Vara, „toti” romanii (si nu numai ei), vin „la mare”. Pentru a se recrea dupa un an de munca sau a se trata de afectiuni reumatismale prin bai de soare, namol, etc. Toti admira Marea Neagra cea…albastra. Intrigati de numele ei, uita (sau nu stiu) ca ea a mai avut citeva denumiri: „Marea cea Mare” in Evul Mediu romanesc si Pontos Axeinos (Marea neprimitoare, inospitaliera) devenit Pontos Euxeinos (Marea ospitaliera) in antichitatea greco-romana.
Cum s-a modificat acest nume?
In Grecia veche, relatiile cu Pontul erau sporadice. Curentul puternic din Bosfor, navele subrede, furtunile naprasnice de aici, faceau ca timidele incercari de a penetra aceasta lume sa fie sortite esecului. Pozitia cetatii Troia, care concentra si controla comertul european din Pont (malul de nord si de vest) aducind produsele negutate in Anatolia, domina strategic orice incercare de a penetra aceasta zona. (Troia era situata foarte aproape de malul asiatic al strimtorii Dardanele.)
Putinele nave care patrundeau in acest areal, aveau surpriza neplacuta sa constate ca bastinasii sunt ostili si toti strainii (sau doar citiva reprezentanti ai lor) sunt sacrificati unui zeu local. Inca nu s-a identificat zeitatea, desi avem mai multe stiri izolate despre el. (Este adevarat, stirile sunt foarte sarace.)
Era firesc, in astfel de conditii, sa se vorbeasca de o „Mare Inospitaliera” (Pontos Axeinos).
Mitologia greaca
Singura expeditie intreprinsa in perioadele stravechi, a fost una razboinica. Corabia „Argo”, ce a fost trimisa dupa „lina de aur”. Legenda arata si caracterul expeditiilor/comertului de atunci: pirateria. Jaful populatiilor de pe tarmuri, dublat de luarea de sclavi. Nu e de mirare ca acestia sacrificau strainii prinsi. In acelasi timp, legenda reliefeaza greutatile exceptionale ale unei astfel de intreprinderi, ce nu putea fi dusa la capat decit de eroii (semizei) din intreaga lume elena. In frunte cu Iason, Herales, Tezeu, etc.
Avem de-a face cu mai multe variante. In una din ele, la intoarcere, corabia Argo urca pe Istros pina in Dalmatia., de unde intra in Adriatica. (corabia usoara, deschisa, putea fi dusa si pe uscat) si de aici acasa: Volos (nord-estul Greciei continentale). In acest episod apare si legenda infiintarii cetatii Tomis. Nu are rost sa descriu tot episodul cu oribila crima a personajului feminin Medeea.
In fapt, Tomis a fost intemeiat cam prin sec. IV i.d.Hr., desi sunt urme care atesta prezenta lui inca din sec. VI i.d.Hr. Arheologii constanteni, considera ca ar fi fost vorba de un emporion ionian, care s-a dezvoltat treptat. Primul oras grecesc de la noi (si primul oras de pe teritoriul Romaniei) a fost Histria. Nu este cert momentul infiintarii sale. Izvoarele literare dau cifra 657 i.d.Hr., dar stirile arheologice joaca un sfert de secol plus sau minus (mai degraba minus). Legendara expeditie ar fi avut loc cindva, intre 1500-900 i.e.n., in functie de opiniile fiecarui autor.
Tot acest tablou sumbru se modifica incepind din sec. VIII i.d.Hr., sau un pic mai devreme, desi denumirea (Pontos Axeinos) se pastreaza pina la Pindar si Strabo.
De ce se modifica numele?
Troia a fost distrusa si monopolul sau inlaturat.(Ca sa vedeti ce urmari are distrugerea monopolului comercial/militar/politic al unei superputeri in zona.) Navele grecesti au cunoscut imbunatatiri constructive. Grecii, care au incheiat asa numita epoca „Dark Age” (un fel de Ev Mediu antic; cuprins intre sec. XII-VIII i.e.n.) au fost impinsi de explozia demografica (si de necesitatea pastrarii structurilor economico-sociale a cetatilor in aceeasi forma si parametrii: o familie=o ferma) in splendidul fenomen numit „Marea colonizare greaca”.
In acest mod, tarmurile mediteraneene (incepind cu Asia Mica) au fost punctate cu numeroase colonii grecesti. Acestea, la rindul lor, intemeiau alte colonii. Pontul a devenit, si el, tinta acestor expeditii. In curind, griul din Pont avea sa fie extrem de important pentru greci si coloniile lor, tinind cont ca metropolele s-au reprofilat pe cultura maslinului si a vitei de vie, mult mai rentabile economic.
Corabiile grecesti navigau acum tot timpul primaverii-verii-toamnei apele acestie mari (ca si in Mediterana), devenita acum:” Pontos Euxeinos” (Marea Ospitaliera). Numele a fost pastrat si de romani care, initial, nu au cucerit cetatile grecesti de aici. Ei au cucerit barbarii din imprejurimi, stabilind cu coloniile grecesti legaturi comerciale si diplomatice speciale. Mult mai tirziu, pe masura intaririi imperiului, aceste legaturi incep sa-si schimbe caracterul, intr-un ritm diferit de la cetate la cetate.
A, sa nu credeti ca acuz sistemul „colonial” care mentinea tarmurile Pontului in paguboasa monocultura. „Coloniile” grecesti erau constituite din cetateni greci, care pastrau legile si organizarea metropolei. Ei erau fermieri, mestesugari, pescari, navigatori. Ei produceau griu in hinterlandurile agricole ale coloniilor. Acestea erau „cumparate” de la regii locali in urma unor negocieri specifice diferite de la cetate la cetate. Prin urmare, traficul griului intre colonii si metropole era o chestiune interna a grecilor. Coloniile mai cumparau si de la bastinasi griu, sclavi, ceara, miere, etc. Dar griul era doar o completare emergenta a pietii grecesti (metropola-colonie) in perioade de criza.
Imaginea cu strainii ce se dezvolta pe seama exploatarii bastinasilor, prin mentinerea lor in zone economice „crepusculare”, nu se verifica in acest caz.