N-o cunosc personal pe doamna Laura Codruța Kövesi. Nu am nici competența ultimă să mă pronunț pe fondul problemelor tehnice legate de DNA și dezbătute amplu și pătimaș în presa de toate culorile. Mi se pare, totuși, evident că tabăra anti-DNA e alimentată și reprezentată preponderent de inși cu un statut juridic neclar: fie suspecți de felurite ilegalități, fie dovediți și condamnați ca infractori. Carevasăzică hoțul ne fură portofelul, iar „opinia“ publică și, mai ales, hoțul însuși se supără pe cei care l-au reclamat și pe completul de judecată!
Nu exclud ca și DNA-ul, ca majoritatea instituțiilor românești, să aibă fisuri, inadecvări, derapaje. Dar între un infractor eficient și un judecător imperfect, rămîn de partea judecătorului. Cînd aud cuvîntul „corupție“ nu la magistrați mă gîndesc în primul rînd, ci la corupții înșiși. Nu Justiția e de blamat pentru imaginea proastă a țării în materie de șmecherie lucrativă, ci șmecheria și șmecherii. Or, la noi, tunurile sînt puse pe cei care se răfuiesc, mai mult sau mai puțin îndemînatic, cu delapidatorii. Delapidatorii, mai ales cei aflați în funcții înalte, sînt uimiți că cineva are tupeul să se lege de ei. Doamna prim-ministru a spus-o cu o candidă sinceritate: cum e posibil ca pînă și un șef de guvern să fie anchetat?! E clar: trebuie făcut ceva! Trebuie să reformăm sistemul judiciar! Avem, slavă Domnului, oameni capabili să o facă: muncitori și ingineri cu studii de Drept la fără frecvență, patrioți gata să se jertfească (și să-i jertfească și pe alții…) ca să nu se afle pe la curți străine că ni se cam fură (adică ne cam furăm) izmenele…
Revin: nu despre fondul actualei dezbateri publice vreau să mă pronunț. S-o facă Inspecția Judiciară și oricine (om sau instituție) are legitimitate, competență și credibilitate. Adică nu caftangii angajați cu ziua pe la diferite posturi de televiziune, nu psihologi „celebri“, nu cuconițe nervoase, sigure pe autoritatea lor, nu exponenți ai diverselor „familii“ (în sens larg, mafiot, dar și în sens restrîns, căci e picant să observi că marii delatori ai momentului sînt tată-fiu-fiică, toți trei soldați fideli, demnitari ai PSD). Ceea ce mă interesează, în articolul de față, este să semnalez o apariție publică semnificativă, o croială umană insolită, fără echivalent (pînă acum) printre „vedetele“ comunității noastre.
Am asistat cu toții la conferința de presă susținută de doamna Laura Codruța Kövesi. Eu, unul, mă declar (plăcut) surprins de ceea ce am văzut. Aveam dinainte un personaj calm, politicos, răbdător, gata să reacționeze prompt și civilizat la zgîndăreala mediocră, cu fălcile strînse, a unui grup de jurnaliști, care, de fapt, nu aveau de pus întrebări, ci de executat o misiune (o misiune de partid – sau de partidă –, o misiune de trust, sau ceea ce li se va fi părînd o nobilă misiune gazetărească: toate executate stîngaci, rudimentar, răgușit). Or, în genere, conferințele de presă sînt previzibil anoste și, stilistic, jenante. Cel întrebat e ori eliptic, evaziv, bîlbîit, ori bășcălios, agramat și agresiv, ori solemn și plat ca un bust de grădină publică.
