În urmă cu ani am poposit în Haiti de Crăciun. O insulă uitată de Dumnezeu și de lume, dar nu de lumina, de bucurie.
Am petrecut seară la plajă, cu oameni săraci, curați și simpli.
Am mâncat din același blid cum spunem noi în Transilvania, Grillot, un fel de jumări cu ardei iute marinat și orez.
Am băut un fel de rachiu local din trestie de zahăr, numit Kleren.
Am dansat pe nisipul fierbinte și stelele ne luminau.
Am simțit atingerea Domnului, că și în petrecerile de la sat.
Vă ofer un cântec de Crăciun în Haiti, o colindă speranța, un strigăt că o lume din Antile nu e mai prejos decât cei din Mannhattan, ori în Paris.
Să nu uităm că Haiti e prima republică indepenenta, revoluționară, alungând coloniștii francezi.
Sak Passe.
Mabule.
Cheri Dudu !
Din sumarul asa de generos, am ales fix la-ntimplare „Cai spre noi insine”…si bine am facut, caci tare mult mi-a placut melodia asta de Craciun, din Haiti… Vesela, simpla, sugestiva…vocea m-a dus cu gindul la Cesaria Evora… Si textul scurt, si melodia mi-au creat exact imaginea sarbatoririi Craciunului pe plaja, pe-nserat, cu un pahar in mina… Foarte dragut crochiul, Florine!
Peste putin, vom inchina si noi in cinstea Nasterii providentiale. Craciun fericit!