusalim. (…) Sursa.
Acum se repetă istoria, acea istorie care are valoare doar dacă nu se repetă greșelile (!?). Faptul că „primăvara” islamică este un agresor ar trebui să le între în cap politicienilor europeni, după atâtea atentate teroriste din trecut, prezent și viitor.
De unde și până unde certitudinea că hârtiile emise și semnate de Consiliul de Securitate al ONU, vor apăra Europa de Teroarea Islamică ? S-au dilit la bilă politicienii europeni (scuzati expresia), dacă se bazează pe faptul că dacă s-ar încheia un acord de Pace Israelo-Palestinian, nu va mai curge sânge !
Și încă un aspect. Europa este eminamente creștină. Din punct de vedere religios, creștinătatea este mai apropiată de iudaism, ca o ramură de copac inseparabilă de aceleași rădăcini. Le-ar conveni creștinilor să stea la mila teroristilor arabi, pentru un acces liber (și nesigur) la valorile și simbolurile lor din Ierusalim??
De ce tace „ca mutu’n papusoi” Papa, de ce tac conducatorii celorlalte culte crestine ? E mai predominant antisemitismul decat simbolurile crestinatatii Ierusalimului, cel ridicat de Regele David ?
Mă opresc aici, deși aș putea scrie un potop de motive de susținere a inițiativei Guvernului României, chiar dacă Președintele Iohannis este deranjat de acest subiect. El, neamțul, ar trebui să îmbrățișeze cu ambele mâini această inițiativa, indiferent și în ciuda argumentului privitoare la unitatea de idei din UE.
Susțin 1000/100 poziția adoptată de autorul acestui articol, cu un subiect care nu e doar fierbinte, ci arde nestins de peste 2000 de ani. Bravo Domnule Manta !
@Sfartz Pincu
> Susțin 1000/100 poziția adoptată de autorul acestui articol, (…) . Bravo Domnule Manta !
Vă mulţumesc, dar nu merit felicitările dv., deoarece plecăm de la poziţii foarte diferite. Să dau câteva exemple, bazate pe ceea ce scrieţi:
> (…) cu un subiect care nu e doar fierbinte, ci arde nestins de peste 2000 de ani
Batem fierul cât e cald, dar tradiţionalul „La anul la Ierusalim!” nu are legătură cu unde îşi stabileşte România (sau SUA) ambasada.
> Faptul că „primăvara” islamică este un agresor (…)
Nu sunt convins că agresorul a fost primăvara islamică.
> Din punct de vedere religios, creștinătatea este mai apropiată de iudaism, (…)
The two religions share similar values, guidelines, and principles. Islam also incorporates Jewish history as a part of its own. Muslims regard the Children of Israel as an important religious concept in Islam. Moses, the most important prophet of Judaism, is also considered a prophet and messenger in Islam.
> E mai predominant antisemitismul decat simbolurile crestinatatii Ierusalimului, cel ridicat de Regele David ?
Nu cred că această întrebare este pusă corect, aşa cum nu ar fi nici cea care ar lega direct antisemitismul de simbolurile din Ierusalim ale Islamului.
> Președintele Iohannis este deranjat de acest subiect. El, neamțul, ar trebui să îmbrățișeze cu ambele mâini această inițiativa, (…)
Este evident că este deranjat, din motive politice (adică de putere). Nu leg însă originea sa etnică de părerile sale, chiar dacă astăzi a făcut gafa să vorbească, într-un inteviu ad-hoc dat presei, despre afacerile necunoscute pe care le-ar fi făcut în timpul vizitei dl. Dragnea cu evreii. Amintesc, pentru a fi corect înţeles (nu de dv.), că cetăţenii statului Israel se numesc israelieni, ceea ce ar fi trebuit să ştie şi un onor Domn Preşedinte al unui alt stat multietnic.
Exprimarea lui Iohannis, la vizita facuta de el la AEROSTAR Bacau, se referea la Doamna Prim-Ministru si nu la Dragnea cum comunicati Dvs. mai sus (daca faceam eu aceasta gresala, aveati de scris o pagina, cel putin !). El a spus:
„…nu stiu ce afaceri face EA cu EVREI”. Nu cu EVREII – ceeace este altceva decat formularea cu EVREI, ceea ce aduce o nota de adversitate ! Si cu o mutra incruntata si suparata, deci am motive sa cred ca in intimitatea lui – Iohannis e neamt adevarat-adica antisemit !!
@Sfartz Pincu
>Exprimarea lui Iohannis, la vizita facuta de el la AEROSTAR Bacau, se referea la Doamna Prim-Ministru si nu la Dragnea cum comunicati Dvs. mai sus (…).
Dacă aţi fi avut prudenţa să verificaţi ceea ce vi s-a părut că aţi auzit, aţi fi aflat că dl. Iohannis a spus:
Încă odată se vede cât de necesară este folosirea surselor, lucru pe care nu numai că îl negaţi, dar îl şi atacaţi cu înverşunare.
> Nu cu EVREII – ceeace este altceva decat formularea cu EVREI, ceea ce aduce o nota de adversitate !
Din sursa citată de mine se vede că a spus „evreii” („everii” fiind doar un typo al redacţiei respective). Observaţia dv. legată de adversitate, corectă în sine, eu o pun pe seama relaţiei încordate Iohannis – Dragnea. La dl. Preşedinte a fost vorba însă de o gafă, rezultată din insuficienta sa informare, pe care o consider impardonabilă la acest nivel.
> Si cu o mutra incruntata si suparata, deci am motive sa cred ca in intimitatea lui – Iohannis e neamt adevarat-adica antisemit !!
Într-adevăr expresia feţei Preşedintelui tuturor românilor şi ironia cu care vorbea nu îl făceau şi nu îl fac simpatic. De aici însă şi până a-l declara pe el, şi la grămadă cu el pe toţi nemţii ca fiind antisemiţi, e cale lungă şi greşită.
Îmi amintesc că am citit pe ACUM despre un tânăr neamţ care a plecat definitiv în Israel după ce a aflat că tatăl său a fost în SS…
> (daca faceam eu aceasta gresala, aveati de scris o pagina, cel putin !)
Greşelile se fac uşor, dar se repară mai greu, aşa cum ne spune şi vorba cu cel care aruncă o piatră în fântână şi cu mulţimea de înţelepţi care nu ştie cum să o scoată de acolo.
Tensiunile interne româneşti privind mutarea ambasadei României La Ierusalim şi vizita d-nei Dăncilă şi a d-lui Dragnea în acest oraş, la invitaţia prim-ministrului israelian Netanyahu, au dus la o reacţie neaşteptat de dură a Preşedintelui K. Iohannis. Acesta a făcut cunoscut public că îi retrage încrederea premierului Dăncilă, cereia îi cere totodată demisia.
Este interesantă reacţia d-lui Călin Popescu Tăriceanu, Preşedintele Senatului:
„Președintele nu cunoaște bine care sunt atributele instituționale ale președintelui. Vreau să-i atrag atenția că premierul nu are niciodată nevoie de mandat ca să plece într-o vizită. Viorica Dăncilă vorbește în numele Guvernului și în numele României. Politic, președintele poate să facă declarații, să deschidă un război cu majoritatea, cu Guvernul, e problema dânsului. (…)
Poate să ceară demisia premierului, cum poate să o facă orice cetățean. Are aceeași valoare, nici mai mare, nici mai mică. Urmărește ceva politic. Președintele face o gravă eroare de apreciere. Vrea să pară ce nu este. Nu poate să controleze prim-ministrul”. Sursa.
Aş zice că în fine politica din România intră pe făgaş „normal”, în sensul că nu majoritatea îşi atacă propriii ei prim-miniştri, ci opoziţia, reprezentată de… preşedintele ţării 😉
Am ascultat in direct, nu pe „surse”, si Iohannis a pronumtat clar „evrei” si nu „evreii”, desi in ambele cazuri nu avea voie sa faca confuzia intre „evrei-evreii” si „israelieni”.
