Primăvara montrealeza intarzaie, însă atracțiile stradale cu evenimente cultural-artistice (Nopțile Africii, festivaluri de filme, spectacole de teatru etc) încălzesc atmosfera în ciuda zăpezilor ce dispar la sfârșitul lui aprilie.
O arteră importantă, numită Main sau Bulevardul Saint Laurent, fondată în anul 1905, separă partea de est de cea de vest. Această diviziune nu este nu numai geografică, ci și culturală. Estul grupeaza vorbitorii de limbă franceză, iar vestul se suprapune lumii anglofone, ca apoi să fie înțesată cu zeci de alte grupuri de imigranți sosiți în Canada.
Bulevardul nu are grandoarea unui Champs Elysée, nu se definește prin clădiri sofisticate, prin edificii arhitectonice extraordinare, ci printr-o alăturare de stiluri și culori asimetrice, într-o dezordine reunite în jocul întâmplării, al construcțiilor iscate de dorința proprietarilor, nu a unui plan elaborat de către constructori consacrați. Case în stil de ev mediu francez târziu, altele în stil oriental se așează una lângă cealaltă precum grupurile etnice din întreaga lume.
Între anii 1930 și 1950 comunitatea evreieasca joacă un rol decisiv în dezvoltarea comerțului. Pe lângă New York, Chicago avea să devină un important centru de vorbitori de idiș.
Orașul chinezesc (China Town) se alipește acestui bulevard. Rând pe rând restaurante, magazine alimentare recreează un conglomerat interetnic mai puțin întâlnit în alte metropole, unde linia de separație e mai clară , demarcanta. Cartierele sunt nuclee indviduale, fără interferențe.
Bulevardul Saint Laurent vine să ne ofere un exemplu de conviețuire armonioasă, în tolerantă și acceptare reciprocă.
Nu trebuie să uităm că Montrealul deține primatul de concentrare de prin restaurante pe metro pătrat, În SUA micile restaurante familiale supraviețuiesc cu greu lanțurilor mari, În Montreal putem vorbi de interesul consumatorului pentru mâncăruri proaspete, pentru locuri personalizate, fără prea multă etichetă. Conceptul de cuisine maison învinge. Un local celebru în Canada numit Schwartz’s se distinge prin produsele de carne afumată, prin mezeluri, varză murată și murături. Clienții își aleg carnea și pot urmări gratargiii pregătindu-le fripturile în direct. Restaurantul s-a deschis în 1928, iar primul patron Rueben Scwartz era originar din România. Ca și în cazul multor restaurante ebraico- est europene în New York pionierii sunt evrei originari din România. Datorită lor multe elemente culinare românești intră pe piață. Carnea afumată din Montreal nu este altceva decât o variantă a Pastramei românești. Lumea așteaptă afară timp de mai bine de o oră până să prindă un loc în restaurant. Mici dughene alimentare Slovenia, Hoffner, La Vieiile Europe să, nenumărate bistrouri atrag localnicii și turiștii.
Un alt mic restaurant Patați Patata friterie de luxe se remarcă prin simplitate, lipsa oricăror reguli, convenții ca fiind un loc pentru un popas culinar frugal, Barul are poate 10 locuri, în jur vreo 6 meșe. Bucătăria e deschisă. Personalul, tineri studenți gătesc, spală vasele, servesc și schimbă vorbe cu clienții, Meniul se compune din mâncăruri canadiene franceze, prepondernte fiind preparatele din cartofi, mai ales cei prăjiți.
Cartofii necurățați, în coajă, sunt tăiați și prăjiți, aproape arși. La Poutine constituie elemental de rezistentă: o farfurie de cartofi pai presărați cu cedar fărâmițat și un sos brun ( de friptură de vită). O fuziune între bucătăria simplă americană și cea franceză traduc o notă unică.
Crenvursti, hamburger-uri din carne de calitate superioara (neprocesata, fără hormoni) sunt acompaniate de berea la halbă.
Am comandat o farfurie de Roast Beef, Roast Beef-ul este o friptură întreagă la cuptor, în sânge. Se tranșează, feliile de carne se așează peste două felii de pâine, peste care se aplică sos brun, uneori cu ciuperci, nu lipsesc cartofii prăjiți ori puree-ul, nici salata, Carnea e fragedă, cartofii de Quebec au o savoare deosebită prin textura untoasă, ,se topesc în gură, nu ai senzația că mănânci făină. Ambianța de voie bună este întreținută de muzica de blues, de jazz clasic. Restaurantul nu are website, nu are cărți de vizită, Totul este simplu ca Bon Jour !
Montréal-ul, un oraş cosmopolit, calat pe cele două comunităţi principale ale oraşului, francofonă şi anglofonă, cu nenumărate alte naţionalităţi, care dau o unicitate culturală (şi culinară) de neuitat oricărui vizitator. LA MULŢI ANI, FLORIN!