caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Opinii



 

Despre dadaismul ideologic

de (23-11-2017)
19 ecouri

Geneza protocronismului este direct legată de efortul disperat al conducerii PMR/PCR de a-și descoperi o legitimitate în condițiile refuzului destalinizării și ale consolidării modelului intern stalinist. Sub Dej, chiar și după Declarația din aprilie 1964, a existat o anumită rezistență la resuscitarea mitologiilor extremei drepte interbelice. Pentru Ceaușescu însă, cu al său model voievodal-etnocentric al socialismului, aceste fantasme aveau valoare de adevăr axiomatic. De-aici amiciția cu tracomanul Iosif Constantin Drăgan și încurajarea celor mai anti-europene direcții din viața culturală. Un intelectual odinioară onorabil precum Edgar Papu a devenit, nu fără o voluntară participare, vârful de lance al unui jdanovism sui generis, patronat direct de politrucii regimului (Paul Niculescu-Mizil, Dumitru Popescu, Eugen Florescu, Mihai Dulea, etc.). Sunt încurajați veleitari și poltroni, maniaci xenofobi și oportuniști veroși, personaje dispuse să devină noii Calibani (Eugen Barbu, Paul Anghel, Ion Dodu Bălan, Dinu Săraru, Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor, Dan Zamfirescu, Mihai Ungheanu, Artur Silvestri-Târnăcop, C. Sorescu, Ilie Purcaru, Ilie Bădescu, Pompiliu Marcea și Hajdu Győző, care, asemeni lui Șepilov, li s-a alăturat).

Oficial, Luceafărul era condus de culturnicul utecist Nicolae Dan Fruntelată. Evident, liderul era fanaticul Mihai Ungheanu. După 1974, conflictul dintre sincroniști și protocroniști se radicalizează. Partidul se situează limpede de partea „partidei naționale”. Sincroniștii sunt denunțați drept oamenii Europei Libere. În aceste jocuri, Dan Hăulică joacă la două capete. Titus Popovici, internaționalist acasă și în vizită la prietenul său, ilegalistul de origine maghiară Alexandru Sencovici, dacoman la CC, ar avea nevoie de un studiu de sine stătător. La fel, ar trebui scris despre sordidele jocuri de culise ale lui Nicolae Breban. Dovada implicării conducerii PCR în această luptă ideologică o găsim, între altele, în transformarea Institutului de Studii Istorice și Social Politice de pe lângă CC al PCR într-o citadelă șovin protocronistă. Vechilul Eugen Florescu, protejatul Elenei Ceaușescu, spunea adevărul atunci când afirma că protocronismul nu este o teorie estetică între atâtea altele, ci reprezintă direct gândirea secretarului general. Teza la care mă gândesc este că protocronismul a avut ca finalitate sustragerea României din logica sistemului imperial de tip leninist. Firește, nu într-o direcție democratică, ci într-una a unei tiranii tiermondiste.

În locul unui despotism ideocratic tradițional (precum în Bulgaria, Cehoslovacia, RDG, Polonia, Ungaria), la București s-a experimentat național-stalinismul cu ale sale trăsături grotești de autarhism paroxistic, primordialism atavist, izolaționism, anti-europenism și neo-tribalism. Pe scurt, un narcisism exacerbat, cu desăvârșire rupt de realitate. Excepționalismul românesc, exaltat de regim, însemna două lucruri: 1. Prioritățile românești n-au fost niciodată recunoscute; 2. ele au fost apropriate, fraudulos, de către alții. Cum dictaturile comuniste au fost partocrații ideocratice (vezi Martin Malia), acest episod este definitoriu pentru relația dintre partid și ideologie în România lui Nicolae Ceaușescu. Povestea nu se încheie în decembrie 1989 și continuă să marcheze polarizările și controversele din deceniile tranziției, până în ziua de azi…

PS: Acest text este rezultatul discuțiilor purtate cu prietenul meu Mircea Mihăieş.

