Oare de ce au ripostat statele membre ale Uniunii Europene tocmai după atacul pe teritoriu britanic asupra unui fost spion rus? Primul răspuns trimite la chestiuni de drept internațional și suveranitate națională. Și nu explică prea mult. Un gînd nerostit dar, probabil, răspîndit spune că, în fond, Rusia, s-a răfuit cu un fost cetățean rus care a trădat și că asta e greu dar nu imposibil de înțeles. Într-adevăr, capacitatea guvernelor occidentale de a înghiți sau trece cu vederea fapte nu tocmai plăcute în relațiile cu alte state nu trebuie subestimată. De aici încolo, încep, însă, date și fapte care schimbă tabloul.
Mai întîi, atacul asupra fostului ofițer Skripal nu e o excepție izolată ci ultimul dintr-o serie de atacuri rusești pe teritoriu britanic. Nimeni nu știe exact cîte asemenea atacuri au avut loc dar cele mai recente și documentate estimări au scos la iveală 14 cazuri. Foști sau actuali cetățeni ruși stabiliți la Londra, multi-milonari sau de condiție modestă dar activi politic, dar și cetățeni britanici, în vreun fel sau altul legați de chestiuni rusești, au murit în condiții bizare sau au fost asasinați, după cum arată probele, de serviciile secrete rusești. Lucrurile nu se opresc aici. Atacurile instrumentate de Rusia sînt încă mai numeroase și vaste în plan digital. Așa numitul ”război cibernetic” purtat de Rusia de la un cap la altul al Europei nu e o fantezie. Cel mai vizat obiectiv britanic e, de pildă, centrul de comandă al sistemului energetic național. Rețeaua de tranzacții bancare e, de asemenea, în permanență atacată de hackeri cu semnătură digitală rusească.
În plan militar, hărțuiala și provocările rusești au intrat în rutină. Avioane, submarine și alte nave militare rusești intră regulat în spațiul suveran britanic, numai și numai pentru a dovedi că pot face exact asta, că nu se tem și că își pot permite orice. În Marea Britanie dar și în Republicile Baltice, asemenea incidente au loc aproape săptămînal și mizează pe intimidare sau, mai bine zis, pe un raport de forță în care Rusia e puternică iar statele țintă sînt slabe, ezitante și limitate de regulile tipice pentru sistemele democratice. În sfîrșit, propaganda prin dezinformare e, probabil, capitolul cel mai activ al prezenței subversive rusești în Europa.
Vedeta e, desigur, RT, fostă Russia Today, un canal de televiziune internațional cu studiouri la Londra, Paris, Washington și numeroase alte orașe din toată lumea. RT e finanțată de statul rus și emite un flux de știri și comentarii aproape în totalitate propagandistice. Numeroși actuali sau foști jurnaliști, politicieni și alte figuri publice din Europa și Statele Unite sînt invitați sau folosiți contractual în emisiunile tv care își credibilizează, astfel, emisiunile. Influența acestui canal pare restrînsă dar capul de pod astfel fixat e o mutare importantă pentru Rusia. Din nou, cîștigurile sînt, mai curînd, ideologice. Între lecțiile transmise indirect de RT stă ideea după care libertatea de exprimare occidentală e o valoare manipulabilă și, deci, derizorie.
Pare ciudat dar existența rețelei RT demonstrează că toleranța își poate veni singură de hac, din moment ce admite existența, la vedere, a inamicilor ei direcți. Un exercițiu de imaginație util poate spune mai mult. RT plantat în Occident e echivalentul rețelei Europa Liberă emițînd în regulă, prin corespondenți și invitați locali, din birouri deschise oficial la Moscova, București, Kiev sau Chișinău, pe timpul lui Brejnev sau Ceaușescu. Aberația sare în ochi. Deosebirea e că în regimurile comuniste, așa ceva era complet imposibil, pe cînd în democrațiile occidentale același lucru e perfect etic, legal și la îndemîna Moscovei.
La un loc, formele variate de prezență și ingerință rusească în Occident sînt mai mult decît o rețea de contact. Sînt un concert agresiv care a atins limita de sus. Cu alte cuvinte, după ani și ani de provocări, incidente și iritare, statele europene au ajuns la concluzia că e de ajuns. Atacul asupra ofițerului Skripal a fost picătura otrăvită care a umplu paharul, oricum, plin de venin. De aici, reacția conjugată a statelor membre UE și a Americii. E limpede că, de data asta, lumea occidentală a făcut un pas înainte. Semnalul a fost trimis. Dar e el suficient de puternic? A fost Rusia atinsă cu adevărat de aceste contra-măsuri? Se va gîndi Rusia de două ori înainte să lanseze viitoare provocări? Deocamdată, e greu de crezut.
