În amintirea bunicului meu, Ilie
În zilele de iarnă târzie scoteam din pivniță câte o varză proaspătă, învelită în paie și hârtii.
Bunicul o tăia în fidelute crete cu o bardă încovoiata de ani. Scotea cârnații din untură și câteva jumări.
Le aruncă în tuciul (ceaunul) încins deasupra focului pe pirostrii împreună cu o ceapă tăiată asimetric, în semilune sticloase. Adauga un pahar de vin sau două, unul rose dulceag de Drăgășani, foi de dafin, piper boabe, și apoi varza taiata si ținută câteva minute în sare.
Când varza începea să se calească mai presara un fel de zacuscă din ardei roșu, bulion și cimbru uscat.
Cu un linguroi de lemn mesteca încet să nu se topească de tuci…
Priveam fascinat focul și vatra din cărămidă în bucătăria prost iluminata. Nu aveam curent electric pe atunci. Așezați pe scaune mici, ca de pitici așteptam cu nerăbdare să cinăm.
Bunica aranja o masă joasă pe care o aveam să o regăsesc mai târziu în rotunjimea mesei lui Brâncuși. Dezvelea o turtă din mălai, nu știu dacă astăzi mai știe cineva să pregătească această imitație de pâine.
Bunicul cântă la vioară.
Bunica se răstea la noi, cu o voce mai domoală însă, că-i plăcea songul tânguitor, puțin scârțâit, că-i mai tremurau degetele bunicului.
– Ia vedeți să nu ardeți varza…
– Lasă, mamă mare că mestec eu, ziceam eu. Îmi plăcea când cânta bunicul.
Câinele aștepta cuminte la ușă, pisicile se gudurau pe sub masă, stelele și ele în jurul nostru.
Îmi plăcea să înmoi bucățile de turtă în untură și în sucul mâncării. Spuneam că tingeam, de castronul rămânea oglindă. Se termina și vinul din cana de pământ.
Peste ani într-un castel în Franța, invitat la o cină am gătit această varză, amintire despre care vă voi scrie într-un număr viitor.
Este emoţionantă povestea bunicilor. Reţeta bătrânească a traversat România şi Europa, până într-un castel din Franţa. Aşteptăm urmarea poveştii culinare cu mult interes.
Multumesc, Tiberiu. Intr-o acceptiune sincera incerc sa refac si o lume ingropata, daca nu pierduta, neglijata a traditiilor bune. In globalizarea de astazi, in acapararea individuala de catre fortele malefice ale corporatiilor, ale tavalugului concernelor de uniformizare pana si in domeniul culinar vreau sa pun putina culoare. Riposta la acest pericol a fost semnalat de catre expresionistii germani ce aveau sa anticipe nazismul, industrializarea, poluarea.
Georg trakl scria – Groaza marelui Oras.
@Florin Predescu
Ca de obicei pozele cu ce aţi gătit mă fac să înghit în sec, de poftă. Dar, am citit şi lucruri pe care îmi permit să le discut:
> In globalizarea de astazi, in acapararea individuala de catre fortele malefice ale corporatiilor …
Aş dori să aflu cum se manifestă forţele de care vorbiţi. Poate relataţi despre ceva concret, de exemplu despre corporaţia Nestlé, cea mai mare din lume în domeniul alimentar, şi despre lucrurile „malefice” pe care le-a făcut.
> … ale tavalugului concernelor de uniformizare pana si in domeniul culinar …
Îmi amintesc ce aţi scris în articolul „Spaetzle Trei Drapele”: „Globalizarea și interferențele culturale au iscat în gastronomie noi mâncăruri, noi interpretări în variante surprinzătoare … Am zis trei drapele : România (slănină afumată), Germania (spaetzle), China (sos soia chinezesc Scheschuan care e mai picant (Szechuan). … Sugerez un vin rosé din sudul Franței”.
Acest fel de mâncare mi se pare un rezultat pozitiv al globalizării, fiind doar unul dintre foarte multele de acest fel. La abundenţa şi diversificarea alimentaţiei umane marile firme, uneori ajunse multinaţionale, şi-au adus aportul lor pozitiv, dacă nu chiar decisiv. El a permis hrănirea unei populaţii globale care a crescut în mod spectaculos, nefiind posibil să mai fie aprovizionată toată folosind metodele trecutului.
@ Victor Manta. Multumesc mult. Sigur globalizarea are si aspecte bune, si rele, in masura in care pastram balanta dintre ingrediente ca intr-o mancare.
Uniformizarea si standardizarea mancarii procesate in cantitati uriase sugruma micile restaurante, ideea de gatit Cuisine Maison/Home Cooking etc. Din nefericire acest fenomen este marcant in SUA.
Sunt doua aspecte : unul privind gatitul in cantitati enorme, apoi portionate si congelate; -al doilea este continutul mancarii in vederea conservarii produselor.
Sigur intr-o dezbatere am spune ca ilustrul consumator are libertatea de a decide intre bun si nociv. dar ce ne facem cu educarea celor mai tineri ?
Spre exemplu numeroase restaurante primesc componentele pregatite intr-o bucatarie centrala si livrate francizelo, care apoi se reincalzesc inainte de a ajunge pe masa clientului.
Nu intru in amanunt, dar elementele ce dau de gandit sunt: procesarea, sarea in exces ori zaharul, plus conservantii’
Este foarte ciudat ca Jamie Oliver nu a fost bine primit in SUA in campania lui de revizuire a tehnicii de gatit si mai ales in acordarea atentiei adjectivului de proaspat.
Acum, Domnule Manta, mi ati dat o idee si ma inspirati sa scriu un nou articol pe aceasta tema.
Multumesc !
https://health.usnews.com/health-news/articles/2012/03/30/things-the-food-industry-doesnt-want-you-to-know