Astazi am ascultat mai multe posturi de TV, si intradevar reactia multor organizatii evreiesti a fost negativa, Bogdan Chirieac a definit chiar in clar ca expresia cu pricina are in clar o nota antisemita, ceeace va avea repercursiuni.
Parerea mea este ca aceasta „gafa” (pe fond nu cred ca Iohannis este antisemiť!!), va avea ca efect cresterea sansei ca Romania sa mute ambasada la Ierusalim. Scopul scuza mijloacele !
Tariceanu pe de alta parte, ar fi trebuit sa cunoasca mai bine Constitutia Romaniei,care la art.91 prevede:
„Atribuţii în domeniul politicii externe
ARTICOLUL 91
(1) Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil.”
Este clar ca Prim ministrul Dragnea cu marioneta sa au incheiat niste intelegeri internationale (Romania -Israel) pe care nici nu au avut bunul simt sa le prezinte Presedintelui, ceea ce a si provocat reactia acestuia -prin cererea de demisie macar a marionetei lui Dragnea.
Nefiind marcata exprimarea din Constitutie cu „numai resedintele” expresie de oracol s-a creat loc pentru conflicte.
@Sfartz Pincu
> Am ascultat in direct, nu pe „surse”, si Iohannis a pronumtat clar „evrei” si nu „evreii”, (…)
Ce să vezi, şi eu am ascultat direct la TV, şi dl. Iohannis a spus clar: „evreii”. V-am mai scris că pentru a afla ce-i prin România nu trebuie să te afli neapărat acolo… De altfel dacă spunea „evrei” tot rău era. Sursele vorbesc însă la unison despre „evreii”.
> Tariceanu pe de alta parte, ar fi trebuit sa cunoasca mai bine Constitutia Romaniei, (…)
O ştie precis mai bine decât noi doi. Ce nu înţeleg este la ce tratat vă referiţi dv., care ar fi încălcat Art. 91 al Constituţiei. A încheiat d-na Dăncilă vreun tratat în Israel? Eu nu sunt la curent, dar nu sper să mă informaţi dv. 🙁
Noutatea este însă că:
„Preşedintele Klaus Iohannis şi-a cerut scuze comunităţilor evreieşti, după ce a declarat, joi la Bacău, că „cine ştie ce înţelegeri secrete face cu evreii” preşedintele PSD Liviu Dragnea, în cadrul vizitei din Israel”. Sursa.
> Bogdan Chirieac a definit chiar in clar ca expresia cu pricina are in clar o nota antisemita, ceeace va avea repercursiuni.
Nu am văzut/auzit ca analistul politic Bogdan Chirieac să fi spus aceasta, ci am citit că:
Dacă aveţi informaţii diferite, vă invit să le publicaţi!
În 2012 Curtea Constituţională a avut de rezolvat un conflict asemănător – între preşedintele de atunci şi guvern; era vorba atunci concret despre cine trebuie să reprezinte România la o sesiune a Consiliului European. În decizia CCR de atunci (nr. 784 din 26 septembrie 2012, v. aici), Curtea a stabilit că prevederile Constituţiei cu privire la conducerea politicii externe (art. 91 citat mai sus de dl. Sfartz, precum şi altele) trebuiesc interpretate astfel:
Decizia din 2012 a Curţii este mai degrabă indigestă ca limbaj pentru un profan. Explicaţii mai clare am găsit în acest articol datat 15.10.2012 de pe situl „Avocatura”.
Presedintele României a criticat-o pe prim-ministru al țării, pentru ca s-a dus într-o vizită oficială în Israel, fără autorizația sa. (Fox News)
https://fxn.ws/2KjDMVU
@Alexandru
> În 2012 Curtea Constituţională a avut de rezolvat un conflict asemănător – între preşedintele de atunci şi guvern; era vorba atunci concret despre cine trebuie să reprezinte România la o sesiune a Consiliului European.
Nu înţeleg în ce constă asemănarea între vizita d-nei prim-ministru Viorica Dăncilă în Israel, la invitaţia d-lui prim-ministru al Israelului Benjamin Netanyahu, şi reprezentarea României la o sesiune a Consiliului European.
Altfel spus, despre ce „conflict asemănător” este vorba, legat de vizita care a avut loc a d-nei premier Dăncilă?
@Wanda
> Presedintele României a criticat-o pe prim-ministru al țării, pentru ca s-a dus într-o vizită oficială în Israel, fără autorizația sa.
Iată ce apare pe Fox News:
In Romania’s division of power, it’s the president who is in charge of foreign visits and any foreign trips by the premier have to be authorized by the president.
Dar este oare corect?
Citez din nou ceea ce a declarat dl. Călin Popescu Tăriceanu, Preşedintele Senatului Parlamentului României:
„Președintele (K. Iohannis – vm) nu cunoaște bine care sunt atributele instituționale ale președintelui. Vreau să-i atrag atenția că premierul nu are niciodată nevoie de mandat ca să plece într-o vizită”.
Ce crezi, Wanda, cine are dreptate, jurnalistul de la Fox pe care îl invoci, sau preşedintele Senatului României?
Notă. Poate că te poate ajuta acest extras din Constituţie:
Dacă n-ar fi existat Domnul Leibovici, el ar fi trebuit inventat, măcar pentru memoria sa de elefant !! Readucerea în avantscena a deciziei CC este mai mult decât oportună – este o dovadă zdrobitoare în favoarea cererii de demisie a Doamnei Viorica de la Teleorman, și de fapta lui Liviu de la Teleorman care este manipulatorul pervers – „la lumina” a întregii politici-interne și externe din România !!
Ce credeți, Domnule Manta, că Viorica a plecat în vizită în Israel să danseze tango cu Bibi ? Nu vi se pare sterilă explicația lui Tăriceanu precum că Viorica are dreptul să plece când vrea ? Tăriceanu, în tot ce spune, are o idee fixă, și bine fixată prin funcția în care s-a zbatut să ajungă (chiar tradand partidul liberal)-doar pentru a încerca să scape de urmăririle penale – la adresa persoanei sale!
Nu întru în jocul Dvs. preferat de-a „surse” [lăsaţi-vă de chestiile astea!/Mod.], dar încă am încredere în memoria mea. Am auzit clar, ieri, cum Chirieac a calificat net spusele lui Iohannis – ca fiind antisemite. La fel cum am auzit cândva spusele lui Băsescu despre Liviu de la Teleorman – că este extrem de viclean !
P.S. Doamna Wanda a pus punctul pe „i”, mentionand „vizita OFICIALA” !! Problema mutarii ambasadei este a intregii UE, fata de care raspunde doar Iohannis si nu Viorica.
@Sfartz Pincu
> Dacă n-ar fi existat Domnul Leibovici, el ar fi trebuit inventat, măcar pentru memoria sa de elefant !!
Nu aţi observat că Alexandru, spre deosebire de dv., foloseşte cu consecvenţă sursele! Şi de aceea el trebuie luat în serios.
> Ce credeți, Domnule Manta, că Viorica a plecat în vizită în Israel să danseze tango cu Bibi ?
Ironia, ironia… Nu, nu cred aceasta, iar tangoul nu este nici un dans popular israelian, şi nici unul românesc. O horă s-ar potrivi mult mai bine.
Pe o notă serioasă, cred că dacă un premier al unei ţări cu care ai legături vechi şi strânse te invită, este şi politicos, şi util să-i accepţi invitaţia. Nu văd cine a avut ceva de pierdut din acea vizită, pe care aş numi-o istorică.
