câteodată doar vântul
ne spulberă iluziile ca zăpada
pe crengile goale
câteodată nici el
se aprinde o lumină adâncită
în orele vii sunătoare
gesturile de alint ni s-au terminat
cobori în placida ta aşteptare
ca-ntr-o celulă căptuşită cu vată
un fond stins de cuvinte
te-mpresoară neutru
între tine şi cei de afară
sunt corăbii cu pânzele
arse
şi fum de zăpadă
se-adună pe cer