Spre deosebire de majoritatea limbilor la care prenumele (cel primit deobicei de la părinţi – numele de botez) precedează numele de familie, (provenit de la strămoşi), deci care aplică aşa zisă ordinea apuseană – în literatura lingvistică de specialitate: WESTERN ORDER, la chinezi, japonezi, coreeni, vietnamezi şi unguri, situaţia se înversează şi se aplică ordinea răsăriteană (EASTERN ORDER): numele de familie devenit obligatoriu la maghiari din 1787, se scrie înaintea prenumelui.
Cauzele acestor excepţii, provin din perioada formării numelor de familie. În Europa medievală încă s-a folosit „ordinea răsăriteană”, dar respectul faţă de limba latină a fost atât de mare, încât în limbile indoeuropene a devenit generală cea apuseană.
După cum se ştie, numele de familie întotdeauna reprezintă un atribut de particularitate sau de proprietate. În consecinţă, la toate popoarele europene şi neeuropene – cu excepţit celor menţionate – numele de familie se află în urma numelui individului:
Astfel că latinul Stephanus Magnus, devine în italiană Stefano di Grande, în franceză Étienne le Grand, în germană Stefan Gross, iar în limba română Ştefan cel Mare.
În limbile răsăritene de mai sus, deci şi în limba maghiară atributul precedează cuvântul indicat, deci ordinea în cazul exemplului citat ar fi Nagy István şi nu István a Nagy.
Bela Marko sau Marko Bela?
Personal consider că ordinea răsăriteană a scrierii numelor este mai utilă pentru uşurarea identificării persoanelor, fiind conformă cu prevederile Consiliului Europei privind completarea şi folosirea datelor personale în actele de identitate.
Cu toate acestea, cred că ordinea apuseană sau internaţională va supravieţui pe cea răsăriteană. Şi încă nu m-am referit la scrierea în maghiară a numelor femeilor căsătorite. Formula tradtională este de Nagy Istvánnėi, (soţia lui Ştefan cel Mare), care odată cu emanciparea femeilor începe însă dispară. Dacă fata măritată cu Nagy István se cheamă Mária, şi în actele sale de identitate întocmite după căsătorie, tot mai des apare ca Nagy Mária.
Scrierea numelor după ordinea răsăriteană, de multe ori creează confuzii, străinul nu mai ştie care este prenumele persoanei în cauză.
Din acest motiv pomenesc unii în loc de Markó pe Bėla, când se referă la preşedintele UDMR. Fiind conştienţi de greutăţile create de această situaţie, maghiarii şi japonezii folosesc în strănătate numele lor conform ordinei apusene, internaţionale, scriind Bėla Markó sau Ferenc Gyurcsány. Chinezii, coreenii şi vietnamezii în schimb îşi păstrează formula răsăriteană şi în situaţii când se află în străinătate cu excepţia oamemilor de ştiinţă, care în publicaţiile lor de specialitate au trecut la folosirea ordinei internaţionale.
O soluţie pentru lămurirea situaţiei, ar fi dacă reprezentanţii popoarelor amintite, ar scrie numele lor de familie cu majuscule
Corespondenţă de Gyula KESZTHELYI din Budapesta
Materialul este foarte explicit si, mai ales, extrem de necesar.
Formula de adresare politicoasa trebuie sa devina un numitor comun care sa inlesneasca comunicarea dintre oameni.
Daca pentru generatiile care au depasit varsta studiilor strict necesare este relativ mai greu de realizat acest obiectiv, in sistemul educational de baza, la orele de dirigentie, se pot introduce teme specifice obligatorii (s.n.) care sa atinga si astfel de probleme ce vizeaza comportamentul individului minim educat.