Încetarea difuzării emisiunilor BBC în limba română lasă un gol în România și un gol uriaș în Republica Moldova.
Dacă peisajul mediatic din România este unul relativ normal, cel din țara vecină de la est este încă unul post-sovietic.
Într-adevăr, raportul organizației de monitorizare a drepturilor omului Freedom House a calificat mass media din Moldova drept “neliberă” în ultimii trei ani consecutiv, după ce în precedenții 15 o considerase “parțial liberă”.
Așa încât, exista o justificare editorială și geopolitică suficientă ca BBC să continue să difuzeze în limba de stat a acestei țări, cea mai săracă din Europa, care nu-și controlează întreg teritoriul și ale cărei șanse de aderare la Uniunea Europeană sunt, în cel mai bun caz, minime.
Comunicatul BBC prin care a fost făcută publică încetarea emisiei pe 1 august conține o frază: “Difuzarea de programe în limba română destinate Republicii Moldova va înceta, de asemenea, deoarece biroul de la Chişinău nu poate funcţiona fără infrastructura întregii redacţii în limba română” care poate fi interpretată ca o recunoaștere, fie și indirectă, a faptului că mai era nevoie de BBC în română la est de Prut.
Lupta cu prejudecățile
Republica Moldova a apărut în direct pe undele BBC înaintea României și asta datorită glasnostului din URSS, prin vocea regretatului Gheorghe Malarciuc, un scriitor controversat din Basarabia sovietică, primul corespondent la BBC în anii 1988 – 1989, ani ai mișcării de renaștere națională.
După moartea prematură a lui Malarciuc, locul său a fost luat din 1993 de Alexandru Canțîr, care azi după 15 ani are trista misiune de a închide biroul BBC de la Chișinău.
Sandu este mai mult decât un coleg, este un prieten drag, cu care am dus o luptă care, iată, până la urmă a fost curmată prematur, de a face o presă de tip occidental în această fostă republică sovietică.
În 1994 am întrebat în redacția română a BBC de ce nu difuzăm mai mult despre Republica Moldova.
“După alegerile din februarie pierdute de forțele pro-unioniste și când a devenit clar că unirea cu România nu mai are nicio șansă, ascultătorii din România nu mai sunt interesați de ceea ce se întâmplă acolo,” mi s-a răspuns.
Fiind confruntat cu astfel de lipsă de viziune și până la urmă, lipsă de respect pentru audiența din Republica Moldova, unde există totuși o realitate autonomă de aceea din România, despre care înțelegeam că practic nu contează, mi-am propus atunci să schimb această situație absurdă.
BBC – punct de reper
Încetul cu încetul am reușit să conving pe cei cu putere de decizie să acorde mai multă atenție Republicii Moldova și în 1998 am deschis primul birou BBC la Chișinău.
Dar a trebuit ca Răzvan Scorțea să devină director al redacției române în 2004 pentru ca Republicii Moldova să i se acorde atenția ce o merita, iar efectele s-au văzut curând.
În martie 2006 a fost deschis la Chișinău un birou ultra-modern, iar în luna august a aceluiași an au fost lansate simultan o emisiune specială de 15 minute pentru Republica Moldova și frecvența BBC pe FM 97,2 MHz.
Impactul a fost aproape imediat, audiența dublându-se în doar câteva luni.
Politicieni de toate culorile, de la Vladimir Voronin la Iurie Roșca, de la Serafim Urecheanu la Dumitru Braghiș, comentatori, economiști, oameni de cultură, istorici au venit la biroul din strada Columna să fie intervievați, lucru care doar cu câteva luni înainte ar fi fost imposibil.
Îmi aduc aminte că la alegerile locale din iunie 2007 candidatul Partidului Comuniștilor la primăria Chișinău, Veaceslav Iordan, a dat primul și singurul său interviu din timpul campaniei la BBC.
Nu știu dacă discursul său bolovănos și în general impresia catastrofală pe care a lăsat-o în acest interviu a determinat înfrângerea sa la scor de către Dorin Chirtoacă, cert este că a fost singurul loc unde a putut fi auzită vocea lui în mass media.
Succes și dispariție
În 2007 – 2008 BBC devenise la Chișinău un punct de reper, nu în ultimul rând prin pagina specială de internet bbc.md care atrăgea lună de lună tot mai mulți vizitatori.
Ce folos… Audiența în Republica Moldova, deși în creștere, era prea mică în cifre absolute, ca să justifice pentru conducerea BBC continuarea unei operațiuni exclusive, ca aceea a Europei libere, care continuă să difuzeze o oră pe zi la Chișinău.
Așa cum am mai spus, era posibilă organizarea extinderii și difuzării emisiunilor în limba română de la Chișinău, dar perioada de înflorire începută cu deschiderea noului birou în 2006 a fost prea scurtă pentru a permite acest lucru.
BBC era o oază de normalitate într-o țară în care anormalitatea e regula și în care nivelul jurnaliștilor îi face pe cei din România să apară ca modele de profesionalism.
Interesul meu pentru Republica Moldova, așa cum se vede și din înființarea unei rubrici speciale în revista ACUM nu s-a diminuat, iar odată cu dispariția emisiunilor BBC în română vom încerca prin acoperirea (deocamdată) modestă a revistei noastre să umplem măcar o părticică din golul imens ce se va crea în mass media moldovenească după 1 august.
Imi pare rau ca cei din Chisinau nu au avut reactie la acest articol