Dl Dragnea livrează un zîmbet greu de clasat între zglobiu și sinistru, dl Tăriceanu are o expresivitate de afiș, dl Codrin Ștefănescu are „farmecul“ plebeu al unui cocălar vînjos, dl Ponta se poartă, de mulți ani, ca un puber întîrziat, pe dl Iohannis îl admir cînd e diferit de ceilalți, dar am rezerve cînd seamănă prea mult cu el însuși, de la liberali și USR nu țin minte pe aproape nimeni, pe dl Băsescu nu mai știu de unde să-l iau, de vreme ce spune azi inversul a ceea ce spunea ieri. Pe scurt, nici o prezență publică nu mă poate trezi dintr-o somnolență depresivă. A reușit doamna Kövesi. Avea ținută, avea stil, avea iradierea normalității. Vorbea corect românește, vorbea despre subiect, nu despre ea însăși, cu alte cuvinte, avea simțul firescului și impostația comunicării cordiale (fără familiarisme) și a disponibilității politicoase (fără strategii electorale).
Mi-am spus, de îndată, că dacă măcar jumătate din figurile noastre publice ar semăna cu ea, țara ar avea alt chip și altă evoluție. Nu e cazul. „Marii“ politicieni și „marii“ gazetari bombăne. Lor le plac, mai degrabă, „cumințenia“ anonimă a dnei Carmen Dan, replica fîșneață a dnei Olguța Vasilescu, nivelul subliceal al dlui Valentin Popa, suficiența tălîmbă a dlui Șerban Nicolae, înregimentarea crepusculară, de plastilină, a dlui Adrian Marius Dobre etc. Iar „analiștii“, adevărați dascăli ai națiunii, fredonează și ei cam aceeași melodie: noi, ăștilalți, sîntem cu toții niște bieți elevi corijenți, într-o clasă la a cărei catedră se perindă, suveran, zi de zi, mari enciclopediști, mari repere morale, elite atotștiutoare, ușor plictisite (cînd nu devin isterice) dinaintea ignoranței noastre.
Încă o dată: nu mă grăbesc să dau verdicte, să distribui partizan albul și negrul. Pot doar să presupun că furia dezlănțuită a celor care atîrnă, neobosiți, de beregata DNA și a conducerii sale ar putea fi, între altele, simptomul eficacității iritante a instituției. Cei loviți lovesc. Hoții strigă „hoții!“ Dar, oricum, prestația de săptămîna trecută a dnei Laura Codruța Kövesi e de natură să îmbogățească nițeluș cromatica mai curînd descurajantă a momentului. Mai există încă oameni potriviți la locul potrivit, mai există încă portrete prizabile, moduri decente de a vorbi, reprezentanți ai instituțiilor democratice de care nu ți se face rușine. În rest, Dumnezeu cu mila!
Andrei Pleşu, 22 februarie 2018
Apărut în Dilema veche, nr. 731, 22-28 februarie 2018, şi în adevarul.ro
Câteva cuvinte despre articolul cunoscutului filosof, eseist, jurnalist şi critic de artă Andrei Pleşu.
> Mi se pare, totuși, evident că tabăra anti-DNA e alimentată și reprezentată preponderent de inși cu un statut juridic neclar: fie suspecți de felurite ilegalități, fie dovediți și condamnați ca infractori.
România este o ţară puternic divizată în două tabere opuse cu privire la aspecte ale activităţii DNA. Autorul lasă să se înţeleagă şi că cei din tabăra care se opune unor injustiţii datorate DNA-ului, devenite cunoscute în timp publicului larg, ar fi ales ca reprezentanţi „preponderent” suspecţi şi infractori, reprezentanţi pe care îi şi „alimentează”.
> Revin: nu despre fondul actualei dezbateri publice vreau să mă pronunț. … Ceea ce mă interesează, în articolul de față, este să semnalez o apariție publică semnificativă, o croială umană insolită, fără echivalent (pînă acum) printre „vedetele“ comunității noastre.
Ceea ce nu l-a împiedecat pe autor să umple o jumătate de articol cu „fondul” respectiv. Abia după aceea va intra în subiect, acesta fiind elogiul personal adus unui personaj de „o croială umană insolită”. Pot subscrie la ceea ce am pus între ghilimele.
> Am asistat cu toții la conferința de presă susținută de doamna Laura Codruța Kövesi. Eu, unul, mă declar (plăcut) surprins de ceea ce am văzut.
