câteodată doar vântul
ne spulberă iluziile ca zăpada
pe crengile goale

câteodată nici el

se aprinde o lumină adâncită
în orele vii sunătoare

gesturile de alint ni s-au terminat
cobori în placida ta aşteptare
ca-ntr-o celulă căptuşită cu vată

un fond stins de cuvinte
te-mpresoară neutru

între tine şi cei de afară
sunt corăbii cu pânzele
arse

şi fum de zăpadă
se-adună pe cer