caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica TV.ACUM



 

De necrezut! Un baietel de 3 ani acompaniaza la toba

de (5-12-2017)
23 ecouri

Acest articol a fost publicat marți, 5 decembrie 2017 la rubrica TV.ACUM.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.

Ecouri

  • Sfartz Pincu: (5-12-2017 la 04:05)

    Nu este corect ! Percutia stabilizaeza agresivitatea nativa a baieteilor, Acest copil este un robot defect(-at).

  • Alexandru Leibovici: (5-12-2017 la 10:08)

    @Sfartz Pincu

    > Nu este corect ! […]

    N-am înţeles care este obiecţiunea dv….

  • Wanda Lucaciu: (5-12-2017 la 17:16)

    Stimate Dl. Sfartz,

    Sint sigura ca sinteti un inginer de prima clasa, professor si traducator.

    DAR, cind vine la materia de psihologie, ar fi mai bine sa va consultati cu un doctor psiholog , inainte de a da un diagnostic neintemeiat, despre baieti tobosari.

  • Victor Manta: (5-12-2017 la 22:59)

    Ce poate fi mai atrăgător în această perioadă de sărbători decât acest micuţ şi super-talentat baterist?

    Bate la tobe mai bine decât merge!

  • Sfartz Pincu: (8-12-2017 la 04:12)

    @ Wanda L.

    Nu trebuie sa fii psiholog, dar daca si Dvs. ati consulta un psiholog- ati afla ca distorsionarea afirmarii naturale a unui copil prin joaca, cu DRESURA-are mai tarziu, efecte dramatice.(scaparea pe jos a unuia din bete-este un moment tragic,dupa parerea mea).
    In acest caz-controlul vizibil exercitat de tatal copilului confirma clar ca este vorba de dresură!!
    Insesi Botvinnik, a interzis stimularea participarii copiilor la concursuri, inainte de 8 ani! (v. cazul lui Kim-4 ani-sahist categoria I !).
    Nu tot ce-i frumos,este si sanatos !
    V-am raspuns si Dvs. Stimate Alex. prin acest comentariu,(nu am gasit diminutivul pentrucuvantul- „comentariu” !!).

  • Teodor Burghelea: (8-12-2017 la 13:26)

    Hmm… Baiat tobosar, in mod evident talentat in opinia mea dupa vizionarea filmului de mai sus dar… „un robot defect(-at)” conform primului comentariu publicat…. Un verdict rapid, nu-i asa?

    Eu cunosc indeaproape (in ciuda unui decalaj temporal masurat in secole) un alt copil ce nu a stiut vreodata mare lucru despre tobe, dar cam la acceasi varsta manuia vioara ca nimeni altul. Cei ce s-au interesat ulterior au confirmat tenacitatea iesita din comun a acelui copil, conditiile familiale vitrege (se pare ca tatal sau l-a educat cu o duritate greu acceptabila), conditia sociala modesta – pe scurt saracie lucie…. La o varsta frageda (era probabil cu cinci ani mai mare decat simpaticul baietel din filmul de mai sus), respectivul copil intrepreta deja piese („imposibile” din punct de vedere technic chiar si dupa standardele actuale) ale lui Giovani Tartini. Virtuozitatea acelui copil a explodat in mod „exponential” odata cu tranzitia catre maturitate pana a atinge performanta de a lasa cu gura cascata un public exigent in mari sali de concert in Viena, Londra etc interretand sonate proprii pe… o singura coarda. Era inceputul secolului 19, nu exista internetul actual ce ne permite sa emitem judecati universal vizibile in zeci de secunde, dar moralitatea generala nu era cu mult superioara celeiu de astazi. Gurile rele de atunci au decis ca tanarul virtuoz … ar fi facut un pact cu diavolul (deci nu era un „robot defect” fiindca pe atunci cuvantul robot nu exista). Aceasta asertiune vadit invidioasa si lipsita de fundament nu a trecut testul timpului. Tanarul (fost copil) virtuoz a lasat o amprenta imposibil de egalat chiar si astazi asupra culturii universale. Astazi am uitat cu totii aproape ridicula asertiune a pactului cu diavolul, dar nu am uitat numele copilului despre care v-am povestit: Nicollo Paganini.

