Il y a 3 raisons de penser que Jésus était Noir :
1) Il appelait tout le monde « mon frère »
2) Il aimait chanter la gloire de Dieu
3) Il n’ a pas eu un procès équitable !
Mais il y a aussi 3 raisons de penser qu’il était Juif :
1) Il a repris l’ affaire de son père
2) Il est resté à la maison jusqu’à l’âge de 33 ans
3) Il était sûr que sa mère était vierge, et sa mère était sûre qu’il était Dieu.
Et aussi 3 raisons de penser qu’il était Italien :
1) Il parlait avec les mains
2) Il buvait du vin à tous les repas
3) Il mangeait exclusivement de la cuisine à l’huile d’olive !!!
Il y a aussi 3 raisons de penser que Jésus était Californien :
1) Il avait les cheveux longs et il était toujours bronzé
2) Il aimait marcher pieds nus
3) Il a lancé une nouvelle religion
Et aussi 3 raisons de penser qu’il était Tsigane :
1) Il n’a jamais travaillé
2) Il n’a jamais écrit une seule ligne
3) La police l’a arrêté dans un jardin public où il campait sans autorisation
Il y a aussi 3 raisons de penser que Jésus était Publicitaire :
1) Son livre est nº 1 au hit-parade depuis sa parution
2) Ses successeurs ont créé un paradis fiscal à Rome
3) Après 2000 ans de réflexion, personne n’est encore sûr d’avoir compris ce qu’il a dit
Mais il y a surtout 3 bonnes raisons de penser qu’il était socialiste :
1) Vu l’histoire des pains et des poissons: il partageait facilement le bien des autres
2) Il faisait croire aux lendemains qui chantent
3) Ses potes l’ont laissé tomber à la première occasion.
(Primit de la dl. Dorel Schor)
Am murit de râs (dar am înviat)!
De altfel cel puţin începutul se bazează pe nişte documente, descoperite recent:
« La couleur de l’enfant était celle de la nuit », nous dit le fragment du manuscrit, « dans la nuit sombre, rien ne permettrait de voir l’enfant mis à part le blanc de ses yeux » nous dit un autre extrait.
Actualizare. Se pare că şi aceste documente sunt tot o glumă…
Mie mi-au placut cel mai mult „Mais il y a aussi 3 raisons de penser qu’il était Juif” si cel „Il y a aussi 3 raisons de penser que Jésus était Californien”
Toate sint grozave!!!
Mi-a placut aceasta istorie din evanghelie [Evanghelia după Luca, cap. 5]:
29 (Then) Levi held a great banquet for Jesus at his house, and a large crowd of tax collectors and others were eating with them.
30 But the Pharisees and the teachers of the law who belonged to their sect complained to his disciples, “Why do you eat and drink with tax collectors and sinners?”
31 Jesus answered them, “It is not the healthy who need a doctor, but the sick.
32 I have not come to call the righteous, but sinners to repentance.”
Apropo de Evanghelie, nu am înţeles (probabil că nu ştiu destule) de ce cei ce percepeau impozitele (tax collectors) erau puşi în aceeaşi categorie cu păcătoşii (sinners).
Oare a sta la masă cu cineva de la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) este un păcat pentru un credincios din România?
@Victor
Asta e si nedumerirea mea: de ce banii dati cu dobinda (camata) si perceperea taxelor erau pacate? Moft?
@George
Iată o explicaţie tipică, de pe site-ul CrestinOrtodox.ro:
Este uşor de combătut, dar nu-mi bat capul.
@Victor,
Iata ca intr-o zi mi „s-a aratat” ce motive ar fi avut Isus, despre care se spune ca se aduna la ospete cu nenumarati oameni loviti de soarta, inclusiv infractori, sa cheme si agentii de fisc. Acestia nu erau loviti de soarta, in mod sigur, deci par a fi singurii devianti in acest grup.
Explicatia pe care mi-o dau, o simpla ipoteza pe care nu am cum s-o verific, o vad doar plauzibila. Dupa descrieri, Isus devenise un mare „guru”, un om care reusea sa adune masele si sa le fascineze. Pentru asta se folosea de strategii iscusite de PR, printre altele si de folosirea ospetelor ca ritualuri de imprietenire. Nu isi isi lua o pozitie superioara, ci comunica cu ei de la egal la egal.
Masele de oameni pe care ii aduna in mod constant (sa fi fost grupuri de ordinul a 100, 200?) necesitau o logistica si „catering”. Lumea se minuna ca „face vin din apa si piine din trupul lor”. Pai cind o tii lant cu ospetele cind altora de-abia le da mina sa traiasca de pe o zi pe alta, asta e o explicatie plauzibila in mintea oamenilor.
In realitate, in masura in care Isus a fost o persoana istorica, si eu cred asta (descriera lui este prea amanuntita si coerenta), el se dadea peste cap sa faca rost de ceva mincare si bautura pentru „fripturisti”. Atunci ca si acum.
Foarte plauzibil, din contactul lui constant cu sute de oameni (nu toti saraci lipiti) rezultau daruri, contributii ofrande. Din ele compensa si piinea si vinul (adica o gustare simpla de workshop, nu miei la frigare). Si foarte probabil ca raminea un surplus deloc neglijabil: daca nu curge, pica. Nu vreau sa spun ca era imoral. Dimpotriva, era inteligent, plin de compasiune dar si istet: avea un JC Ltd.