Statele UE și America au expulzat mai mult de o sută de diplomați ruși. UE și-a retras ambasadorul de la Moscova. E limpede că lumea occidentală a ajuns la capătul răbdării. Ingerințele și tentativele de manipulare rusești s-au înmulțit și au mers prea departe. Contra-măsurile occidentale sînt, în mod clar, justificate. Și decisive? Din păcate, nu. Adevărat, reacția occidentală a calmat, întrucîtva, nervozitatea de acasă. În lumea politică reală și, mai ales, în fața unui stat ca Rusia, efectele sînt considerabil mai mici. Căci, pînă, acum, măsurile de răspuns nu au atins nici unul din punctele sensibile ale Rusiei. Cu sau fără diplomați retrași sau expulzați, afacerile, investițiile, proiectele și inițiativele comune continuă. Pînă la urmă, măsurile diplomatice sînt singurele noutăți. Restul e vechi și neatins. Situația e cu atît mai bizară cu cît nu e nevoie de cercetări speciale pentru a înțelege care și unde sînt punctele nevralgice ale Rusiei.
Evident, dacă e vorba de interese rusești în Occident, primul gînd duce la energie. Mai precis, la rețelele de distribuție Gazprom care transportă gaz rusesc în Vestul Europei. Și mai precis: NS2. Mult discutata conductă North Stream 2 ar urma să treacă pe sub Marea Baltică și să transporte gaz, direct din Rusia, spre Germania, pe o scurtătură care scoate din joc Ucraina și Polonia. Valoarea politică a NS2 e formidabilă. Statele est-europene ar fi lipsite de taxele de tranzit și mult mai vulnerabile la presiunile rusești asupra contractelor de import. Germania și alte state vestice și-ar mări dependența de Rusia și exportul de gaz. Proiectul NS2 a supraviețuit tuturor crizelor, fără cel mai mic semn de revizuire dinspre partea germană. Nici invadarea Ucrainei, nici Crimeea anexată, nici doborîrea avionului MH17, nici furia provocată de cazul Skripal nu au putut clătina proiectul NS2. Și nici planurile strategice asupra necesarului de energie occidental. Importurile de energie rusească, situate, de pildă, la 40% în Germania, vor continua. Variantele nu intră în joc.
Sugestiile lansate de Președintele Trump care stă pe un excedent energetic tot mai mare au rămas fără răspuns. Celălalt lucru curios se întîmplă sau, mai curînd, nu se întîmplă în City, cartierul financiar al Londrei. Estimările spun că în jur de 90 de miliarde de lire sterline (peste 100 miliarde euro) sînt spălați anual prin conturi rusești, în City. În plus, depunerile la vedere ale marilor magnați ruși sînt, demult, un fapt notoriu la Londra. La fel, achzițiile exorbitante pe piața imobiliară. Nici în acest caz nu sînt de constatat bariere. Nici un cont rusesc nu a fost închis sau amenințat. Guvernul britanic a anunțat că e pregătit să blocheze achizițiile sau bunurile rusești suspecte, în baza unui așa numit UWO – Decizie asupra valorilor nejustificate. Deocamdată, există doar planul.
Aceeași discreție în fața Cupei Mondiale la fotbal care va începe, peste două luni, în Rusia. Chemările la boicot au fost ignorate sau respinse. Asta, deși Olimpiada de la Sochi s-a încheiat acum 4 ani cu un scandal enorm. Nimeni nu se mai îndoiește, după Sochi, că sportul global de vîrf e folosit de Moscova ca instrument propagandistic de mare capacitate. Mondialele de fotbal sînt, alături de Olimpiada de vară, cea mai importantă competiție sportivă a lumii. Un turneu reușit în Rusia va trimite un mesaj curpinzător de normalitate și va credibiliza Rusia în plină criză a relațiilor cu Occidentul. În tot acest timp, amintita televiziune RT își va vedea de treabă. RT nu va transmite meciurile Cupei Mondiale dar le va analiza, folosind, după obiceiul casei, ce e mai bun în materie de experți. De data asta, Jose Mourinho, celebrul antrenor portughez, trecut pe la Chelsea și Manchester United. Mourinho a semnat un contract cu RT. Nimeni nu știe pentru ce sumă dar e clar că Mourinho nu a semnat din sărăcie. Cupa Mondială va trece, timpul va îngusta memoria sfidărilor rusești care scandalizează acum și aproape totul va continua sau ar putea continua ca pînă acum. Pînă la primul metru cub de gaz refuzat și primul cont bancar închis, nu e de spus nimic altceva.