    PS: istoria continua si este total indiferenta fata de asertiunile de un fel sau altul…. John Williams, Ingwie Malmsteen, Steve Vay etc… Fiecare din cei de mai sus si multi altii au fost candva la fel precum simpaticul baietel virtuoz. Si nici unul nu este „defect”. Sunt doar inzestrati cu un talent nativ si candidati la un pact idivividual cu… diavolul.

  • Alexandru Grosu: (8-12-2017 la 16:29)

    Cantecul pionierilor sovietic, preluat si tradus din germana:

    Tanarul tobosar!
    Atatea gloante si obuze
    Pieire in jur semanau
    Dar spartachistii cu-ndarjire
    Prin foc inainte mergeau! (bis)
    Un tanar tobosar in frunte,
    Cu inima de bolsevic
    Batea in toba-n toiul luptei
    Si teama n-avea de nimic (bis)
    La un popas in fapt de noapte,
    Baiatul canta maiestrit,
    Dar la lovit in piept vrajmasul
    Si cantecul nu si-a sfarsit (bis).
    S-au scurs de-atunci in lupta anii
    Mereu amintire ne-or fi
    Cazut-a in lupta tobosarul
    Si cantecul nu se sfarsi!(bis)

    Acest cantec il cantam noi, pionierii sovietici ai anilor 80 din secolul trecut. Au trecut aproape 40 de ani de atunci, sunt foarte uimit ca nu am uitat cuvintele, nu le mai gasesti acum nicaieri in Republica Moldova. Au trecut anii, am emigrat in Germania, am invatat germana si am ramas forte uimit, in textul original german se spune de un mic trompetist si nu de un mic tobosar. Am mai aflat ca acest cantec a fost iubit atat de comunistii germani, cat si de catre nazisti. Numai ca nazistii i-au schimbat cuvintele.Textul original:
    Von all unsern Kameraden
    war keiner so lieb und so gut,
    wie unser kleiner Trompeter,
    ein lustiges Rotgardistenblut.[AM 1]

    Wir saßen so fröhlich beisammen
    in einer so stürmischen Nacht,
    mit seinen Freiheitsliedern
    hat er uns so fröhlich gemacht.

    Da kam eine feindliche Kugel
    bei ein’m so fröhlichem Spiel,
    mit einem so seligen Lächeln
    unser kleiner Trompeter, er fiel.

    Da nahmen wir Hacke und Spaten
    und gruben ihm morgens ein Grab.
    Und die ihn am liebsten hatten,
    die senkten ihn stille hinab.

    Schlaf wohl, du kleiner Trompeter,
    wir waren dir alle so gut.
    Schlaf wohl du kleiner Trompeter,
    du lustiges Rotgardistenblut.

  • Victor Manta: (8-12-2017 la 18:22)

    Dl. Alexandru Grosu a scris: „Cantecul pionierilor sovietic, preluat si tradus din germana: …”.

    Bănuiesc că este vorba de cântecul de aici: http://poem4you.ru/classic/dolmatovskiy/staryiy-barabanschik.html?f=5

    Fiind vorba de un text în limba rusă, ma limitez la un link către el.

  • Sfartz Pincu: (9-12-2017 la 06:06)

    @ Teodor Burghelea
    Când am scris primul comentariu, am intuit deja un posibil răspuns de genul celui scris de Domnia Voastră -mai sus.
    Dar să nu confundăm geniile native precoce, care dețin o „valoare” excepțională, și care o confirmă dealungul vieții lor-cu manifestările „geniale”, „excepționale” la vârste mici-care sunt impresionante doar prin faptul că la 3-4 ani,fac ce fac oamenii maturi!
    Diferența o face „dresura”, „robotizarea”,- aplicate de părinții dornici de „genialitate”- public recunoscută, pentru copii lor. Și care părinți, nu-si doresc o viață deosebită pentru odraslele lor ??
    Geniile adevărate, care reprezintă o „singularitate genetică”,sunt confirmate abia la maturitate,când sunt și recunoscute ca atare, așa cum s-a întâmplat cu Paganini,Mozart,Prokofiev,R.Strauss si Enescu-în muzică,iar în științe-Avicenna,Pascal,Gauss și mulți alții.
    Câți „toboșari” geniali (??!) în copilărie, și apoi la maturitate,puteți numi? Măcar unul ?
    Desigur,ca spectacol de circ,aceste prezentări de „genii” -care sunt de fapt rezultatul „dresurii” și robotizării unor copii nevinovați-sunt impresionante, dar nu au nici în clin,nici în mâneca ceva cu adevărata genialitate.
    Singularitatile sunt deocamdata inexplicabile, fie ca-i vorba de cele naturale- (Big-Bangul, genialitatea umana,etc.),fie cele formale- (asimptotele si numerele „speciale” -din matemateca, si multe altele).

