La ceas reavăn de zori de ziuă Glasul, cu timbrul său grav și sonor, mi-a străpătruns iarăși somnul, rostind: ”Definiție definitivă a crengii shiraz”. M-am trezit și am așternut aceste cuvinte pe hârtie. Din ilogica propoziție m-a frapat inițial ultimul cuvânt, căruia i-am receptat perfect grafia.
Am dat căutare și am aflat, că Shiraz, este un oraș iranian străvechi și legendar, aflat la poalele muntelui Zagros, supranumit, printre altele, și Orașul Poeților, și în care doi mari poeți persani, Hafez și Saadi, au mausolee și sunt considerați, și acum, drept zeități.
A rămas apoi să decriptez această misterioasă și ciudată alcătuire de cuvinte: „Definiție definitivă a crengii shiraz” care m-a dus, nu ştiu dece, cu gândul și la un poem pe care l-m creat cu ani în urmă intitulat „Orașul din vis”, publicat într-una din carțile mele, și pe care îl redau acum mai jos:
„Se făcea că îi privea de pe celalalt munte,
structura grandioasă, dominatoare
plantată în grebănul granitic
al masivului montan.
Ca un giuvaer uriaș, Orașul srălucea
în soarele amiezii și îl ademenea
plin de mistere promisiuni și lumină.
Între ei se afla, însă crevasa care se căsca largă,
adâncă și imposibil de trecut…
Sorbea în pupila avidă cupolele argintii
și scânteietoare și turnurile avântate spre boltă
balcoanele și ogivele aurii.
Distingea furnicarul acela în mișcare
și plin de viață în care ființe misterioase trăiau,
iubeau și mureau fericite.
O, și cât n-ar fi dat să ajungă și el acolo
dar nu putea, nu avea cum,
implacabila crevasă îl oprea.
Contempla solitar, trist și neputincios ființa fabuloasă a mirificului Oraș,
interzis deocamdată pentru el.
Aștepta însă neresemnat,
căci știa că până la urmă, va afla calea și va reuși
să ajungă pe acel teritoriu atât de râvnit.”
Ce aș mai putea spune? Chiar nu știu… Vis din vis, din vis…
Ion Iancu VALE, Târgoviște, 8 decembrie 2017