A venit vacanța de iarnă și pentru studenții de limba română. Împreună cu colegul și noul meu prieten, Tiberiu ne-am reunit la un ultim pahar de vorbă românească pe anul 2017.
Aici la Washington, în capitala Americii încercam să pictăm din memorie o acuarelă de iarnă, o imagine menită să transpară cât mai frumos, câtorva persoane ce nu au vizitat vreodată România.
Nu într-o depănare de imagini bucolice, și cu vestitele sarmale, ci într-un dialog înțesat de inventarul atâtor video-uri pe YouTube și în descrierea țării așa cum e ea, înconjurată de greutăți, sincope și creștere anevoioasă, evocăm seară la colindat.
Traducem câteva versuri din colindele vechi și totodată re-construim mersul din casă în casă ca o posibilă speranță. Sfârșitul Regelui Mihai, protestele și agitația continuă într-o Românie divizată se derulează mai pe toate site-urile de știri.
Dacă în urmă cu ani colindele erau un moment de manifestare a unei libertăți de expresie, pe când televiziunea dură câteva ore, și uneau , astăzi sunt pângărite de subcultură manelelor. Colindele nu ne apăreau ca niște formule religioase, erau momente de apropiere umană, de bucurie.
În acest an am remarcat că odată cu pierderea Regelui lumea, ținerii mai ales se confruntă cu un moment de gol istoric. Din tristețea tăcerii, de intrare într-un marș funebru bacovian, în plină iarnă, oamenii se regrupează și încep să-și dea mâna într-o solidaritate necesară, și fermă.
E nevoie de schimbări. În urmă cu peste 28 de ani tineri ca și cei de astăzi au sperat în bine. Cei de astăzi nu mai speră, iau calea exodului.
Așa cum repetăm, nu ideea de monarhie în desfășurarea ei practică ar reda mersul de ceas exact al societății. E nevoie de multă demnitate, de integritate morală. Singură așteptare e de la generațiile tinere. De aceea, înainte de sărbătorile de iarnă ei înțeleg că exemplul unei familii venite în România în anii 1860 avea să modernizeze România. Imediat după Primul Război Mondial industrializarea, relațiile economice-politice cu Europa și cu SUA (vizita Reginei Măria în SUA) ating cote spectaculare.
Încheiem dialogul și constrângem durerile, tristețile, neputința în dorința de a cânta, de a primi ” vestea minunata” a schimbării, în întrebarea:
– Primiți Colindul ?