  • Alexandru Grosu: (9-12-2017 la 06:50)

    Nu este acel cantec in link-ul domnului Manta. Adevaratul cantec, tradus de Mihail Svetlov, din germana il gasiti aici: http://a-pesni.org/grvojna/oficial/malbarabanschik.php
    Svetlov a schimbat trompeta pe toba. Este evident ca versiunea romaneasca a fost tradusa din rusa, fiindca si aici se spune de un tobosar.

  • Teodor Burghelea: (9-12-2017 la 08:18)

    @ Sfartz Pincu

    Si eu am intuit commentarial Dvs. de mai sus in timp ce scriam propriul comentariu…Prefer sa incep cu sfarsitu:

    (1) „Câți „toboșari” geniali (??!) în copilărie, și apoi la maturitate,puteți numi? Măcar unul ?”

    Pot numi cel putin zece tobosari geniali dar ma limitez la doua nume: Lars Ulrich, Nicko McBrain.

    (2) „Geniile adevărate, care reprezintă o „singularitate genetică”,sunt confirmate abia la maturitate,când sunt și recunoscute ca atare, așa cum s-a întâmplat cu Paganini,Mozart,Prokofiev,R.Strauss si Enescu-în muzică,iar în științe-Avicenna,Pascal,Gauss și mulți alții.”

    Aici lucrurile sunt ceva mai complicate… Definiti in primul rand „geniile adevarate” drept o „singularitate genetica”… Imi puteti indica un singur articol stiintific ce trateaza in mod riguros bagajul genetic al unei persoane pe care Dvs. acceptati sa o numiti „geniu adevarat”? Precizez ca nu ma intereseaza un articol publicat in vreun ziar sau pe vreun blog ci un articol publicat intr-o revista stiintifica de impact, Nature, Science, Cell etc.

    Pentru a doua parte a afirmatiei, am cel putin doua contra-exemple. Niels Abel si Evariste Galois. Ambii au fost recunoscuti drept geniali la varste fragede, au revolutionat stiinta si… din pacate pentru cultura universala, abia au ajuns la maturitate trecand in nefiinta in jurul varstei de doua zeci de ani… Iar contibutiile lor au inceput sa prinda forma … din copilarie.

    3. „Dar să nu confundăm geniile native precoce, care dețin o „valoare” excepțională, și care o confirmă dealungul vieții lor-cu manifestările „geniale”, „excepționale” la vârste mici-care sunt impresionante doar prin faptul că la 3-4 ani,fac ce fac oamenii maturi!”

    Pentru a treia afirmatie, lucrurile devin si mai complicate… Cand scrieti „geniile native precoce, care dețin o „valoare” excepțională” va referiti la acelasi tip de persoane cu „singularitati genetice”? Revenind la Paganini, in ce categorie il plasati (exceptand, desigur, ca nu canta la tobe)? Acceptati ca a avut „valoare” si ca in acelasi timp s-a manifestat genial la o varsta la care copiii abia invata sa vorbeasca corect?

    4 „Desigur,ca spectacol de circ,aceste prezentări de „genii” -care sunt de fapt rezultatul „dresurii” și robotizării unor copii nevinovați-sunt impresionante, dar nu au nici în clin,nici în mâneca ceva cu adevărata genialitate.”

    De unde stiti ca ceea ce ati vazut in film este rezultatul unei „dresuri”? Cunoasteti familia baietelului din film si puteti demonstra ca-si „dreseaza” propriul copil? Daca da, imi permit sa va sugerez sa reclamati familia respectiva la Protectia Copilului : dresura de fiinte umane si abuzul impotriva minorilor se pedepseste aspru in toata lumea.