Vladimir Tismăneanu, 22 noiembrie 2017

Preluat cu permisiune de pe situl Europei Libere.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Nicu Adrian Udriște: (26-11-2017 la 19:42)

    Articolul cred că este greu de urmărit de cineva care nu a apucat acele vremuri, care nu are cunoștințe privind dedesubturile culturii în comunism și care, în general, nu a trăit în contextul acelor zile. Este un text foarte dens, plins de aluzii pentru unii de neînțeles. Iată câteva extrase:
    1. Geneza protocronismului
    Ha… Prin 1971–72, Edgar Papu (cine mai știe azi ceva despre el?) a lansat teoria conform căreia românii au luat-o înaintea altora în diverse descoperiri, adică au fost «înaintea timpului», adică «protocroniști». Teoria pica colosal pe reovluția culturală a lui Ceaușescu de după vizita în Coreea de Nord și China, dacă nu cumva a fost comandată.
    2. tracomanul Iosif Constantin Drăgan
    Tracomania era un curent care dorea să exagereze rolul influenței culturii tracilor asupra civilizației românilor. În ultimii ani, termenul consacrat deja este «dacomanie». Este o reacția la academismul rigid, atunci ca și acum. În realitate, influența civilizației tracilor asupra românilor a fost mai degrabă subestimată decât supraestimată. DAr discuția ar fi lungă.
    3. Edgar Papu a devenit, nu fără o voluntară participare, vârful de lance al unui jdanovism
    Nici eu nu pricep. Autorul face aluzie la Andrei Jdanov, mare ideolog al epocii staliniste. Nu l-am mai apucat nici eu. Habar nu am dacă ar fi vreo legătură între Jdanov și Edgar Papu. Autorul nu dă detalii, ar fi de dorit să revină asupra chestiunii.
    4. culturnicul utecist Nicolae Dan Fruntelată
    «Culturnic» era un termen al epocii care denota un «servitor cultural» al regimului, cum erau toți ori aproape toți șefii de reviste și de ziare. Nu puteai fi altfel, nu ajungeai șef.
    5. Dan Hăulică joacă la două capete
    Dan Hăulică a fost unul dintre «culturnicii» epocii Ceaușescu, redactor șef al revistei Secolul XX.
    6. ilegalistul de origine maghiară Alexandru Sencovici, dacoman la CC
    Habar nu am cine a fost, cu atât mai puțin că era dacoman (vezi mai sus cum e cu tracoman ~ dacoman).
    7. nu într-o direcție democratică, ci într-una a unei tiranii tiermondiste.
    Wow… «tiermondist» ar fi, în traducere, «specific lumii a treia». Da, probabil așa este, ce relevanță mai are azi?
    8. la București s-a experimentat național-stalinismul cu ale sale trăsături grotești de autarhism paroxistic, primordialism atavist, izolaționism, anti-europenism și neo-tribalism.
    Da, ceși definiția este prea alambicată pentru ceea ce era atunci: o dictatură primitivă care se învârtea în jurul unor primitivi.
    9. un narcisism exacerbat, cu desăvârșire rupt de realitate
    Narcisismul politic ori cultural este specific tot sud-estului european. Nici nu aș spune că românii ar fi exemplul tipic, ci grecii și sârbii.

    Poate nu sunt inutile aceste comentarii.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Victor Manta: (26-11-2017 la 20:48)

    Eu, obisnuit cu presa comunistă, citesc de la sfârşitul ziarului. 🙂

    M-am oprit la cele afirmate de dl. Udrişte şi n-am putut depăşi acest punct: „Narcisismul politic ori cultural este specific tot sud-estului european. Nici nu aș spune că românii ar fi exemplul tipic, ci grecii și sârbii”.

