Președintele Thomas Ilves adoptă un ton dur la adresa RusieiCind presedintele Estoniei Toomas Ilves a raspuns cu “Nu ma intereseaza Rusia, de ce m-ar interesa?” raspunsul lui m-a surprins profound. Simtisem in vocea lui ca sentimentele lui fata de „chestiunea rusa” sunt cam amestecate si il intrebasem cum priveste el Rusia.
Cred ca ar fi trebuit sa spuna ca Rusia il intereseaza chiar daca nu e adevarat. Nu numai pentru ca il admira pe Nabokov, caruia i-a citit romanele, si nici pentru ca bunica lui este rusoaica – el e nascut in Suedia si crescut in Statele Unite, unde i-a emigrat familia – si nici pentru ca cea mai mare minoritate din Estonia, circa 20%, este formata din rusi.
Dar pentru ca este un lider de opinie, chiar daca nu are nici o putere in stat – « Sunt precum regele Carlos, a repetat in conferinta de presa, adica numai de reprezentanta” . Dar ceea ce spune si ceea ce simte el conteza pentru oamenii de rind, care sunt obisnuiti sa caute la capii tarii directia in care sa priveasca.
Or, Estonia are nevoie de reconciliere, o reconciliere ajunsa intr-un stadiu fragil. Sigur ca Toomas Ilves ar vrea sa isi vada tara intoarsa cu fata spre vest, dar impresia pe care mi-au lasat-o cele patru zile in Estonia este ca onestitatea nu este de ajuns, ci e nevoie si de intelegere pentru a vindeca ranile istoriei, fara de care scopul lui poate fi intirziat.
“Nu am avut o vizita la nivel inalt in Estonia din Rusia in 17 ani de cind suntem independenti. In termeni diplomatici, acesta este un semn. Desigur ca vrem sa avem relatii bune cu toata lumea si in special cu vecinii, dar speram ca si Kremlinul sa isi arate bunele intentii”, a spus Ministrul Afacerilor Externe, Urmas Paet.
Pozitia lui este sustinuta si de Primul Ministru Andrus Ansip. « Inamicul poate fi Rusia », a spus de-a dreptul Ministrul Apararii.
„Nu este nici un secret ca exista o crestere a increderii intre membrii NATO si o reticenta fata de cei care nu sunt membri NATO,” a adaugat el.
« Multi oameni au suferit ingrozitor in timpul ocupatiei sovietice si probabil exista inca o teama difuza ca ceva rau poate veni peste noi din Rusia », explica Imbi Paju, scriitoare si jurnalista, autoarea unei carti despre viata mamei si matusii ei in gulagurile sovietice.
Cartea a fost transpusa pe pelicula si a cistigat mai multe premii internationale. Imbi este des invitata la seminarii in care estonieni si rusi iau cuvintul pentru a isi exprima suferintele. Imbi se gindeste la prietenii ei ca oameni cu experiente diferite, si nu la originea lor, de rusi, estonieni ori evrei.
Estonia considera ca Rusia se amesteca in treburile ei interne – Rusia a condamnat mutarea statuii soldatului necunoscut anul trecut, si a solicitat oprirea procesului intentat lui Arnold Meri. Veteran de razboi decorat de sovietici, Arnold Meri este varul fostului presedinte estonian Lennart Meri (care a decedat).
El este acuzat ca a constribuit la deportarea a citorva sute de estoniei in Siberia, unde multi au murit. Arnold isi accepta implicarea, dar spune ca nu a facut decit sa urmeze ordinele si ca nu a facut decit sa verifice listele.
Colegul meu Igor, rus, intelege ca eroii si soldatii sovietici sa fie onorati pentru jertfele lor si este mindru ca Rusia isi apara cetatenii oriunde ar fi.
“Rusia este o natiune mare si are nevoie de idealuri mari”, mi-a spus cunoscutul scriitor Vladimir Rekshan , intemeietorul grupului de rock Sankt Petersburg (in 1967, cind numele era interzis, orasul St Petersburg fiind rebotezat Leningrad)
Fiecare parte are adevarul ei. “Sa nu judeci pe nimeni pina nu mergi o mila in cizmele lui” spune un proverb amerindian. Fiecare situatie depinde de punctul din care o privesti si fiecare om vede adevarul lui.
« Cooperam cu succes in toate ramurile, mai putin in cea politica », au mai spus demnitarii estonieni. Dar eu cred ca cei care au stabilit colaborarile de succes, in loc sa stea si sa se acuze unii pe altii, au incercat sa descopere ce au in comun si sa sa se inteleaga.
In acelasi fel, consider ca multe din conflictele lumii ar fi reduse daca ar incerca sa gaseasca o solutie de compromis in loc sa isi dovedeasca puterea aspura altora.
Acuzatiile reciproce sunt un mod convenabil de a arunca responsabilitatea asupra altuia si de a evita sa iti vezi propriile defecte. Dar a pastra pica pe altii ne impiedica pe noi sa fim linistiti si ne uzeaza energia. Avem zilnic ocazia de a ne ridica asupra prejudecatiilor si de a ne largi orizontul, daca dorim.
« Ca societate, avem posibilitatea de a ne asuma responsabilitatea – sunt responsabili de felul in care ne vedem pe noi insine si felul in care vrem sa traim. Singura cale de a gasi pacea este de a gasi o solutie de compromis » a spus si coregraful israelian Rami Be’er la prezentarea piesei sale la Festivalul din Kuopio, in estul Finlandei.
Trebuie numai sa iesim din celula noastra in realitatea celorlalti si sa alegem sa intelegem si realitatea celorlalti.
Helsinki, iunie 2008
Denisa Udroiu editează revista http://www.agendafin.com