Cu siguranţă mulţi sunt cei care au remarcat că anul acesta, 2008, este un an care încununează numeroase aniversări ale unor personalităţi, evenimente, fapte şi înfăptuiri, realizări în domeniul bibliofil etc.
ACUM nu poate să nu aducă şi ea un frumos omagiu Măriei Sale Cartea şi unora dintre ctitorii de seamă ai acesteia. Cei interesaţi se vor bucura cu acest prilej de punerea la dispoziţie a unui set de cunoştinţe, date, exemple, nume, contribuţii ce ţin de istoria cărţii.
Demnitari ai Galaxiei Gutenberg
Oare greşim dacă ne autointiulăm şi noi astfel?
Tipograful german Johann Gutenberg (1398-1466), din oraşul nemţesc Mainz este supranumit „cel mai celebru tipograf al tuturor timpurilor”.
Anul acesta se împlinesc 610 ani de la naşterea şi 540 de ani de la stingerea „părintelui tiparului”. Atunci, în urmă cu mai mult de jumătate de mileniu, lui Johann Gutenberg i-a revenit misiunea cu adevărat revoluţionară, de-a dreptul istorică, de a fi inventat un nou tip de presă tipografică.
Utilajul utiliza, în premieră pentru continentul european, litere mobile, prin crearea unui aliaj special pentru acest tip de matriţe şi realizarea unei serii de vopsele (cerneluri) pe bază de uleiuri. O minune? Putem afirma că da. Se petrecea în anul 1445, cînd meşterul de la Mainz tipăreşte o poezie germană, după care apar un fragment de gramatică germană, apoi un calendar astronomic şi o bulă papală. În 1453 (anul căderii leagănului Ortodoxiei, a Constantinopolului), deci cu 555 de ani în urmă, J. Gutenberg a săvîrşit tipărirea unor texte din Biblie, în limba latină. În 1456, după doi ani de efort, vede lumina tiparului Biblia, text integral, în limba latină.
Desigur, nu credem să fi fost o întîmplare că prima carte cu adevărat solidă tipărită de Gutenberg era textul Sfintei Scripturi, cunoscută în istorie ca Biblia cu 42 de rînduri, în 2 volume (în total, 1282 pagini). Imediat după aceea apare a 2-a ediţie: Biblia cu 36 de rînduri.Când a început tipărirea acestei noi ediţii? În 1458, cu exact 550 de ani în urmă (fiind terminată munca de tipărire peste doi ani, în 1460). Importanţa deosebită a lucrării lui Gutenberg a fost relevată cu diferite ocazii, de cei mai diferiţi scriitori şi învăţaţi ai trecutului sau culturologi contemporani din lume. Astfel, francezii L. Fevre şi H.-J. Martin aveau să menţioneze: „Inventarea tiparului [de către Johann Gutenberg] a avut o funcţie esenţială în difuzarea scrierilor clasice […]; a contribuit la fixarea limbilor şi a favorizat dezvoltarea literaturilor naţionale” [în Europa, şi nu numai, precizăm noi]. Numele lui Gutenberg a devenit sinonim cu tiparul, iar activitatea tipografică, editorială, difuzarea şi chiar citirea cărţilor au prins a se numi prin frumoasa îmbinare Galaxia Gutenberg.
Invenţia lui Gutenberg a fost deosebit de apreciată. În scurt timp tiparul cu litere mobile deschide triumfal porţile continentului european şi nu numai (au fost tipărite primele cărţi în Italia (1465), Franţa (1470), Ţările de Jos (actualele state Belgia şi Olanda –1473), Anglia (1477), Austria (1482), Suedia (1483), Portugalia (1489), Danemarca (1493)… La începutul secolului următor, XVI, în acelaşi an – 1508 – se tipăreşte prima carte în Scoţia şi în Ţările Române; ceva mai tîrziu – în Rusia (1533). În 1556 tiparul devine un bun public şi în America de Sud, mai exact – în Mexic, apoi în Asia (Damasc-Siria, 1610); în America de Nord prima carte se tipăreşte la Boston, în 1637, iar pe continentul african – în Egipt, la 1789).
Spaţiul românesc
Anul primei cărţi tipărite în spaţiul românesc este 1508: cu cinci secole în urmă!… Cei mai mulţi dintre noi ştiu că prima carte în Moldova veche a ieşit de sub teascurile tiparniţei de la Trei Ierarhi din Iaşi, în 1643: Cazania, sau Carte românească de învăţătură, a mitropolitului Varlaam; peste cîţiva ani, tot acolo văzînd lumina tiparului şi Pravila lui Vasile Lupu. Au fost printre primele cărţi tipărite la noi în limba poporului, în limba română – după cum se specifică şi în prefeţele respectivelor volume scrise şi pregătite pentru tipar la Iaşi – capitala Moldovei istorice. În 1508 însă, la Mănăstirea Dealu de lîngă Tîrgovişte (vechea, prima capitală a Ţării Româneşti) a fost tipărit un Liturghier slavon, cunoscut mai ales ca Liturghierul lui Macarie (sârb de origine, învaţă meşteşugul tipăritului în oraşul italian Veneţia. Călugărindu-se de tînăr – deja în spaţiul românesc – Macarie devine un cleric deosebit de cult, un adevărat cărturar al epocii sale. A fost episcop al Moldovei şi mitropolit al Ungro-Vlahiei; este cunoscut şi ca autor al unei dintre primele cronici române, în limba slavonă, care, printre altele, descrie şi domnia lui Ştefan cel Mare. Liturghierul lui Macarie a deschis o listă de importante tipărituri româneşti, în mare majoritate – cărţi sfinte.
