Toamna vieţii ne-a ajuns
Ca-un amurg senin de soare,
După truda roditoare
Ce nu spune că-i de-ajuns.
Toamna vieţii e în noi
Ca şi’n frunza’n roz pictată
După vara’ndelungată
Ce-a trecut-o’n vânt şi’n ploi.
Toamna ne-nsoţeşte’n pas
Ca şi umbra pretutindeni
Fără temere de nimeni
Zi şi noapte’n orice ceas.
Toamna, toamnă, dă-mi răgaz
Să mă odihnesc la soare
Pe izlazul plin de floare
Scufundat în sfânt extaz.
Fă-mă toamnă să gândesc,
Să cern zilele trecute
Prin păcat sau prin virtute
Împăcat cu trai lumesc.
Toamnă dă-mi senin de-o zi
Captând din izvor cleştarul
Să-mi spăl terfelit altarul
Curăţit l-oi regăsi.
Toamna-mi scrie epilog
La un tom cu multe file,
Note strânse’n lanţ pe zile,
Parafate „Necrolog”.