> Tăriceanu, în tot ce spune, are o idee fixă, …
Mai lipseşte să încercaţi să-i băgaţi degetul în gură, aşa cum discutau vestele de pichet. 🙂
> Nu întru în jocul Dvs. preferat de-a „surse” …
Vă înţeleg, fără să vă aprob. Într-adevăr a folosi doar fantezia este cu muuult mai simplu.
> Doamna Wanda a pus punctul pe „i”, mentionand „vizita OFICIALA” !!
Nu este Wanda direct, ci jurnalistul pe care l-a citat. Dacă sunteţi de aceeaşi părere cu el, ar trebui să arătaţi pe ce vă bazaţi când afirmaţi că premierul României nu are voie să facă fără permisiune vizite oficiale în alte ţări, aceasta deoarece jurnalistul de la Fox News nu şi-a justificat opinia. Vă propun şi atât, chiar dacă bănuiesc că, din păcate, nu o veţi face, aceasta deoarece pentru aceasta ar trebui să scormoniţi din greu prin diverse surse, cu şanse reduse de reuşită.
> Problema mutarii ambasadei este a intregii UE, …
Aceasta este încă o afirmaţie gratuită de a dv. atâta vreme când nu precizaţi sursa „OFICIALA” prin care i se interzice României (şi, de altfel, pare-se că şi Republicii Cehe, dornice să o facă) să-şi mute ambasada din Israel unde crede ea de cuviinţă.
Cum am mai scris, prin decizia nr. 784 din 26 septembrie 2012, CCR a stabilit că prevederile Constituţiei cu privire la conducerea politicii externe (art. 91 citat mai sus de dl. Sfartz şi Victor) trebuiesc interpretate astfel:
@ Manta Victor
De câte ori trebuie să repete Alex. Leibovici, decizia C.C. privind atribuțiile Președintelui, recte al Prim-Ministrului, ca să acceptați faptul- că Viorica nu putea, nu avea Voie să inițieze măsuri de politică externă, ci doar să le execute pe cele inițiate de Presedintê?
Tehnica -„..mă fac că plouă”, nu merge în cazul acesta când se eludează intenționat atribuțiile Președintelui.
Și s-o spunem pe a’dreaptă, de fapt toate mișcările inițiate de Dragnea, (Viorica e doar umbra lui !), sunt perdele de fum și provocări, menite să ascundă eșecul sau, care trimite România intro mlaștina, pe care va trebui s-o asaneze următoarea generație, dacă va mai putea !
@Alexandru
Reamintesc contextul deciziei CCR, menţionat tot de tine: „În 2012 Curtea Constituţională a avut de rezolvat un conflict asemănător – între preşedintele de atunci şi guvern; era vorba atunci concret despre cine trebuie să reprezinte România la o sesiune a Consiliului European”.
La aceasta eu am scris că nu văd în ce constă asemănarea între vizita d-nei prim-ministru Viorica Dăncilă în Israel şi fosta problemă a reprezentării României la o sesiune a Consiliului European.
Citind hotărârea CCR din 2012, nu reuşesc să identific ce obligaţie „la care România s-a angajat la nivel de stat” a fost încălcată de premierul Dăncilă.
În aceste condiţii nu văd ce contrazice spusele preşedintelui Senatului României, dl. C. Popescu Tăriceanu, care a atras atenţia preşedintelui României K. Iohannis că „premierul nu are niciodată nevoie de mandat ca să plece într-o vizită”.
@Sfartz Pincu
> Tehnica „mă fac că plouă” …
Tocmai dv. vă plângeţi, dv. care o practicaţi din plin?!
(Adăugat ulterior – 28.04.2018 18:50):
> Domnul Leibovici… memoria sa de elefant !! Readucerea în avantscena a deciziei CC este mai mult decât oportună
Adică credeţi că îmi aminteam din 2012 de acea decizie CCR?? Complet greşit! Acum câteva zile, citind presa, am văzut citată acea decizie CCR din 2012 şi mi-am notat-o – pentru orice eventualitate. Deci aveam nevoie nu de memorie de elefant de 5-6 ani, ci de memorie de doar câteva zile.
@Sfartz Pincu
> Și s-o spunem pe a’dreaptă, de fapt toate mișcările inițiate de Dragnea, (Viorica e doar umbra lui !), sunt perdele de fum și provocări (…)
Eu mă voi referi numai la cele discutate.
Ca să o spun şi eu pe cea dreaptă, nu pot decât să mă bucur că politicieni de vârf din două ţări membre ale UE, România şi Republica Cehă, încearcă să spargă blocada şi să scoată statul Israel din abureala pro-palestiniană tradiţională pe care o susţine de atâta amar de vreme UE.
@Victor
> Reamintesc contextul deciziei CCR, menţionat tot de tine…
Ce am citat eu din decizia CCR este un principiu enunţat de CCR cu ocazia examinării cazului particular pentru care a fost sesizată, dar nu se mai referă numai la acel caz. (În legătură cu acel caz concret a statuat separat, cu un enunţ în care este specificat explicit cazul).
Dat fiin acest fapt, nici nu are importanţă dacă cele două cazuri se aseamănă. Dar ele se aseamănă indeed, deoarece în ambele este vorba de competenţele în domeniul politicii externe ale Guvernului vs. ale Preşedintelui.
> vizita d-nei prim-ministru Viorica Dăncilă în Israel
nu este o vizită turistică, este o vizită în care se discută şi eventual se iau decizii cu privire la relaţiile între ţări. Ori acestea ţin de politica externă a României, iar atunci principiul citat, formulat în decizia menţionată a CCR, este relevant şi aplicabil… cu excepţia cazului în care, după 2012, CCR a formulat, în această privinţă, un alt principiu… 🙂
@Alexandru
> vizita d-nei prim-ministru Viorica Dăncilă în Israel nu este o vizită turistică, este o vizită în care se discută şi eventual se iau decizii cu privire la relaţiile între ţări.
Eu nu am văzut până acum un comunicat comun al discuţiilor între d-na Dăncilă şi dl. Netanyahu, dar poate că tu ştii mai multe. De aceea eu nu mă pot pronunţa cu privire la încălcarea, sau nu, a prerogativelor prezidenţiale în politica externă, prevăzute de decizia CCR.
Presupunerea mea, bazată pe ceea ce ştiu, este că dl. Netanyahu a invitat-o pe d-na Dăncilă pentru ca să arate recunoştinţa Israelului în legătură cu luarea de poziţie a Guvernului României legată de relocarea ambasadei sale. Mă bazez pe aceasta:
Ce a urmat în România, adică gestul preşedintelui Iohannis, de retragerea sprijinului său (care sprijin?) şi cererea de demisie (cu ce puteri?) a premierului Dăncilă mi s-a părut unul meschin şi neputincios.
Spre comparaţie, nu am auzit ca guvernul ceh, rezervat, să fi pornit vreo acţiune împotriva preşedintelui ceh Milos Zeman, un sprijinitor ardent al relocării ambasadei cehe în Ierusalim.
🙂 🙂 (şi încă şi mai repede)
@Victor
> Netanyahu a invitat-o pe d-na Dăncilă pentru ca să arate recunoştinţa Israelului în legătură cu luarea de poziţie a Guvernului României legată de relocarea ambasadei sale.
– Cf. acelei decizii CCR din 2012 care interpretează art. 91 din Constituţie, preşedintele României are (cel puţin) un cuvânt de spus în legătură cu luarea de poziţie a unor oficiali români privind relocarea ambasadei, care, din partea României, este un act de politică externă
– În plus, eu cred că o călătorie a unor foarte înalţi oficiali români este, indiferent despre ce se discută, un act de politică externă. Şi asta chiar dacă se discută doar despre un schimb de ansambluri de dansuri populare.
@Sfartz Pincu
> Iohannis e neamt adevarat – adica antisemit !! (27-4-2018 la 06:06)
> pe fond nu cred ca Iohannis este antisemit !! (27-4-2018 la 17:54)
Ambele în aceeaşi zi !!!
