1. Am fost diagnosticat cu “cardiopatii ischemice (CI) dureroasa”, dar nu am dureri, ci numai senzatia stransoare in piept si de sufocare. Nu e gresit diagnosticul?
Nu. Se evita inmultirea peste masura a denumirilor si descrierilor, pentru a retine in atentie numitorul comun (CI) in ciuda variatei palete de simptome. De aceea, diagnosticul, ca nume cel putin, nu reflecta intotdeauna simptomele (pe care pacientul poate sa nu le gaeasca reflectate in denumirea „oficiala” a bolii). In ce-l priveste, medicul priceput nu se multumeste nici el cu niste simple denumiri, ci incearca sa cunoasca particularitatile fiecarui caz in parte.
2. Am fost diagnosticat cu “CI dureroasa”, dar eu de fapt 99% din timp ma simt bine. Nu as putea lua medicamentele numai la nevoie?
Nu. CI, o boala cronica, persista „tot timpul” – fie ca o simtim, fie ca nu. In general, aparitia simptomelor indica o agravare de moment, dar linistirea acestora nu inseamna (din pacate!) vindecarea bolii. In general, in bolile acute, succesul tratamentului justifica incetarea, iar in bolile cronice, continuarea tratamentului. De pilda, in general nu se continua antibioticele dupa vindecarea unei pneumonii, dar tratamentul CI se continua si in perioadele de acalmie.
3. Sub tratament, simptomele CI mi s-au calmat. N-as putea acum intrerupe medicamentele ?
Vezi intrebarea precedenta.
4. Mai trebuie urmate recomandarile “preventive” (dieta, activitate fizica, etc) si dupa inceperea tratamentului medicamentos? (Cazul e acum “de tratat”, nu “de prevenit”…)
Preventia secundara (preventia agravarii sau recaderii unei CI cunoscute), continua, cu si mai multa strictete, aplicarea principiilor preventiei primare. A trata o boala cronica inseamna, in buna masura, a-i preveni recaderile.
5. Din cate stiu, sunt sanatos, dar multi din familia mea au suferit de boli de inima. Inseamna aceasta ca am un risc sporit de CI?
Depinde. In general, prezenta CI in familie reprezinta un factor de risc si pentru membrii sanatosi ai aceleiasi familii,dar este de retinut ca
• Numeroase boli de inima nu se transmit genetic; din pacate insa, CI, cea mai frecventa si mai importanta boala cardiaca, se poate transmite. Depinde, deci, de ce tip de “boala de inima” este vorba in istoricul familial.
• In acest context, prin „familie” se au in vedere numai parintii, fratii sau surorile, diagnosticati cu CI la o varsta considerata tanara, adica <45 de ani la rudele de sex barbatesc, si <50 de ani la cele de sex femeiesc. (Cazurile de imbolnavire dupa aceste varste sunt foarte frecvente la toti, si nu prevestesc aparitia bolii la urmasi.) • Importanta acestui factor de risc mostenit (deci netratabil) este mai mare la cei care au si alti factori de risc, tratabili. • Stilul de viata contemporan este mult diferit chiar de cel din generatia parintilor, atat in bine (educatia sanitara, mijloacele de diagnostic, prevenire si tratament), cat si in rau (sedentarism, fumat, exces ponderal); deci, dincolo de "zestrea genetica" de un fel sau de altul, in mare parte, riscul real de CI este "in mainile noastre".