Nu am asistat chiar „cu toţii”, dar în ceea ce mă priveşte pot să confirm că am urmărit transmisia la TV. Am apreciat şi eu prestaţia aparent convingătoare a d-nei Kovesi.
> Avea ținută, avea stil, avea iradierea normalității. Vorbea corect românește, vorbea despre subiect, nu despre ea însăși, cu alte cuvinte, avea simțul firescului și impostația comunicării cordiale (fără familiarisme) și a disponibilității politicoase (fără strategii electorale).
Subscriu. Cu deosebirea, faţă de dl. Pleşu, că trezirea mea nu va întărzia să vină, iar cea a dânsului nu se ştie dacă se va produce vreodată.
> Mi-am spus, de îndată, că dacă măcar jumătate din figurile noastre publice ar semăna cu ea, țara ar avea alt chip și altă evoluție.
Adică, dacă toate „figurile” respective ar expune lucrurile clar şi ne-ar spune adevărul aşa cum ni l-a spus d-na Kovesi, atunci România ar fi o ţară minunată. Ştim că nu este minunată în orice, şi vom vedea repede un motiv de ce nu este astfel.
> Mai există încă oameni potriviți la locul potrivit, mai există încă portrete prizabile, moduri decente de a vorbi, …
Ce păcat că eu (odată cu toată ţara) am auzit înainte altfel de vorbe, spuse chiar cu vocea dânsei, în înregistrări care au fost confirmate în scris ca fiind autentice de Inspecţia Judiciară. Sunt lucruri ce diferă radical de ce ne spune dl. Pleşu!
> Nu am nici competența ultimă să mă pronunț pe fondul problemelor tehnice legate de DNA și dezbătute amplu și pătimaș în presa de toate culorile.
Noi, ascultătorii şi cititorii de rând, avem capacitatea să judecăm cu minţile noastre foarte multe lucruri, pe baza argumentelor şi documentelor care ne sunt prezentate. Pentru aceasta trebuia să ne desprindem din vraja prezentării meşteşugite a d-nei Kovesi şi a articolelor esteţilor ce o susţin, şi să vedem ce spun cei care s-au aplecat asupra argumentelor şi documentelor la care s-a referit Procurorul Şef al DNA.
Şi atunci vraja se destramă repede, pe măsură ce aflăm din media că, citez doar un titlu al unui articol: „Kovesi a minţit de mai multe ori în faţa întregii ţări la Conferinţa de presă”.
Oricine poate citi acele articole şi poate constata cum afirmaţiile d-nei Kovesi sunt contrazise în mod convingător chiar de documentele pe care dânsa le citează ca fiind în favoarea spuselor proprii. Noi, spectatorii, o privim magnetizaţi şi o credem o vreme, deoarece nu putem bănui o asemenea conturnare a adevărului, într-o scenetă jucată sans gêne în faţa a milioane de telespectatori.
Desigur că criticul de artă Andrei Pleşu este liber să se limiteze la a admira ceea ce dânsul numeşte „O noutate stilistică pe scena publică”, una care se dovedeşte însă a fi o comédie veche de când lumea. Din fericire există oameni care ne ajută să privim dincolo de aparenţele înşelătoare ale scenei respective.
De acord cu comentariul Domnului Manta. Romania e divizata acum. Nu intru in analize legate legate de DNA.
Ma pun in locul cetatenilor ce in conformitate cu rigorile europene, neodemocratice spun ca avem nevoie de echidistanta si de independenta a justitiei.
Trebuie sa luam in calcul si insuccesele legate de procese mari ce au prejudicat tara ( Microsoft, defrisarea padurilor etc) si comportamentul abuziv al unor procurori precum un individ dintr-o zona banateana – violator, alcoolic si abuziv(parca pe nume Bucurica).
Nu contest poate caracterul santajist al inregistrarilor, dar daca sunt adevarate ce ne facem cu limbajul suburuban al unor procurori ?
