Rusia a considerat întotdeauna rusofonii din țările vecine ca pe un soi de „compatrioți”, „соотечественники”, de care are dreptul să se ocupe.
Un studiu al American Enterprise Institute (AEI), institut de cercetare specializat în analize politice, analizează în detaliu influența și implicarea Rusiei în viața politică și socială a Republicii Moldova, în special prin ceea ce se numește tehnici de soft power, de influențare prin tehnici blânde, insidioase, fără recurs la forță.
În afară de internet și prezența masivă a trolilor moscoviți în spațiul virtual, există desigur influența pe față, prin rețelele mass-media finanțate de Kremlin, cum sunt Sputnik și Russia Today, RT (Rusia Azi).
Un rol la fel de important îl joacă însă biserica ortodoxă și organizațiile non-guvernamentale, ONG.
La fel, nu trebuie neglijată, potrivit studiului AEI, importanța coruperii politicienilor locali, iar apropierea de Moscova a (re)devenit atât de firească în mințile unei bune părți a populației, încât președintele Igor Dodon și-o expune pe față, deturnând Moldova de la drumul său spre Uniunea Europeană și întorcând-o spre Rusia.
Comisia Electorală Centrală, de pildă, așa cum se subliniază în studiu, nu doar că nu a luat în seamă toate elementele care indicau, în 2016, o finanțare a campaniei electorale a lui Dodon de la Moscova, prin firme din Bahamas, dar chiar unul din beneficiarii acelor fonduri, Vadim Filipov, era membru al Comisiei Electorale Centrale.
Pentru societate însă, mult mai eficace sunt mijloacele de soft power, de influență ascunsă prin presă, biserică și prin societatea civilă. Rusia se folosește de importanța limbii ruse în Moldova prin fundația „Русский мир”, creată de Putin în 2007 și care lucrează mână în mână cu biserica ortodoxă pentru a contra influențele culturale occidentale. Rusia a considerat întotdeauna rusofonii trăitori în țările vecine ca pe un soi de „compatrioți”, „соотечественники” de care are dreptul să se ocupe, intervenind astfel în afacerile statelor vecine. Mai recent, aici sunt incluși și vorbitorii de rusă care nu sunt etnici ruși, precum găgăuzii și bulgarii din Moldova.
Spre deosebire de Ucraina, care a interzis propaganda rusă, în Moldova presa și programele din Rusia rămân foarte influente. În 2016, de pildă, presa de limbă rusă a răspândit nenumărate zvonuri și știri false despre Maia Sandu, principala adversară a lui Dodon. Acesta din urmă însă a primit binecuvântarea Patriarhului Kirill al Rusiei și a Mitropolitului Moldovei Vladimir, supus Moscovei.
O altă pârghie de influență, pe lângă biserica ortodoxă care depinde de Patriarhia rusă, sunt ONG-urile, precum Изборский Клуб, din care face parte și ideologul Aleksandr Dughin, dar prin care a trecut și Dodon înainte de a deveni președinte.
Atât Изборский Клуб, care și-a deschis o branșă moldovenească în 2016, anul alegerii lui Dodon, cât și Clubul Bizantin, sunt organizații care caută să promoveze ideea de Moldovă ortodoxă, pro-rusă, care întoarce spatele Occidentului „decadent” și României.
În final, cum spune studiul, Moldova poate fi înțeleasă cel mai bine nu ca un caz de democrație neconsolidată, ci ca un „regim autoritar ratat sau ca un pluralism prin absență, sau din eroare”.
Dan Alexe, 8 februarie 2018
Acest articol a fost preluat cu permisiune de pe situl Europei Libere.
> Rusia a considerat întotdeauna rusofonii din țările vecine ca pe un soi de „compatrioți”, „соотечественники”, de care are dreptul să se ocupe.
Rusia nu este singura ţară care crede că trebuie să se ocupe de populaţia statelor vecine, cea se vorbeşte pe larg şi limba ei proprie. România, de exemplu, este şi ea procupată de soarta celor de limbă română din Moldova, tot astfel cum Ungaria este interesată în soarta celor de limbă maghiară din România.
Contează însă cum o faci, ceea ce ne arată articolul, care vorbeste de amestecul de toate felurile al Rusiei putiniste în treburile Moldovei, în special pentru a împiedica o apropiere a celei din urmă de UE şi NATO, atrăgând-o în vrăjile (mlaştinile) ce-i sunt proprii.