@Alexandru
> – Cf. acelei decizii CCR din 2012 care interpretează art. 91 din Constituţie, preşedintele României are (cel puţin) un cuvânt de spus în legătură cu luarea de poziţie a unor oficiali români privind relocarea ambasadei, care, din partea României, este un act de politică externă
Nu cred că este vorba pe ansamblu despre fineţuri legislative. Relocarea ambasadei e legată de Memorandumul nepublicat al Guvernului, care a fost o hâtră lovitură de politică internă a PSD-ului, ce a folosit o temă sensibilă legată de politica externă. Rezultatul a fost un evident câştig politic pentru PSD, care a reuşit să-l facă pe dl. Iohannis, un potenţial candidat la propria sa succesiune, să arate cum îi cam lipseşte fineţea, tactul, măsura şi simţul ridicolului, aceasta prin:
– apariţia sa ca o struţo-cămilă antisemito-ne-antisemită (mă refer la confuzia naţionalistă, pusă în evidenţă de tine, datorată stimabilului comentator principal de pe ACUM)
– retragerea sprijinul său, inexistent, doamnei premier
– cererea de demisie, inoperantă, a acesteia
– declaraţia că doamnei premier îi lipseşte discernământul necesar pentru exercitarea funcţiei, lucru ce ar fi ridicat în picioare apărătoarele din alte părţi ale femeilor politice şi/sau blonde
Nici adeziunea necondiţionată a preşedintelui Iohannis la politica pro-palestiniană a d-nei Federica Mogherini, Înaltul Reprezentant al UE pentru Afacerile Externe şi Politicile de Securitate, nu întăreşte neapărat simpatia politică a votanţilor din România pentru preşedintele în funcţie.
> – În plus, eu cred că o călătorie a unor foarte înalţi oficiali români este, indiferent despre ce se discută, un act de politică externă. Şi asta chiar dacă se discută doar despre un schimb de ansambluri de dansuri populare.
Ce te faci însă dacă impricinaţii nu au discutat oficial nimic, păcătos sau nu, în oraşul sfânt, ci doar s-au bucurat de ospitalitatea gazdelor, observând încântaţi, de la distanţă, agitaţia neputincioasă a preşedintelui tuturor românilor?
Pentru mine totul apare ca o comédie politică, în care, ca în piesele marelui dramaturg român, lipsesc personajele pozitive.
Președintele american Donald Trump a declarat sâmbătă că poate că el va călători în Israel, pentru inaugurarea noii ambasade americane la Ierusalim.
S-ar putea să merg (la Ierusalim) … foarte mândru de aceasta. Ierusalimul a fost un subiect promis timp de mulți ani, după cum știți, ambasada din Ierusalim. Ea a fost promisă de mulți ani de către președinți. Ei au făcut promisiuni de campanie și nu au avut niciodată curajul să le respecte. Eu am făcut-o.
Este ce a spus Trump reporterilor la o conferință de presă comună a Casei Albe cu cancelarul german Angela Merkel, aflat în vizită în SUA.
Până în prezent, Guatemala și Honduras s-au angajat să mute ambasadele, în timp ce oficiali din România, Paraguay și Republica Cehă au declarat că intenționează să facă acest lucru. Breşa se lărgeşte…, spre nemulţumirea tuturor celor care dau cu pietre în Israel.
@Victor (29-4-2018 la 00:53)
>> preşedintele României are (cel puţin) un cuvânt de spus în legătură cu [chestiunile de politic externă]
>
> Nu cred că este vorba pe ansamblu despre fineţuri legislative.
Eu vorbeam numai despre aspectul legislativ/constituţional al competenţelor guvern/preşedinte în politica externă. Şi asta în principiu, indiferent de cine este preşedinte şi cine este guvernul. Tu vorbeşti despre alte evenimente, precum şi concret despre persoane. Toate acestea NU constituiau subiectul meu; reciteşte discuţia şi te vei convinge.
>> În plus, eu cred că o călătorie a unor foarte înalţi oficiali români este, indiferent despre ce se discută, un act de politică externă. Şi asta chiar dacă se discută doar despre un schimb de ansambluri de dansuri populare.
>
> Ce te faci însă dacă împricinații nu au discutat oficial nimic, păcătos sau nu, în oraşul sfânt, ci doar s-au bucurat de ospitalitatea gazdelor
Şi atunci în ce calitate l-au luat în bagajele lor pe Meleşcanu, ministrul afacerilor externe? Ca ghid? Entertainer? Specialist în dansuri populare?
PS: dacă vrei să vezi dacă împricinații au discutat sau nu ceva oficial, poţi consulta această ştire de pe situl Guvernului României. Tot acolo poţi să vezi şi în ce calitate a fost Meleşcanu în Israel…
@Alexandru
> Eu vorbeam numai (! – vm) despre aspectul legislativ/constituţional al competenţelor guvern/preşedinte în politica externă.
Foarte bine că ai vorbit şi ţin cont de cele legale publicate de tine.
Mi se pare însă straniu că mi-a fost dat să aflu despre decizia din 2012 a CCR, privind atribuţiile preşedintelui şi ale guvernului în politica externă, doar de la tine, şi nu direct de la preşedintele însuşi. De ce oare nu a menţionat-o nici el, şi nici toată opoziţia, cu presa ei cu tot? Sau mi-a scăpat mie ceva ce bate la ochi în această privinţă?
Aş preciza că numai Constituţia în sine, des citată de ambele părţi aflate în conflict, nu este suficient de explicită cu privire la prerogativele respective, motiv pentru care a şi fost nevoie de acea decizie obscură (?) a CCR, despre care nu are habar nici măcar dl. Tăriceanu (pe care l-am citat înainte).
> (…) l-au luat în bagajele lor pe Meleşcanu, ministrul afacerilor externe (…). „Ca ghid? Entertainer? Specialist în dansuri populare?”?
Ai vorbit oare „numai” despre aspectul legislativ/constituţional al competenţelor în politica externă, sau se pot detecta uşor şi urme de ironie în toată legea (pun intended) în cele scrise de tine?
@Victor
> ţin cont de cele legale publicate de tine.
Ţii cont – trăgând ce concluzie anume?
> Mi se pare însă straniu că mi-a fost dat să aflu despre decizia din 2012 a CCR, privind atribuţiile preşedintelui şi ale guvernului în politica externă, doar de la tine, şi nu direct de la preşedintele însuşi.
Nu cumva este pentru că nu ţi-ai diversificat sursele – aşa cum îţi tot recomand de vreo doi ani şi mai mult? Ia să vedem:
– în dimineaţa zilei de 27 aprilie 2018, preşedintele susţine (?) o Declaraţie de presă (v. aici), în care spune, printre altele:
În Constituție, în toate deciziile Curții Constituționale, în practica politică din România, se statuează și se știe că este nevoie, în interesul României, nu în interesul altcuiva, de o consultare instituțională între Premier și Președinte, că este nevoie, în interesul României, nu în interesul cuiva particular, ca autoritățile publice să colaboreze loial.
Imediat după asta vin precizări de la Administraţia prezidenţială, care specifică explicit la ce decizii ale CCR se referea preşedintele. Iată un citat din precizări, aşa cum a fost raportat de ziare.com:
„Curtea Constitutionala a constatat, astfel, ca rolul Guvernului in politica externa este unul mai degraba tehnic, el trebuind sa urmeze si sa indeplineasca obligatiile la care Romania s-a angajat la nivel de stat”
Se poate citi aici; este o lectură foarte interesantă.