    In finalul comentariului faceti inca o afirmatie transanta „… adevarata genialitate”. Ne puteti explica ce inseamna „adevarata genialitate” intr-o secventa logica riguroasa ce ar merita publicata intr-o revista stiintifica de specialitate?

  • Alexandru Leibovici: (9-12-2017 la 09:18)

    @Sfartz Pincu

    L-aş mai adăuga pe bateristul John Bonham din formaţia Led Zeppelin, care a început bateria la vârsta de 4-5 ani.

    În clasamentul actual al primilor 100 de baterişti al revistei de specialitate Rolling Stone, John Bonham este pe locul întâi.

    @Teodor Burghelea

    > (către dl. Sfartz) Ne puteti explica ce inseamna „adevarata genialitate” intr-o secventa logica riguroasa ce ar merita publicata intr-o revista stiintifica de specialitate?

    Eu personal m-aş mulţumi chiar şi cu ceva mai puţină rigoare …

  • Alexandru Grosu: (9-12-2017 la 11:41)

    The boonika beats a drum: https://www.youtube.com/watch?v=mVhtWfC7RF4

  • Sfartz Pincu: (9-12-2017 la 15:25)

    Nu mi se poate cere sa definesc ceva ce nimeni nu a definit perfect stiintific !
    Eu fac doar o distinctie intre „indemanare” si „genialitate”.
    Indemanarea se poate capata prin exercitiu asiduu.Genialitatea-intro definitie comparativa cu indemanarea,cred ca se refera la „creativitate”-manifestata la cel mai inalt nivel.
    Nu pot explica de unde vine „intuitia”, „capacitatea de gandire nonconformista”,”imaginatia” si „inspiratia”- aspecte care zic eu, sunt parte din „genialitate”- si mai sunt niste parametri ai genialitatii-„harul” -„singularitatea si „unicitatea”.
    Daca incercam sa definim fiecare componenta amintita mai sus,depasim volumul unei carti !

  • Alexandru Grosu: (9-12-2017 la 15:59)

    Candva am discutat cu domnii Leibovici si Sfartz melodia „Colinele Mancuriei”. Am postat atunci un link cu renumitul cantaret Dmitri Hvorostovski. Domnul Sfartz l-a gasit foarte talentat, domnul Leibovici l-a gasit foarte nesimpatic. Saptamana trecuta Hvorostovski a decedat de o boala incurabila, de care a suferit ultimii 2 ani.
    Colinile Manciuriei
    https://www.youtube.com/watch?v=NbOuVcdZk80

  • Victor Manta: (9-12-2017 la 16:29)

    Pentru cei curioşi, două linkuri către pagini care-i listează pe copiii minune în general:

    https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_child_prodigies

    şi pe cei din domeniul muzicii:

    https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_child_music_prodigies

    Citesc şi mă minunez…

  • Teodor Burghelea: (9-12-2017 la 16:32)

    @ Pincu Sfartz

    1 „Nu mi se poate cere sa definesc ceva ce nimeni nu a definit perfect stiintific !”

    De acord, dar vi se poate cere sa utilizati doar termeni pe care ii puteti defini? Despre aceasta era vorba in final in comentariul meu.

    2. „Nu pot explica de unde vine „intuitia”, „capacitatea de gandire nonconformista”,”imaginatia” si „inspiratia”- aspecte care zic eu, sunt parte din „genialitate”- si mai sunt niste parametri ai genialitatii-„harul” -„singularitatea si „unicitatea”.”

    In sfarsit o afirmatie ce nu ma contrariaza. In aces caz, urmatorul pas ar fi sa evitam afirmatii ultimative si cu caracter transant despre astfel de lucruri pe care „nu le putem expica”.

    3. „Daca incercam sa definim fiecare componenta amintita mai sus,depasim volumul unei carti !”
    Aceasta perspectiva ma inspaimanta cu adevarat…. Am schimbat cateva comentarii deja deci … ma tem sa -mi imaginez impactul unei astefel de „carti” asupra unui public ce … nu ne-a gresit cu nimic in cele din urma.