Traian Ungureanu, 1 aprilie 2018
Acest articol a fost preluat cu permisiune de pe situl Europei Libere.
> Problema rusă? Nimic nou!
Autorul este categoric, dar pentru cine urmăreşte presa, noutaţi există.
> Vedeta e, desigur, RT, fostă Russia Today, un canal de televiziune internațional cu studiouri la Londra, Paris, Washington și numeroase alte orașe din toată lumea. RT e finanțată de statul rus …
„NatWest’s corporate parent, the Royal Bank of Scotland Group”, a anunţat că închide conturile bancare ale lui RT deja în octombrie 2016. Sursa.
> … aproape totul va continua sau ar putea continua ca pînă acum.
De la ocuparea Crimeii de către Rusia putinistă multe lucruri s-au schimbat. Să ne gândim doar la România şi Deveselu.
> Pînă la primul metru cub de gaz refuzat și primul cont bancar închis, nu e de spus nimic altceva.
Despre unele conturi bancare închise am scris mai sus. Dar nu sunt doar acestea. Iată o ştire veche din 2014, de pe vremea preşedintelui SUA de atunci, B. Obama:
Cât despre construcţia lui North Stream 2, problemele şi obiecţiile continuă să existe (27 martie 2018):
Deci, contrar părerii autorului, a fost câte ceva de spus.
@Victor
> pentru cine urmăreşte presa, noutaţi există.
Dar sunt departe de a fi schimbări de fond, iar cele mai multe nici nu sunt noutăţi. Într-adevăr:
– RT continuă să funcţioneze ca şi până acum, şi-a deplasat doar banii la alte bănci
– România/Deveselu – decizia este din 2011, fără legătură cu ocuparea Crimeii
– lista neagră a lui Obama din 2014: (a) nu este noutate, (b) nici listele negre mai recente nu au schimbat fondul politicii lui Putin
– North Stream 2 – a cere compliance nu este interdicţie, iar Danemarca „could” block…
> Deci, contrar părerii autorului, a fost câte ceva de spus
De spus se poate găsi întotdeauna ceva de spus, dar fapt este că Rusia putinistă nu a retropedalat până acum la nicina din agresiunile pe care le-a perpetrat şi pe care le aminteşte autorul, şi nici nu pare să aibă de gând. Iar de la începutul agresiunilor putiniste au trecut 4 ani, fără a mai vorbi de cele anterioare lui 2014…
Deci: pentru cine urmăreşte presa, nu este într-adevăr nimic substanţial nou în problema putinistă. Doar speranţe că reacţia occidentului la recenta afacere Skripal nu se va reduce la expulzări de diplomaţi şi că va avea efecte mai semnificative.
@Alexandru
Autorul a scris în încheiere: „Pînă la primul metru cub de gaz refuzat și primul cont bancar închis, nu e de spus nimic altceva”.
Pentru ca să fie refuzat ceva gaz de pe North Stream 2, despre care vorbeşte autorul, acesta întâi trebuie să existe. Încă nu există, iar diverse ţări europene depun eforturi pentru a-l limita. SUA fac la fel, şi oferă şi o alternativă la gazul rusesc.
Am arătat că au fost blocate conturi bancare legate de oamenii lui Putin sau ale lui RT, nu contează de fapt când. Deci este de spus că ceva s-a făcut după ce Occidentul a devenit treptat conştient de pericolul pe care îl reprezintă Rusia putinistă. Reacţia unită a lumii libere la afacerea Skripal este un semn bun care îşi are importanţa sa.
> … Rusia putinistă nu a retropedalat până acum la nicina din agresiunile pe care le-a perpetrat …
A se aştepta la aşa ceva în timp scurt nu este realist. Primul obiectiv este de a se apăra ceea ce ar putea fi ameninţat, iar în această direcţie s-au făcut rând pe rând paşi importanţi.
Profit de discuţie, pentru a mai adăuga ceva. Autorul scrie, legat de otrăvirea familiei Skripal în Marea Britanie de către serviciile secrete ruseşti: „Un gînd nerostit dar, probabil, răspîndit spune că, în fond, Rusia, s-a răfuit cu un fost cetățean rus care a trădat și că asta e greu dar nu imposibil de înțeles”.
Este uşor de înţeles, şi anuma că este vorba de o încercare de asasinat fără nici o justificare. Se ştie că în decembrie 2004 Skripal a fost arestat de serviciul de securitate rusesc FSB, apoi judecat mai târziu şi condamnat la 13 ani de închisoare. El s-a stabilit în Regatul Unit în 2010, în urma unui schimb de spioni. Sursa.