De aici, referinţele explicite la deciziile CCR relevante au fost reproduse şi comentate, imediat, în numeroase publicaţii mainstream (dar se pare că nu toate…). Exemple: aici şi aici
> … acea decizie obscură (?) a CCR, despre care nu are habar nici măcar dl. Tăriceanu
Este făcută obscură de publicaţiile care nu au vrut s-o scoată la lumină, tot aşa cum au obscurizat şi (părţi din?) declaraţiile preşedintelui şi ale Administraţiei prezidenţiale.
Iar Tăriceanu – eu nu-l cunosc, dar poate că „nu are habar” de ceea ce nu vrea să aibă habar… Just maybe…
> …sau se pot detecta uşor şi urme de ironie în toată legea (pun intended) în cele scrise de tine?
Fapt este că Meleşcanu a făcut parte din delegaţie în calitate de ministru de externe, iar nu doar ca turist, pentru ca „să se bucure de ospitalitatea gazdelor”. Şi poţi consulta referinţa – oficială – pe care ţi-am dat-o pentru ca să te convingi că s-au discutat într-adevăr chestiuni de politică externă („aspecte ale relaţiilor bilaterale între România şi Israel”), ce teme anume s-au discutat şi la ce înţelegeri au ajuns.
În concluzie: atenţie la sursele pe care obişnuieşti să te bazezi!!!
@Alexandru
>> ţin cont de cele legale publicate de tine.
> Ţii cont – trăgând ce concluzie anume?
Depinde de ce aflu. 🙂
> Imediat după asta vin precizări de la Administraţia prezidenţială, care specifică explicit la ce decizii ale CCR se referea preşedintele.
Am citit şi eu înainte declaraţia de presă a d-lui Iohannis. Să ne amintim din nou cum este formulată:
„În Constituție, în toate deciziile Curții Constituționale, în practica politică din România, se statuează și se știe că este nevoie, în interesul României, nu în interesul altcuiva, de o consultare instituțională între Premier și Președinte, că este nevoie, în interesul României, nu în interesul cuiva particular, ca autoritățile publice să colaboreze loial”.
Accentul este pus pe colaborarea loială între instituţii şi nu pe cine are cuvântul hotărâtor în politica externă. În treacăt menţionez că „nu în interesul altcuiva” este o formulare cel puţin dubioasă, ce plasează în spaţiul public suspiciunea că s-a lucrat în interesul Israelului… Afirmaţia d-lui preşedinte, pentru care şi-a cerut scuze, că cine ştie ce lucruri secrete a discutat dl. Dragnea cu „evreii”, merge tot în aceeaşi direcţie.
Având în vedere accentul pus, nu aveau de ce să apară imediat după declaraţie referinţe oficiale la decizii ale CCR, iar să caut „acul” în „carul cu fân” al tuturor deciziilor CCR mi s-a părut dificil.
Am căutat cu google, dar nu am văzut în primele cam 10 – 15 de rezultate articolul din ziare.com. De altfel nici tu nu te-ai referit înainte la această sursă, ci la una obscură: „Explicaţii mai clare am găsit în acest articol datat 15.10.2012 de pe situl „Avocatura” „, articol care mie nu mi-a apărut.
> Iar Tăriceanu – eu nu-l cunosc, dar poate că „nu are habar” de ceea ce nu vrea să aibă habar… Just maybe…
Eu îl ştiu de multă vreme, ba l-am cunoscut chiar personal, demult, demult, când era ceva gen ministru al întreprinderilor mici şi mijlocii. Am căutat cu „tariceanu” pe google şi am găsit imediat această sursă, printre altele peste 2 milioane de articole. Nu am motive deosebite să cred că el „nu vrea să aibă habar” de această decizie a CCR.
> Fapt este că Meleşcanu a făcut parte din delegaţie în calitate de ministru de externe, iar nu doar ca turist, …
Nu am contestat acest lucru, ci am întrebat dacă „se pot detecta uşor şi urme de ironie în toată legea (pun intended) în cele scrise de tine?”. Nu mi-ai răspuns, dar este un fapt că ai fost ironic, ceea ce tot tu susţii, pe bună dreptate, că nu este bine să fie făcut în comentarii.
> În concluzie: atenţie la sursele pe care obişnuieşti să te bazezi!!‽
Mulţumesc pentru sfat! Aşa cum ţi-am scris, eu caut cu cuvinte cheie pe google, şi ce apare, apare. Ca dovadă, vei găsi în comentariile mele de pe ACUM extrase dintr-un spectru larg de organe de presă româneşti, din care am citat cu o ocazie sau alta.
Subiectul respectării deciziilor CCR este unul interesant şi acut. Să vedem cum sunt ele respectate, sau nu, nu numai de guvern (ceea ce s-a discutat mai sus), ci şi de însuşi preşedintele României, care cerea în 27 aprilie 2018 respectarea uneia dintre ele.
Din declaraţia de presă, de azi 2 mai 2018, a preşedintelui Klaus Iohannis:
Să răsfoim însă presa din februarie 2017:
Deci preşedintele califică azi drept „infamă” o acţiune a guvernului, pe care însă CCR a declarat-o legală. Pe 27 aprilie 2018 preşedintele cerea, imperativ, respectarea unei decizii (din 2012) a CCR, care îi preciza prerogativele, avantajându-l în confruntarea cu guvernul.
Deux pois, deux mesures?
@Victor (2-5-2018 la 16:00)
Să vedem ! Să vedem ce anume a declarat CCR că a fost legal şi dacă preşedintele a calificat într-adevăr drept infam exact ceea ce CCR a declarat legal.
Un prim indiciu, cel care m-a făcut să-mi ciulesc urechile, este chiar citatul pe care îl dai înainte: “acea infamă Ordonanță de urgență a Guvernului 13. Acea Ordonanță am reușit să o oprim împreună”.
Adică CCR a declarat-o legală, şi totuşi ea a fost “oprită”, adică abrogată ??!! E ceva neclar aici! De fapt, ce anume a declarat CCR că este legal cu privire la OUG 13?
Citind din referinţa pe care o dai – Cotidianul.ro din 8 feb. 2017 – înţeleg următoarele :
– preşedintele a sesizat CCR (2 feb.) afirmând că modificările Codului penal pe care le face Ordonanţa de urgenţă ar fi trebuit făcute de Parlament, deoarece de fapt nu exista o urgenţă.
– CCR a respins această sesizare, afirmând că nu, Guvernul nu a greşit adoptând OUG 13. Dar CCR mai adaugă ceva: că ceea ce el confirmă este numai dreptul Guvernului de a o fi emis, nu şi conţinutul ei (care era, reamintesc, depenalizarea prejudiciilor inferioare sumei de 200.000 RONi).
Într-adevăr, în respingerea sa, CCR precizează acest fapt, subliniind că el „se referă în principal la forma în care a fost emisă OUG, şi nu la prevederile ei punctuale.” (am citat după https://acum.tv/articol/77895/#comment-159671 😉 )
Deci acea decizie CCR din 8 februarie 2017 nu a declarat legală limita de depenalizare de 200.000 RONi din OUG 13, ci numai dreptul Guvernului de a legifera, fiind urgenţă.
Dar între timp, pe 5 februarie, Guvernul a abrogat OUG 13; presupun că aceasta s-a întâmplat din cauza protestelor masive avute loc la sfârşitul lui ianuarie – începutul lui februarie. La una dintre ele a venit şi preşedintele Iohannis.
La asta se referă Iohannis când spune „“acea infamă Ordonanță de urgență a Guvernului 13… am reușit să o oprim împreună”. El se referă la conţinutul OUG 13, decizia CCR din 8 februarie 2017 referindu-se însă la cu totul altceva.
Deci atunci când, 27 aprilie 2018, preşedintele invocă Constituţia şi precizările CCR privitoare la atribuţiile prevalente ale preşedintelui în raport cu Guvernul în domeniul politicii externe, el nu se face vinovat de acceptarea unor decizii CCR şi respingerea / denigrarea / discreditarea altora.