Aceasta ne aminteste de expresia lui Basescu : „I-am ciuruit.”
Ca tot e la moda in Romania comparatia cu SUA – fenomenul de caprologie a vecinilor, remarcam progresele justitiei si a independentei acesteia. Investigarea implicatiei Rusiei in alegerile de anul trecut.
Nu stiu de ce, si n’am niciun argument logic, dar am mai multa incredere in D-ra Laura Codruta Kovesi decat in Tudorel cel scarbos care si-a bagat odrasla la universitatea dela Iasi fara concurs. Profesor de Drept sau Stramb, to aia e!
Secția pentru procurori a CSM a decis să respingă cererea ministrului Justitiei de revocare a Laurei Codruța Kövesi de la conducerea DNA.
Înregistrarea şedinţei poate fi vizionată aici. Lipsesc câteva minute de la început. Nu am reuşit s-o văd în Google Chrome.
Un rezumat al desfăşurării şedinţei poate fi consultat aici.
@CHARLIE
> Nu stiu de ce, si n’am niciun argument logic …
Ceea ce explică cele scrise de dv.
> Tudorel cel scarbos care si-a bagat odrasla la universitatea dela Iasi fara concurs.
Păi să vedem ce zice „Presa din Iaşi”:
Deci presa nu confirmă informaţia eronată pe care aţi furnizat-o, d-le Charlie, conform căreia fiul d-lui Toader ar fi intrat la facultate fără să fi trecut printr-un proces de selecţie.
> D-ra Laura Codruta Kovesi …
„Laura Kövesi a divorțat în anul 2007, dar a păstrat numele de familie al fostului său soț, Eduard”, zice Wikipedia.
De altfel să folosiţi expresii de tipul „Tudorel cel scarbos” nu vă face cinste.
D-le Manta! Aveti dreptate in sensul ca l-am denumit pe Tudorel asa cum l-am denumit. Dar cred ca prea e de oaie sa-l vad cerand demisia lui „Codruta”.
@CHARLIE
> Dar cred ca prea e de oaie sa-l vad (pe dl. Toader – vm) cerand demisia lui „Codruta”.
Iată ce prevede legea:
Potrivit articolului 54 alineatul 1 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, …, procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie, …, sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii,
„Revocarea procurorilor din funcţiile de conducere prevăzute la alin. (1) se face de către Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei care se poate sesiza din oficiu, …, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, pentru motivele prevăzute la art. 51 alin. (2) care se aplică în mod corespunzător”, prevede articolul 54 la alineatul 4.
Deci ceea ce a făcut şi decis ministrul justiţiei este perfect legal, aşa cum a fost legal ceea ce a decis azi CSM-ul (care are un vot consultativ) şi ceea ce va decide de asemeni perfect legal preşedintele ţării.
De aici se desprinde concluzia că ceea ce a făcut ministrul justiţiei nu a fost „de oaie”, ci face parte din prerogativele şi obligaţiile sale. Că o mare parte din populaţie nu este de acord cu el este o altă poveste, tot astfel cum o altă mare parte din populaţie nu a fost de acord cu avizul CSM-ului.
Pe situl DNA a apărut transcriptul expunerii Codruţei Kövesi față de propunerea formulată de ministrul Justiției privind revocarea acesteia din funcția de procuror șef al Direcției Naționale Anticorupție.
Raportul privind activitatea managerială la DNA şi anexele sale, datorate Ministrului Justiţiei Tudorel Toader, pot fi descărcate de pe site-ul Ministerului Justiţiei.
Acest site funcţionează din nou. El a căzut din cauza numărului mare de accesări după prezentarea publică de către dl. T. Toader a unui rezumat al Raportului său.
Pe LCK, dacă nu o va revoca cineva, o va revoca timpul. Din păcate, timpul revocă – fără excepție – mult prea târziu.
@Nicu Adrian Udriște
Ceea ce sare în ochi e că revocarea e o obsesie românească: românul e la grea concurență cu timpul.