Globalizarea și interferențele culturale au iscat în gastronomie noi mâncăruri, noi interpretări în variante surprinzătoare.
În România oamenii mănâncă Pizza cu Ketchup, în America este preluată salsa mexicană ca un sos universal, în Japonia hamburgerurile sunt consumate cu o porție de înghețată deasupra porției etc.
Astăzi mi-am permis să pregătesc câteva spaetzle șvabe în sos soia. Am zis trei drapele : România (slănină afumată), Germania (spaetzle), China (sos soia chinezesc Scheschuan care e mai picant (Szechuan).
Ingrediente
200 gr de spatezle (pot fi înlocuite cu succes de orice tip de găluște ori gnocchi) fierte în apa puțin sărată
2 linguri de soia
100 ciuperci proaspete (pot fi și clasicele albe, champignons de Paris)
3-4 fire de coriandru proaspăt
100 gr de slănină afumată sau șuncă transilvană tăiată în felii mici
o jumătate de ceapă tăiată în rondeluri, nu foarte subțiri
3-4 căței de usturoi curățat
Metodă de preparare
1. Într-o tigaie încinsă lăsăm bucățile de slănină să se rumenească
2. Adăugăm ceapă, usturoiul și ciupercile tăiate în jumătăți
3. Când ceapă începe să-și schimbe culoarea, adăugăm paștele.
4. Cu o lingură de lemn Întoarcem bine pastele să nu se lipească . Stropim conținutul cu sosul soia și le mai lăsăm încă vreo 3-4 minute.
Înainte să le servim presărăm frunzele de coriandru verde.
Sugerez un vin rosé din sudul Franței
Dl. Predescu ne tentează iarăşi cu reţetele sale originale, cu rezultate care arată atât de bine şi în poze.
Dacă aş fi bogat, aş încerca să-l momesc ca bucătar personal, aşa cum se luptau pe vremuri prinţii francezi pentru câte un bucătar iscusit.
Cum nu sunt însă avut, şi deoarece sunt convins că dânsul se simte bine acolo unde se află (dovadă creativitatea sa permanentă), mă mulţumesc doar să-mi arunc privirea pe câte o fotografie nouă pe care ne-o propune, şi să înghit în sec. 🙂
Multumesc pentru compliment. In viata de zi cu zi sunt mereu bucuros sa gatesc pentru oricine. Nu am scris pentru bani si am ramas mereu fidel ideii de a face ceva din placer. cu placere.
Am deprins aceasta meserie considerand o a doua arta.
Daca vii la Sibiu, la Montreal, la Washington esti invitatul meu la masa.
Si gatesc in garaj.
Nu merit atata onoare si complimente. Sunt doar un bucatar,
Multumesc si raman dator cu o masa sau doua.
Lumea e mica.
In filozofia culinara merg pe ideea ca un bucatar e bucatar oriunde si oricand. Asemenea bunicilor de la tara gatind pe camp, afara, la ceaun si pe foc de lemne.
Nu gatesc pentru bogati. Desi in debuturile mele am lucrat intr-un restaurant Michelin 53 in Germania.
Acolo au fost oameni de reputatie inalta. Genscher, Worner s.a.
Mersi mult pentru invitaţia la masă, care mă onorează. Îi voi da curs cu plăcere deîndată ce se va ivi vreun prilej favorabil.
Aşa este, lumea a devenit mai mică, ceea ce a îmbogăţit-o ca aprovizionare, iar în paralel şi din punct de vedere culinar. Nu aş fi crezut vreodată că voi ajunge să apreciez anumite vinuri albe elveţiene, produse într-o ţară care nu are nici pe departe atuurile climatice pentru viticultură ale unor ţări vecine ca Franţa (renumită pentru calitatea de vârf a vinurilor sale) şi Italia (cu o mare cantitate exportată, pentru mai toate gusturile).
Şi, într-adevăr, un specialist bun este şi rămâne căutat oriunde şi oricând, fie el bucătar, informatician, inginer, instalator sau electrician.