Deci nu avem aici nici un fel de inconsecvenţă ( deux pois, deux mesures) din partea lui Iohannis.
@Victor
Abia acum am observat în articolul tău, cel de mai sus, la secţiunea „Poziţia Preşedintelui României”, o lacună.
Ai citat destul de mult din acest articol.
Dacă dădeai atenţie şi acestei părţi – scrise acolo cu caractere grase şi cu roşu:
ai fi fost poate curios să vezi la ce se referă Iohannis când spune asta şi dacă afirmaţiile sale sunt doar pretenţii de grandoman sau, din contra, se bazează pe ceva solid. Poate că atunci am fi evitat multe discuţii cu privire la atribuţiile unora şi ale altora.
Pe de altă parte, tot în legătură cu articolul, la secţiunea „Poziţia Guvernului României”, ar fi fost interesant de citat motivele pe care le-a dat Liviu Dragnea, preşedintele PSD şi al Camerei Dputaţilor, pentru mutarea ambasadei la Ierusalim. Iată-le (declaraţia din 19 aprilie 2018, v. de ex. aici):
Deci unul din motive ar fi că Israelul este „un stat care are o influenţă nemaipomenit de mare în lume”… Eu aşa, la prima vedere, n-aş fi zis… Şi într-adevăr, citesc aici, pg. 30, despre rezultatele unor sondaje repetate ale BBC:
În ce priveşte valoarea pentru SUA, o mare putere, înţeleg: Dragnea se aşteaptă de la ei la avantaje de tot felul – economice, politice, etc. Ce ar putea însă să-i ofere Israelul prin intermediul „influenţei” sale? Peste 95% din ţări, inclusiv majoritatea celor mai bogate, votează contra Israelului în diverse organizaţii. Poate oare Israelul să pună vreo pilă pentru România la aceste ţări? Nu cred… Dar dacă pornim de la ideea că lumea este condusă din umbră de evrei, cum ştim că este cazul ;-), atunci afirmaţia lui Dragnea capătă sens…
Despre vreo valoare de principiu, etică, meritată, a acestui gest faţă de Israel nu se aude nimic de la Dragnea…
@Alexandru
Pe 11 decembrie 2016, după cum se ştie, PSD a câştigat net alegerile pentru parlamentul României, după care s-a aliat cu ALDE pentru a asigura celor două formaţii politice majoritatea parlamentară. Una dintre primele acţiuni ale noii coaliţii a fost OUG 13, OUG fiind una dintre posibilităţile legale de a modifica legislaţia (baza: mai jos, într-un Comunicat al CCR, urmat de un comentariu interesant din presa vremii).
Comunicatul CCR din 6.6.2017 (extras)
Titlu şi articol din Cotidianul, 4.2.2017 (extras)
Să ne amintim din nou declaraţia de presă din 2 mai 2018 a preşedintelui Klaus Iohannis, cea care ne-a atras atenţia la amândoi:
CCR precizase mai demult, şi a re-precizat, cine este prima vioară în elaborarea legilor, şi anume legiuitorul sau încă un altul, delegat, adică Parlamentul sau Guvernul (şi nu ea, CCR, şi prin limitarea precizată nici un alt organ, fie el Preşedintele, sau Comisia de la Veneţia, sau orice altceva).
Ce a făcut însă preşedintele la scurt timp după instaurarea noului parlament şi guvern? A participat la o manifestaţie anti-guvernamentală masivă, încurajând-o deja prin însăşi prezenţa sa, iar apoi bâtându-se recent în piept că a reuşit să oprească „împreună” acea Ordonanţă.
Preşedintele are la dispoziţie mijloace puternice de a se împotrivi şi a cere îmbunătăţiri pentru forma şi conţinutul unor proiecte de legi şi ordonanţe. Chiar în zilele acestea el a retrimis la CCR, pentru a 3-a oară, legi legate de justiţie care se află în dezbatere largă de vreun an şi jumătate, şi a cerut şi un aviz al Comisiei de la Veneţia, care nu este prevăzut nicăieri în legislaţie.
Toate acestea mă fac să cred în continuare că, în războiul dintre preşedenţie şi guvern/majoritatea parlamentară, pe care am arătat cine l-a declanşat, preşedintele nu a respectat litera şi spiritul deciziilor CCR, tot aşa cum n-a făcut-o, în cadrul luptei sale politice, nici guvernul. Ce încalcă unii nu scuză însă ce încalcă alţii, indiferent de cine ar fi cei în cauză.
Apropo de supravieţuire şi convieţuire, K. Iohannis a cerut demisia premierului V. Dăncilă după numai 3 luni în funcţie a acesteia, declarând-o incompetentă, aceasta după ce a criticat cu puţin înainte coaliţia de la guvernare pentru înlocuirea prea deasă a altor doi premieri.
Actualizare. Acest comentariu se referă la comentariul tău din (3-5-2018 la 20:55). Pe cel, tot al tău, care a apărut după el, nu l-am văzut când scriam răspunsul, şi încă nu l-am citit. Voi vedea mai târziu dacă îl voi comenta, sau nu.
@Alexandru
> Ce ar putea însă să-i ofere Israelul prin intermediul „influenţei” sale (lui Dragnea – vm)?
Mă întreb dacă există mulţi naivi care să creadă că prima preocupare a lui Dragnea, sau a lui Iohannis, ar fi Israelul. Primele procupări ale politicienilor, şi nu numai, sunt propriile lor persoane şi interese.
> Dar dacă pornim de la ideea că lumea este condusă din umbră de evrei, cum ştim că este cazul ;-), atunci afirmaţia lui Dragnea capătă sens…
Nu am motive să cred că Dragnea ar fi antisemit, tot aşa cum nu am motive să cred că Iohannis ar fi el unul, din cauza etniei sale, aşa cum parcă s-a vânturat pe aici.
O hotărâre pentru cei care se joacă cu prea mare uşurinţă cu termenul „penalii”. „Inculpat” se poate însă folosi.
Comunicat de presă referitor la hotărârea adoptată de Colegiul director al CNCD în ședința din data de 09.05.2018
Category: Noutati, Published on: 09 May 2018
La TV am auzit că preşedintele va face recurs.
Luati de bune tot ce este oficial, neglijand faptul ca PSD are majoritate peste tot, Parlament ,Curtea C., CNCD, Cna, presa.tv, etc.
Fac orice sa scape de DNA !
N-o sa le mearga prea mult !
Doar in Codul Penal au facut 192 (!~?)-modificari – in ajutorul „penalilor-sic!”.
@Sfartz Pincu
> Luati de bune tot ce este oficial, neglijand faptul ca PSD are majoritate peste tot, …
Am constatat că hotărârea adoptată de Colegiul director al CNCD a fost luată cu 5 voturi la 4. Deci se putea uşor să iasă şi pe dos.
Personal eu sunt de acord cu limitarea folosirii de termeni jignitori gen „penali”. Dacă cineva a fost condamnat definitiv şi irevocabil, el este penal, iar dacă nu a fost, atunci se impune prudenţa în declaraţii, deoarece se încalcă dreptul la demnitate!
> Fac orice sa scape de DNA !
Constat că „Codruţei” acelaşi organism CNDC i-a dat dreptate în utilizarea termenului de “festivalul inculpaților”, şi încă în unanimitate. Să fii „inculpat” este ceva imediat valabil după inculpare, pe când să fii „penal”, adică criminal, nu este decât atunci când anumite condiţii sunt îndeplinite!
Achitare în procesul Ponta – Şova
Să amintesc că DNA-ul şi şefa sa au primit azi o lovitură puternică de la judecători, ceea ce continuă să ridice semne de întrebare serioase cu privire la activitatea lor trecută, prezentă şi viitoare. O succintă selecţie din presa zilei:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis joi 10 mai, în primă instanţă, achitarea lui Victor Ponta şi a lui Dan Şova în dosarul Turceni-Rovinari, pentru presupuse fapte comise în perioada octombrie – decembrie 2008.