Venituri constante? Inseamna taxe constante. Dar daca stai la masa cu colectorii de taxe? Nu devin ei prietenii tai?
@George
> In realitate, in masura in care Isus a fost o persoana istorica, si eu cred asta (descriera lui este prea amanuntita si coerenta), …
Se pare că nu se ştie cum arăta.
> (…) el se dadea peste cap sa faca rost de ceva mincare si bautura pentru „fripturisti”. (…) Venituri constante? Inseamna taxe constante. Dar daca stai la masa cu colectorii de taxe? Nu devin ei prietenii tai?
Plec de la ideea că Iisus era (dacă a existat) un exemplu de moralitate supremă. Cum cei ce percepeau impozitele erau puşi de el în aceeaşi categorie cu păcătoşii, aş putea înţelege că el stătea cu ei pentru a-i indemna să iasă din păcat.
Nu prea îmi vine însă să cred că-i îndemna la contribuţii financiare, deoarece banii strânşi de colectorii de taxe nu le aparţineau acestora, iar dacă aveau totuşi mulţi bani, atunci ei intrau în categoria penalilor. 🙂
@Victor
Foarte interesant materialul! Imi era clar si mie ca fizionomia si imbracamintea in care apare in lumea noastra nu sint cele reale. Ma refeream la descrierea faptelor si vietii lui, ca fiind din mai multe surse, e plauzibila acolo unde informatiile conincid sau se aseamana.
Nici eu nu ma indoiesc asupra moralitatii lui Isus. Dar aici pot exista consideratii, de exemplu despre ce moralitate vorbim, pentru ca ea se descrie printr-un numar de reguli. Regulile noastre de acum, regulile provenite din religia si societatea iudeilor, regulile pe care le-a creat sau adaptat Isus etc. De exemplu din cartea lui Jeremy Rifkin The Empathic Civilization am aflat (eu, pentru ca informatia e preluata de Rifkin) ca Isus in parte a rupt-o cu normele severe, chiar crude, din religa iudaica, in favoarea unor norme care aratau compasiune cu fiinta umana. In loc de „ochi pentru ochi”, „intoarce si obrazul celalalt” (ultima a fost luata in deridere, dar i se poate da si o interpretare inteleapta). De aici trag concluzia ca Isus, continuind sa fie moral (probabil si mai moral, pentru ca a transferat comportamenul moral din forma urmarii mecanice a unor norme la una mai dinamica, mai instabila, mai greu de mentinut, in care de exemplu arati compasiune si pentru pacatosi) a devenit mai flexibil, mai intelegator, in fond mai inteligent. In aceast spirit ar putea intra (nu spun ca intra) si anumite concesii de la reguli stricte de morala tocmai pentru a le putea urma si salva pe cele fundamentale. Cine stie… Ma indoiesc si eu ca pretindea compensatii. Insa nu as exclude ca cei care il adulau, in entuziasmul lor sprijineau material „miscarea” (care va fi fost ea). Altfel ramine intrebarea, daca acele ospete de socializare (care nicidecum nu erau un pacat, ci un semn al unei mai profunde cunoasteri umane, sociale) au existat cu adevarat, cum erau finantate.
Pe un alt plan, fara sa fi citit vreun studiu, exista un comportament si evolutie relativ tipica pentru cei mai multi gurus si o evolutie a lor, de la faza cu o mina de adepti pina la cea cu mase intregi care ii urmeaza. Probabil multi dintre ei au cazut in mania grandorii, a puterii (pe care bineinteles o mascau) sau, ca Maica Tereza, au compensat faptele lor generoase prin alte acte de avaritie irationala. Multi dintre ei inceteaza sa mai plece urechea la sfaturile si parereile adeptilor cu care la inceput se purtau atit de frumos (Adrian Paunescu, de la guru popular al Cenaclului Flacara, circa 1970, la despot absolut al Cenaclului, 1985). Foarte multi dintre acesti oameni aveau puncte comune ca o carisma deosebita (flerul de a grai, gestica, caldura pe care o raspindeau) si isi incepeau cariera cu viziuni aprinse, peste cele obisnuite si cu gesturi de sacrificiu autentice si spectaculoase. In acelasi timp, se putea constata ca aparea uzura, fondul incepea sa se subtieze insa forma se pastra sau devenea tot mai spectaculoasa. Probabil la Isus din cauza ca a sfirsit-o prea timpuriu, nu s-a mai pus problema acestei maturizari.
Poanta mea este ca asa cum acesti mentori s-au remarcat printr-o intelegere deosebita a lor pentru noi (pot fi de exemplu oameni de stiinta) aceeasi intelegere trebuie si noi sa le-o intoarcem.
Un caz interesant de „guru” veritabil a fost cel al lui Raoul Wallenberg. El a uzat de trucuri ca sa salveze oameni, multi oameni. Cind i-a venit rindul se fie el salvat (fusese arestat abuziv de sovietici, probabil pentru ca ofiterul sovietic respectiv a fost atras de masina lui Wallenberg si de servietele cu bani, dupa care a trebuit sa justifice arestarea) atit guvernul suedez cit si mare parte a puternicei lui familii (Wallenberg) s-au spalat pe miini, sugerind ca eroul de fapt a avut un comportament suspect, umblind cu acele sume de bani dupa el. Pentru o suspiciune neconfirmata de moralitate sau corectitudine nu au mai contat miile de oameni pe care acesta i-a salvat. Comentariu apropo de intrebarea moral-imoral.