Alte aniversări
Biserica Ortodoxă Română a sugerat a se considera 2008 An al Sfintei Scripturi şi al Sfintei Liturghii, oferindu-se astfel, un prilej fericit de evocare a lucrărilor ce au stat la căpătîiul limbii literare române, dar şi al literaturii noastre.
În 1558 – cu 450 de ani în urmă – în oraşul Tîrgovişte este tipărit un Triod slavon, în care este amintit numele diaconului Coresi (1510-1581) – renumit tipograf şi editor care a pus în circulaţie unele cărţi fundamentale ale Ortodoxiei române. Acestea au constituit piatra de temelie a limbii noastre literare şi au contribuit la unificarea graiurilor vorbite în cele trei provincii istorice: Muntenia (Ţara Românească), Moldova şi Transilvania (Ardealul). Cazania lui Varlaam a fost tipărită cu 365 de ani în urmă, iar acum 360 de ani vede lumina tiparului Noul Testament de la Bălgrad (Alba Iulia), prima traducere românească a unei părţi din Sfînta Scriptură. Psaltirea în versuri a mitropolitului Dosoftei apare în 1673, aşadar, cu 335 de ani în urmă.
Textul integral al Cărţii Cărţilor se tipăreşte în 1688 – acum 320 de ani – odată cu apariţia, sub auspiciile luminatului domnitor muntean Şerban Cantacuzino, a Bibliei de la Bucureşti, care a contribuit la cristalizarea limbii literare române. La elaborarea acestei lucrări cu adevărat monumentale, decisive pentru evoluţia spiritualităţii noastre, au conlucrat reprezentanţi ai celor trei provincii istorice româneşti: fraţii munteni Radu şi Şerban Greceanu, moldovenii Nicolae Milescu Spătarul şi Dosoftei, pornind de la modelul oferit de către Coresi, care a activat în Transilvania, la Braşov.
Cu 150 de ani în urmă, la 1858, mitropolitul Andrei Şaguna tipăreşte Biblia de la Sibiu – în română, cu litere latine. Iar acum 70 de ani apare traducerea literară a Bibliei în limba română, lucrare efectuată de Gala Galaction, distins cărturar, teolog, scriitor, asistat de teologul Radu Vasile, sub redacţia acad. Al. Rosetti. Această versiune a Sfintei Scripturi se numeşte şi Biblia de la Chişinău, părintele G. Galaction trudind la tălmăcire în perioada cînd era profesor la Facultatea de Teologie din capitala Basarabiei.
Cu 225 de ani în urmă Gheorghe Şincai, reprezentant de vază al Şcolii Ardelene (Şcoală lingvistică, dar şi de culturalizare), a tipărit o gramatică latină, care ulterior a servit model pentru elaborarea gramaticilor limbii noastre. Ceva mai tîrziu, cu 210 de ani în urmă, la Sibiu apare un prim manual de istorie universală, iar la Buda – un prim manual de retorică, ambele în română. Anul 1883 este remarcabil pentru istoria literaturii noastre şi în genere pentru istoria noastră prin faptul că Mihai Eminescu tipăreşte primul (şi unicul) său volum de Poezii. S-a produs acest eveniment cu 125 de ani în urmă… Tot atunci, însă, Eminescu scrie cel puţin două capodopere ale sale: poemul Luceafărul, devenit foarte curînd antologic, şi poezia Doina, mult timp dosită de ochii, inima şi cugetul cititorilor cei numeroşi…
Poate ar fi nedrept dacă nu am aminti că se împlinesc 135 de ani de cînd s-a tipărit volumul Poezie şi 130 de ani – de la apariţia vol.1al studiului paleografico-lingvistic Cuvente den bătrîni; 120 – Din istoria limbii române şi un centenar va avea cartea Sic cogito. Ce e viaţa? Ce e moartea? Ce e omul?, semnate Bogdan Petriceicu Hasdeu.
Într-un pas cu contemporaneitatea, menţionăm că UNESCO a declarat 2008 Anul Mondial al limbilor – eveniment deloc neglijabil pentru noi toţi. Tot la nivel internaţional, 2008 este proclamat Anul lecturii.
Aşadar, aniversări, sărbători, prilejuri de a comemora şi propaga personalităţi, respectiv, fapte, împliniri spirituale. Vă rugăm să ne ajutaţi să completăm această listă întru amintirea şi comemorarea celor care cu responsabilitate şi dăruire au purtat stindardul neamului nostru de-a lungul istoriei.