    Dar, o reflectie mult mai simpla. Daca nu ne ingrijim catusi de putin de sensurile lucrurilor pe care le scriem, sau mai rau „promovam” in acelasi comentariu concepte definite de doua ori dar in mod diferit dupa care … explicam ca definitiile sunt „imposibile” dar insitam totusi asupra concluziilor la care am ajuns folosind exact acele definitii ce sunt imposibil de formulat…. Hmmm…. Vedeti… Lucrurile sunt complicate….

  • Victor Manta: (9-12-2017 la 21:50)

    Îl puteţi vedea pe Dmitri Hvorostovky, într-un un concert cu A. Netrebko, în Piaţa Roşie:

    https://www.youtube.com/watch?v=eAjR0GoAEw8

    Deşi a fost diagnosticat în iunie 2015 cu o tumoare la creier, din cauza careia a decedat în acest an, în septembrie 2015 el s-a întors pe scena Operei Metropolitan din New York pentru trei reprezentări ale Traviatei, alături de Anna Netrebko.

    Fie-i ţărâna uşoară!

  • Sfartz Pincu: (10-12-2017 la 04:35)

    @ TEODOR Burghelea
    Îmi reproșați,că nu mă exprim exact și științific, aici la ACUM, o revistă cu public și tematică largă, și nu un jurnal strict de specialitate științifică ?
    Când discutați cu un prieten, Va duceți la Wiki, sau alte surse, pentru a justifica fiecare expresie? Nu-mi vine să cred așa ceva! Ar fi interesant să vedem la fiecare comentator-diferența de stil-din stenogramele discuțiilor „în particular”, și stilul comentariilor din revistă.
    Recunosc că nu sunt riguros în comentarii, dar consider că în felul acesta disputa este vie, și neplictisitoare. Îmi exprim opiniile liber,așa cum îmi vin -la „moment”.
    Dacă redacția nu acceptă acest „stil”-nicio problemă, am un strungulet-și nu există plăcere mai mare decât să vezi cum zboară șpanul de pe muchia cuțitului !

  • Teodor Burghelea: (10-12-2017 la 12:44)

    @ Sfartz Pincu

    Inainte de toate, va multumesc pentru a-mi ortografiat prenumele in mod corect – exact asa cum parintii mei mi l-au ales. Dar, permiteti-mi sa va spun ca nu merit aceasta nesperata onoare de a-l ortigrafia cu litere majuscule: eu sunt un om foarte simplu, nu merit onoruri pentru care nu am facut nimic.

    Si acum, despre afrimatiile dvs din ultimul dvs comentariu….

    1. „Îmi reproșați,că nu mă exprim exact și științific, aici la ACUM, o revistă cu public și tematică largă, și nu un jurnal strict de specialitate științifică ?”

    Nu va reprosez absolut nimic. Am punctat doar lipsa de consistenta a diverselor afrimatii pe care le faceti – de multe ori in cadrul aceluiasi comentariu.

    2. „Când discutați cu un prieten, Va duceți la Wiki, sau alte surse, pentru a justifica fiecare expresie? Nu-mi vine să cred așa ceva! Ar fi interesant să vedem la fiecare comentator-diferența de stil-din stenogramele discuțiilor „în particular”, și stilul comentariilor din revistă.”

    Ce va face sa credit ca discutati „cu un prieten”? Eu nu stiu exact cu cine discutati Dvs. si nici nu sunt curios sa aflu, dar atunci cand discutati cu mine, discutati de fapt cu un necunoscut. Iata si o afirmatie pe care eu o pot sustine: nu am fost niciodata prieteni si… nu vom fi niciodata prieteni. Deci, avem nevoie in dialog doar de coerenta si argumente.

    3. „Ar fi interesant să vedem la fiecare comentator-diferența de stil-din stenogramele discuțiilor „în particular”, și stilul comentariilor din revistă.”

    A… da? Cred ca ar fi „interesant”dar informatia ce ar rezulta dintr-un astfel de experiment… ar putea fi catastrofala! Dar va incurajez sa propuneti revistei o astfel de solutie. Cu mentiunea ca eu nu sunt interesat sa particip. Discutiile mele vor ramane persoanale iar cea pe care o port acum, cu Dvs., nu intra in aceasta categorie.