@Victor
> Pentru ca să fie refuzat ceva gaz de pe North Stream 2, despre care vorbeşte autorul, acesta întâi trebuie să existe
Dar autorul nu a spus că să se refuze gaz rusesc prin Nord Stream 2 specifically !!! Există cel puţin 3 gazoducte care duc gaze în Europa. Deci există suficiente gazoducte operaţionale din care să se poată refuza gazul rusesc.
> Am arătat că au fost blocate conturi bancare legate de oamenii lui Putin sau ale lui RT, nu contează de fapt când.
Contează când au fost blocate. Dacă au fost blocate mai demult, aveam deja timp să vedem care a fost efectul. Iar acesta a fost practic invizibil: Putin continuă escalarea.
Privitor la RT. Conturile NU au fost blocate, ci RT a fost anunţat cu un preaviz de 2 luni că acestea vor fi închise, adică, practic, să-şi găsească o altă bancă. Cont blocat însemnă că proprietarii conturilor nu mai are acces la banii de acolo. De altfel, Bank of Scotland s-a răzgândit rapid şi continuă să facă în continuare business cu RT… Închiderea conturilor a fost mai degrabă o iniţiativă privată băncii private şi nu reflectă faptul că „Occidentul a devenit treptat conştient de pericolul etc.” V. însă comentariul următor.
>> … Rusia putinistă nu a retropedalat până acum la nicina din agresiunile pe care le-a perpetrat …
> A se aştepta la aşa ceva în timp scurt nu este realist.
Patru ani nu este scurt, iar tendinţa politicii lui Putin în aceşti ani nu a fost de moderare ci de escaladare.
Deci argumentele pe care le-ai adus s-au evaporat. Mai caută altele, dar pentru tine: eu nu mă mai ocup de ele.
PS:
Din comentariul tău rezultă că n-ai înţeles ce vrea să spună autorul…
Surpriză, surpriză – cu privire la conturile RT din Marea Britanie !!!
Căutând să aflu ce s-a mai întâmplat cu povestea asta, am dat de o ştire din august 2017, zece luni după ştirea iniţială. Ea este din The Times din Londra, o publicaţie reputată, şi ne informează că ştirea iniţială din oct. 2016 este un fake news lansat de… RT însăşi.
De unde se vede că nu suntem niciodată prea prudenţi !!! De fapt, ştirea a fost lansată cu zurle şi trâmbiţe de RT şi comentată de înalţi reprezentanţi ai Rusiei, dar nu a fost confirmată niciodată nici de banca respectivă, nici de guvernul Marii Britanii.
@Alexandru
Autorul a scris: „Pînă la primul metru cub de gaz refuzat și primul cont bancar închis, nu e de spus nimic altceva”.
Eu am afirmat că Occidentul a făcut câte ceva, cu exemple mai bune sau mai puţin bune, iar tu răspunzi că, în fapt: „Patru ani nu este scurt, iar tendinţa politicii lui Putin în aceşti ani nu a fost de moderare ci de escaladare”.
Din aceasta înţeleg că Occidentul nu a făcut destul şi/sau nu ce trebuia, cel puţin în ultimii 4 ani. Se pune întrebarea firească oare ce nu a făcut, sau nu a făcut suficient Occidentul în aceşti ani, ca răspuns la politica agresivă a Rusiei putiniste.
Sau, altfel formulat, ce ar fi trebuit să facă Occidentul în plus, sau altfel, pentru a opri în ultimii 4 ani escaladarea putinistă de care vorbeşti?
Noi acţiuni ale Occidentului, care conţin şi sancţiuni legate de folosirea conturilor bancare.
Statele Unite au lovit vineri cu noi sancțiuni oligarhi ruși și înalți oficiali politici. Această acţiune a avut un efect destul de rapid asupra cel puțin uneia dintre ţintele sale.
Oleg Deripaska a descris sancțiunile împotriva lui și a companiilor asociate cu el ca fiind „neîntemeiate, ridicole și absurde”. Cu toate acestea, luni, gigantul producător de aluminiu, Rusal, și-a pierdut jumătate din valoarea sa.
Acțiunile Rusal au scăzut astăzi cu 50,4% pe indicele Hang Seng din Hong Kong. La Moscova, acțiunile lui Rusal au pierdut o treime din valoarea lor în cursul dimineţei zilei de luni. … Tot atunci EN +, holdingul controlat de Deripaska, care deține împreună Rusal – a scăzut în jurul valorii de 22% la Bursa londoneză. Sursa.