În cazul Primului Ministru Victor Ponta, în funcţie în momentul acuzării, judecătorii au decis achitarea pentru fals în înscrisuri, complicitate la evaziune fiscală şi spălare de bani. Dan Şova, ministru în cabinetul Ponta, a fost achitat pentru complicitate la abuz în serviciu, fals în înscrisuri sub semnătură privată, evaziune fiscală şi spălare de bani. Alte acuzaţii nu au fost, că erau destule şi aşa.
Procurorii au cerut la ultimul termen (al 6-lea) o pedeapsă cu executare pe perioadă medie (?) pentru dl. Ponta şi spre maximă (12 ani) pentru dl. Şova.
La aflarea sentinţei dl. Ponta a declarat pe Facebook: „Ma bucur ca in Romania se poate face dreptate / imi pare rau de faptul ca asemenea abuzuri si inscenari s-au petrecut si se petrec inca in tara noastra/ si ma bucur ca exista judecatori care rezista la toate presiunile si isi fac datoria de a aplica legea!”.
În completare şi la comentariul meu de azi, publicat într-un alt fir (Link), aş dori să subliniez că preşedintele Iohannis a cerut demisia penalului premier Victor Ponta. Mă îndoiesc că îţi va cere vreodată scuze pentru presiunile sale de atunci, care în final au influenţat negativ cariera politică a d-lui Ponta şi în PSD, şi ca şef al executivului.
Rămâne de văzut, dacă şi când va fi cazul, ce va spune o viitoare anchetă a Inspecţiei Judiciare despre acuzaţiile aduse celor doi încă inculpaţi de DNA-ul reprezentat prin procurorii săi de vârf, Uncheşelu şi Kovesi.
@Victor
[Public acest comentariu cu o oarecare întârziere, cu mici schimbări faţă de forma iniţială, deoarece rămâne actual. Comentariul tău cel mai recent îl voi comenta – poate – ulterior]
1. CNCD a fost înfiinţat pentru a „investiga, constata și sancționa faptele de discriminare”(*), în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
Citesc acolo, printre altele:
Citeşte câte ceva din lege şi gândeşte-te dacă eşti de acord cu asemenea legi. Eu nu sunt de acord şi nu aş fi comentat aprobator acţiunile unei instituţii puse să le implementeze.
2. En toute logique, a numi pe cineva „penal” (whatever it means…) nu se poate încadra în „discriminare”: discriminare înseamnă să fii tratat diferenţiat atunci când ar trebui să fie tratat ca toţi ceilalţi. I se reproşează lui Iohannis că nu i-a numit „penali” pe toţi cetăţenii, ci doar pe unii? 🙂
3. Ar avea – poate – sens doar o eventuală încadrare în categoria de insultă sau defăimare. Numai că astea două nu mai sunt socotite ca infracţiuni, au fost scoase de mai mulţi ani din Codul penal…
4. Aşa că reclamanţilor nu le-a rămas decât să încerce cu încadrarea – ridicolă – de „discriminare”, care şi „discriminarea” este un concept ridicol, elastic, fourre-tout, de aceea este atât de iubit în zilele noastre – lucru pe care cred că îl ştiai cândva şi tu…
Deci eu nu aş fi relatat aprobator (**) despre această hotărâre a CNCD…
PS: Recurs: degeaba face, n-are cum să-l câştige. Dacă l-ar câştiga, asta ar constitui o discriminare (în adevăratul sens al cuvântului!) faţă de cei care au fost condamnaţi definitiv în virtutea acestei ordonanţe stupide 137/2000.
——–
(*) Interesant că CNCD nu face parte din structurile de justiţie, ci a fost înfiinţat ca o agenţie a Guvernului, apoi a trecut sub egida parlamentului;
(**) cf. „O hotărâre pentru cei care se joacă cu prea mare uşurinţă cu termenul „penalii””
@Alexandru
> Comentariul tău cel mai recent îl voi comenta – poate – ulterior
Voi aştepta să-l publici şi ulterior poate că le voi comenta pe amândouă.
Actualizare: poate îl iei în consideraţie şi pe cel de mai jos.
Fostul judecător al Curţii Constituţionale Toni Greblă a fost achitat vineri 11 mai 2018 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după ce a fost trimis în judecată de DNA. Decizia magistraţilor nu este definitivă.
Dl. Tony Greblă a declarat la România TV că Laura Codruța Kovesi ar trebui să-și dea demisia sau în caz contrar aceasta să fie demisă de președintele României Klaus Iohannis.
Să ne amintim că judecătorul a fost reţinut după ieşirea sa din sediul DNA, cu cătuşe la mâini. El ar fi încercat să vândă ilegal animale din fermă. Sursa (imagine).
@Victor
>> Comentariul tău cel mai recent îl voi comenta – poate – ulterior
>
> Voi aştepta să-l publici şi ulterior poate că le voi comenta pe amândouă.
Nu a fost o promisiune, deci, dacă vrei să comentezi…
Adăugat ulterior – 19:40:
> Actualizare: poate îl iei în consideraţie şi pe cel de mai jos [achitarea lui Toni Greblă/al]
Ar însemna să schimbăm subiectul. Pentru o discuţie constructivă pe această temă nu este suficientă simpla relatare a faptului că Toni Greblă a fost achitat, ci trebuie să specifici:
– ce concluzii tragi din această achitare
– pe ce bază tragi acele concluzii,
– adică care sunt faptele, care sunt argumentele unora şi ale altora (trebuie, de altfel, aşteptată justificarea ICCJ),
– ce prevăd legile,
– etc.
deci trebuie să pornim de la un articol care să le conţină pe toate astea. Bazându-ne doar pe ştirea achitării, nu putem face decât speculaţii – doar în funcţie de pe cine iubim şi pe cine detestăm.
@Alexandru
> (…) trebuie să pornim de la un articol care să le conţină pe toate astea.
Foarte bună idee! Am tinut seama de recomandarile tale atât cât s-a putut şi m-am priceput, si tocmai ţi l-am trimis.
Va fi de folos şi pe viitor pentru comentarii pe teme apropiate, ce nu vor înceta să tot apară. TIA.
Actualizare. Articolul a apărut: https://acum.tv/articol/80782/
Ministerul Afacerilor Externe (MAE) al României explică, într-un comunicat trimis redacţiei STIRIPESURSE.RO, de ce România a ales să blocheze o declaraţie comună a UE prin care ar fi fost condamnate iniţiativele de mutare a ambasadelor din Israel de la Tel Aviv la Ierusalim.
Diplomaţi din România, Ungaria şi Cehia au blocat vineri o iniţiativă a Uniunii Europene, lansată de Franţa şi alte state membre UE, care critica relocarea ambasadei Statelor Unite la Ierusalim, potrivit presei israeliene. În replică, ministrul palestinian de Externe a condamnat poziţia celor trei state, spunând că acţiunea lor va avea consecinţe la toate nivelurile. Sursa.
Sună ameninţător. Oare unul dintre nivelurile menţionate de ministrul palestinian cuprinde şi atacuri teroriste pe teritoriile statelor ce au blocat iniţiativa UE?
Teodor Meleşcanu, ministrul de externe, a explicat pe data de 9 mai, în Senat, problema mutării la Ierusalim a ambasadei. Cu acest prilej spune:
„De cand am fost tanar in diplomatie, am invatat doua lucruri: sunt doua comunitati cu care nu trebuie sa te pui rau: Vaticanul si comunitatea din Israel [adică cu evreii/al]”
Reamintesc aici motivele pe care le-a dat Liviu Dragnea, preşedintele PSD şi al Camerei Deputaţilor, pentru mutarea ambasadei la Ierusalim:
Şi am comentat acolo:
Alexandru a scris: „Dar dacă pornim de la ideea că lumea este condusă din umbră de evrei, cum ştim că este cazul ;-), atunci afirmaţia lui Dragnea capătă sens…”.