    4. „Recunosc că nu sunt riguros în comentarii, dar consider că în felul acesta disputa este vie, și neplictisitoare. Îmi exprim opiniile liber,așa cum îmi vin -la „moment”.”

    Va multumesc pentru aceasta confesiune… Vina recunoscuta este … pe jumatate „iertata” – cu speranta ca nu se va repeta maine… Dar, permiteti-mi sa va intreb. Daca admiteti ca „nu sunt riguros în comentarii” la ce va asteptati dupa astfel de comentaruii … drept raspuns? Sau, cum vedeti Dvs un dialog? In plus…. puteti justifica in mod riguros si moral afirmatii ce va vin „la moment”? Deci, care este viziunea Dvs a unui dialog civilizat? Fiecare arunca cu vorbe in stanga si in dreapta, devine agresiv cand i se solicita dovezi, dupa care continua aruncand deasemenea in stanga si in dreapta lucruri contrare celor de ieri…. Sa fie asta libertate de expresie? Daca da, eu personal prefer sa fiu fie mut, fie prizonier (fara drept la o astfel de expresie).

    5. „Dacă redacția nu acceptă acest „stil”-nicio problemă, am un strungulet-și nu există plăcere mai mare decât să vezi cum zboară șpanul de pe muchia cuțitului !”

    Aici lansati o provocare la adresa redactiei – deci redactia trebuie sa va raspunda (asumandu-si raspunsul) nu eu. Personal, nu cunosc nimic despre redactie, despre modul sau de functionare. Nu am nici o afirmatie (in ceea ce o priveste) a face, nu am nici o idee despre politica lor editoriala. Deci, inca o data, cred ca va trebui sa va adresati lor ca sa va clarifice ce inteleg ei prin act publicistic, care sunt rigorile si asteptarile lor in acest sens.

  • Alexandru Grosu: (10-12-2017 la 15:24)

    Pincu Sfartz a scris:
    „Am un strungulet-și nu există plăcere mai mare decât să vezi cum zboară șpanul de pe muchia cuțitului !”

    Vestitul sculptor florentin Michelangelo Buonarroti nu gasea o placere mai mare decat sa vada sarind aschiile de marmura de sub dalta sa de sculptor. A sculptat pana la 90 de ani. Nu a fost numai sculptor, a pictat, a scris versuri, a construit drumuri, a fost inginer militar, a fost unul din cei mai vestiti architecti ai timpului sau.
    Iar renumitul chimist Dmitri Mendeleev avea o pasiune: confectiona manual valize. Cand un om, care dorea sa vorbeasca cu savantul, a intrebat un vecin de-al lui Mendeleev unde locuieste profesorul Mendeleev, vecinul a dat din umeri si a raspuns ca il cunoaste doar pe mesterul de valize Mendeleev, de profesor nu a auzit. 🙂 🙂 🙂
    Va inteleg pe deplin, domnule Sfartz, placerea pentru lucrul manual creativ.

  • Sfartz Pincu: (10-12-2017 la 17:19)

    De adaogat ca Petru cel Mare a lasat posteritatii o colectie de strunguri, unele din lemn (!),construite dupa schitele lui, la care lucra cu pasiunea data de un hobby, oridecateori avea o clipa libera !
    http://www.nemiga.info/peterburg/stanok-petra.htm

  • Alexandru Grosu: (10-12-2017 la 18:04)

    Va dau un link la un articol care descrie viata si activitatea „strungarului personal” al tsarului Petru, Andrei Nartov.

    http://rusdarpa.ru/?p=640

    Iar pentru a ne descreti fruntile, va mai dau un link la o comedie de pe timpul tineretii mele, este despre un inventator, mester, care a citit lucrarea lui Machiavelli si a hotarat sa creeze, dupa pilda lui Platon, Campanella, Thomas More si altii, un model de stat. Din pacate, totul a iesit hazliu pentru spectatori si tragic pentru „filozof:

    https://www.youtube.com/watch?v=4Cin9zmLMnA



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Mazcaz in Japonia

Asta este inginerie

Închide
18.119.192.27