Un foarte tăcut Înalt Reprezentant al UE, profesor emerit la Institutul Mariupol de Științe Umaniste de la Universitatea din Donețk…
Am putea crede că astăzi, cu Europa înconjurată de dezastre, Marea Mediterană devenită un uriaș cimitir lichid, valul de refugiați, sărăcia care se extinde și starea precară a minorităților rom, UE ar avea nevoie de echivalentul unui Înalt Comisar ONU pentru Drepturile Omului.
Dar, Dumnezeule! … Europa are în realitate, ba chiar din iulie 2012, un Înalt Reprezentant pentru Drepturile Omului: Stavros Lambrinidis (55 de ani), fost ministru grec de externe (socialist, chipurile). Catherine Ashton, baroneasa fosta șefă britanică a diplomației europene (și ea socialistă, chipurile) i-a dat această slujbă și i-a poruncit cu strictețe să nu facă nimic și să nu deschidă vreodată gura în public.
Bietul Lambrinidis a urmat cu strictețe instrucțiunile. Nu există interviuri cu el. Nu există comunicate de presă și nici vreo urmă a unei conferințe de presă.
Lambrinidis are o pagină Facebook cu 290 de oameni care îi urmăresc activitatea (cam atâția lucrează în serviciile lui).
Am început să îi țintesc tăcerea răsunătoare cu ani în urmă, când i-am tot trimis mesaje email, ca jurnalist, după ce cu foarte mare dificultate i-am descoperit adresa electronică (e îngropată profund într-un fișier PDF pe site-ul web al Comisiei Europene). Doream să-l intervievez despre activitatea lui, dar nu am primit niciodată un răspuns.
Ca jurnalist, pot spune că i-am întins o mână prietenoasă, îi dădeam ocazia să spună ceva despre activitatea lui, de pildă ce a făcut pentru miile de refugiați din Orientul Apropiat care trăiesc de ani de zile în corturi prin insulele Greciei (țara lui de origine), iar acum a venit iarna și ninge etc.
Nimic. Nada. Tipota (cum se spune în grecește). Nici un răspuns.
Am tot trimis întrebări pe email, dar m-am abținut să întreb cât câștigă, care îi e salariul. Mi s-a spus că are un salariu de Comisar european. Asta înseamnă 20.000 euro pe lună, fără toate celelalte avantaje. Ah, iar Lambrinidis mai e și profesor emerit la Institutul Mariupol de Științe Umaniste de la Universitatea din Donetsk … da, știți, acel loc din Ucraina unde are loc o criză umanitară și se duce un război… lucruri despre care el ar fi trebuit să vorbească…
Dan Alexe, 18 decembrie 2017
Preluat cu permisiune de pe situl Europei Libere.
Stimate Domnule Alexe,toate bune,(vorba vine-de fapt „toate rele”!),în zonă Noii Rușii se poate întâmplă orice, cu bietul Stacros,dar articolul Dvs., deși la obiect, are mici scăpări,cum ar fi:
1.Îl acuzați pe Stavros că nu vrea să Va dea un interviu, deși Dvs. scrieți,că Madam Ashton: „..i-a poruncit cu strictețe să nu facă nimic, și SĂ NU DESCHIDĂ VREODATĂ GURĂ ÎN PUBLIC” !
Deci nu functionarul Stavros,trebuie acuzat ca nu deschide gura,ci seful sau, a carei dispozitii-functionarul disciplinat Stavros le respecta.
2. .. „starea precară a minoritătilor rom”-așa este,așa a fost dintotdeauna,așa o considerăm noi,raportat la starea noastră neprecara (??),dar așa nu o consideră și ei,o etnie nomadă cu stilul ei specific de viață.
În România „starea precară” se reflectă în niște palate regale,în aurul restituit dar.și înmulțit,prin pergrinarile etniei prin teritoriile UE.
Starea precară este mai curând a gazdelor, a României-în speță,asupra căreia se „reflectă” și care suportă consecințele acestei „stări precare”.
3.Îl invidiați cumva pe Stavros,pentru salariul sau de 20.000 de Euro, dar mă întreb-dacă sunt mulți cei care vor să plece în zonele de conflict,chiar și pentru 20.000 de euró