Reamintesc şi comentariul meu, publicat tot acolo :
Te-ai concentrat numai pe ce am reamintit…
@Alexandru
> Te-ai concentrat numai pe ce am reamintit…
Mai precis, m-am concentrat pe ce am reamintit eu.
Cu privire la spusele d-lui Meleşcanu, am înţeles că atunci când a fost tânăr în diplomaţie a fost sfătuit să nu se pună rău cu catolicii şi cu israelienii.
Cu privire la protestanţi, budişti, hinduişti, etc., se pare că profesorii săi nu i-au vorbit de nici o precauţiune specială. Nu ştiu dacă el se referea la profesorii săi din Bucureşti, sau la cei din Geneva, unde şi-a dat doctoratul în drept internaţional în 1973.
@Victor
> Cu privire la spusele d-lui Meleşcanu, am înţeles că atunci când a fost tânăr în diplomaţie a fost sfătuit să…
Iar sfatul acesta primit demult l-a repetat pe data de 9 mai 2018, în faţa întregului Senat, în legătură cu conflictul privind relocarea ambasadei. Nu şi-a amintit de el la o bere, în contextul unor amintiri din copilărie.
@Alexandru
> Iar sfatul acesta primit demult l-a repetat pe data de 9 mai 2018, în faţa întregului Senat, …
Aşa este cu oamenii în vârstă, îi cuprind amintirile când te aştepţi mai puţin…
Dar care a fost baiul? Au aruncat catolicii şi israelienii cu roşii stricate şi ouă clocite în dânsul şi în d-na Dăncilă? Din câte am văzut, ambii au fost primiţi chiar foarte frumos.
D-na premier părea că l-a vrăjit prin şarmul ei natural pe Sanctitatea Sa, fiind răsplătită chiar cu promisiunea Suveranului Pontif de a face o vizită în România în 2019.
Bănuiesc că, pentru ca această vizită să aibă loc, ar fi potrivit ca dânsa să nu îşi dea demisia, aşa cum i-a cerut în repetate rânduri dl. preşedinte. Citez răspunsul dl. preşedinte, dintr-un interviu de presă, în care a fost întrebat în legătură cu d-na Dăncilă: „(…) cred că ar face bine să facă ce i se spune”. Sursa.
Este aceasta o atitudine acceptabilă? Eu zic că nu este.
> Aşa este cu oamenii în vârstă, îi cuprind amintirile când te aştepţi mai puţin…
Ce ruşine !!!
🙁 🙁 🙁 🙁 🙁 🙁
@Alexandru
>> Aşa este cu oamenii în vârstă, îi cuprind amintirile când te aştepţi mai puţin…
> Ce ruşine !!!
Nu văd nimic ruşinos în aceasta, e omenesc.
Ruşinos şi mitocănesc este însă ceea ce ai trecut cu vederea şi anume „recomandarea” preşedintelui Iohannis, adresată premierului Dăncilă: „(…) cred că ar face bine să facă ce i se spune”.
Eu înţeleg din această „indicaţie” că preşedintele îşi doreşte supunere de la alte puteri ale statului, în pofida faptului că asemenea vremuri sunt pe cale să apună.
Doza de ameninţare cuprinsă în vorbele sale o găsesc făţisă, ea venind parcă de la un profesor de şcoală care a simţit nevoia să le arată elevilor neascultători puterea cu care este investit. Diferenţa faţă de şcoală este însă mare, d-na premier Dăncilă având 54 de ani bătuţi pe muchie.
Şi astfel ne-am întors din nou la consideraţii legate de vârstă şi de maturitate în comportare…
@Victor
>>> Aşa este cu oamenii în vârstă, îi cuprind amintirile când te aştepţi mai puţin…
>>
>> Ce ruşine !!!
>> 🙁 🙁 🙁 🙁 🙁 🙁
>
> Nu văd nimic ruşinos în aceasta, e omenesc.
Nu, „ruşinos” se referea nu la faptul că îl cuprind amintirile, ci la „contra-argumentul” tău („Aşa este cu oamenii în vârstă…”). Te las să vezi la ce era „contra-argument”. Indiciu: (14-5-2018 la 21:44)
@Alexandru
> Nu, „ruşinos” se referea nu nu faptul că (…), ci la (…).
Mersi pentru precizarea importantă. Între timp au apărut însă acţiuni şi evenimente cu mult mai importante decât „ruşinosul” la care te referi şi la toate „contra-argumentele” legate de el.
Mă refer la denunţul preşedintelui PNL Ludovic Orban contra premierului României Viorica Dăncilă, care a fost denunţată pentru înaltă trădare, uzurparea funcţiei publice, difuzarea de informaţii nepublice şi prezentarea cu rea-credinţă de date inexacte preşedintelui României în scopul ascunderii săvârşirii unor fapte de natură să aducă atingere intereselor statului.
Am aflat azi că denunţul d-lui L. Orban a fost trimis de către ICCJ la DIICOT (Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism), al cărei nume deja nu promite nimic bun pentru d-na premier Dăncilă.
Sper să nu o văd în curând la TV încătuşată, motiv pentru care prefer să-mi concentrez atenţia pe justificarea denunţului şi pe cele ce vor urma.
Pentru a preîntâmpina eventuale obiecţii legate de o pretinsă trecere la o altă temă, precizez că acuzaţiile menţionate sunt legate de vizita premierului României în Israel şi ca atare se leagă de subiectul articolului în firul căruia comentez.
Închei cu un scurt extras dintr-o sursă israeliană.
Legat de denunţul preşedintelui PNL Ludovic Orban, formulat împotriva premierului României Viorica Dăncilă, am citit un articol care citează Decizia nr. 68 a Curții Constituționale a României, din 27 februarie 2017, decizie în care se reamintea poziția Comisiei de la Veneția în asemenea spețe:
O consecinţă a mutării ambasadei SUA de la Tel Aviv la Ierusalim au fost protestele violente palestiniene la graniţia dintre Gaza şi Israel, soldate cu morţi şi răniţi. Palestinienii au cerut şi un „drept de întoarcere” al palestinienilor în teritorii israeliene, drept care nu este recunoscut de statul Israel.
Oficialii israelieni au arătat că ei au dreptul să folosească forţa pentru a preveni protestatarii să încerce să treacă peste gardurile care separă Gaza şi Israelul.
În urma incidentelor de frontieră, mai multe state arabe au introdus la Consiliul de Securitate al ONU, prin Kuweit, o rezoluţie prin care să se ofere „protecţie internaţională” civililor palestinieni.
Ambasadorul american la ONU, Nikki Haley, a folosit dreptul de veto al SUA şi a respins astfel această rezoluţie. Înainte de vot ea a declarat: „Deoarece rezoluţia este incorectă în caracterizarea recentelor evenimente din Gaza şi deoarece ea va aduce daune eforturilor de pace, SUA se vor opune şi vor folosi la nevoie dreptul de veto”.
Ea a mai declarat, după ce rezoluţia a fost sprijinită prin 10 voturi din 15: „Dovezi suplimentare nu sunt necesare, dar este complet clar că ONU este tendenţioasă fără speranţă când este vorba de Israel”.
SUA este unul dintre cei cinci membri permanenţi ai Consiliului de Securitate, ceea ce îi conferă dreptul să-şi pronunţe veto-ul împotriva oricărei rezoluţii.
Conform unei informaţii publicate aici, Moldova îşi va deschide ambasada sa în Ierusalim, în schimbul deschiderii unei ambasade israeliene la Chişinău.
Circa 20.000 de evrei trăiesc în prezent în Moldova.