ANI şi LACRIMI!
Macină întruna moara,
anii îi adună-n saci,
aşteptând să vină seara
să adoarmă printre maci.
Nuferi albi pe apa vieţii
eu arunc acum discret,
dau bineţe dimineţii
cu un gest mic dar cochet!
O privire peste umăr
spre trecut arunc fugar,
anii mei, nici nu-i mai număr
fiindcă fug, ca un ogar!
Te aştept să-mi fii alături
puntea nopţii să o trec
şi, când vor răsari ei, zorii
lacrima să mi-o înec!
E o lacrimă de rouă
ce s-a strecurat stingher,
pe o geană ce priveşte
către tine, către cer!
rodica cernea
06.07.2008