    Oare de ce ar fi adevărat că „grecii și sârbii” ar fi mai narcisişti politic şi cultural decât alţii? Cum se manifestă la ei acest narcisism?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Nicu Adrian Udriște: (27-11-2017 la 21:13)

    @Victor Manta. «M-am oprit la cele afirmate de dl. Udrişte şi n-am putut depăşi acest punct:» Păi nici nu puteați, era ultimul punct.
    «Oare de ce ar fi adevărat că „grecii și sârbii” ar fi mai narcisişti politic şi cultural decât alţii? Cum se manifestă la ei acest narcisism?» Prin intoleranța la orice este străin, de ex. atitudinea oficială a Greciei față de Macedonia. Ori prin faptul că, acum, 60% dintre sârbi (conform sondajelor) îl consideră pe Ratko Mladić un erou național.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 2

  • Victor Manta: (27-11-2017 la 22:45)

    @Nicu Adrian Udriște

    > «M-am oprit la cele afirmate de dl. Udrişte şi n-am putut depăşi acest punct:» Păi nici nu puteați, era ultimul punct.

    Aţi înţeles perfect.

    > Cum se manifestă la ei acest narcisism?» Prin intoleranța la orice este străin, de ex. atitudinea oficială a Greciei față de Macedonia.

    The Macedonia naming dispute is a political dispute regarding the use of the name Macedonia between the southeastern European countries of Greece and the Republic of Macedonia, formerly a federal unit of the Socialist Federal Republic of Yugoslavia. … the provisional reference „the former Yugoslav Republic of Macedonia” (sometimes unofficially abbreviated as FYROM) is used by international organisations and states which do not recognise translations of the constitutional name Republic of Macedonia (Република Македонија, Republika Makedonija).

    Este aici vorba de „intoleranţa la orice străin”, sau despre o problemă politică cu un vechi substrat istoric şi etnic? De ce şi multe alte state nu recunosc numele de Republica Macedonia? Sunt şi ele narcisiste, cum ziceţi că ar fi Grecia?

    > Ori prin faptul că, acum, 60% dintre sârbi (conform sondajelor) îl consideră pe Ratko Mladić un erou național.

    Câţi dintre români îl consideră oare şi astăzi pe Ion Antonescu un erou naţional? Ce rezultă de aici pentru un eventual „narcisism” al românilor? Rezultatul unui sondaj ar putea fi interesant şi revelator…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Nicu Adrian Udriște: (29-11-2017 la 09:11)

    @Victor Manta. Nu cunoașteți nici istoria, nici mentalitățile, nici limbile sud-estului european, ca atare nu are rost să continui discuția cu dv. Nu că mi-ar fi lene… Adaug doar, în treacăt: păi dacă ne-am poticni, la orice discuție, pe temele istorice, pe preistoria, pe protoistoria și pe istoria Europei (și a lumii) nu mai recunoaștem nimic. Sigur că Macedonia este, înainte de toate, o denumire geografică. Grecii și-o asumă ca fiind numai a lor, deși vechii macedoneni nu erau greci ci, probabil (nu știe nimeni precis), un grup de tip tracic cu graduale interferențe elenistice până la totala elenizare. Macedonenii moderni sunt un grup slav, înrudit îndeaproape cu bulgarii prin limbă, deși ei nu se socotesc, în majoritate, bulgari (deși bulgarii ar dori acest lucru). Macedonia actuală, ca fostă republică iugoslavă, se află la interferența legăturilor vechi cu Grecia, cu zona bulgară (Ohrid este un vechi centru de cultură sud-slavă) și cu cea sârbă.
    În final: «De ce şi multe alte state nu recunosc numele de Republica Macedonia?» Deoarece nu-și complică viața intrând în conflict cu Grecia și, poate, și cu Bulgaria, Îi lasă pe ei să-și clarifice problemele, după aia mai văd. Apropo, ce state nu recunosc Macedonia? Aveți o listă?
    «Câţi dintre români îl consideră oare şi astăzi pe Ion Antonescu un erou naţional? Ce rezultă de aici pentru un eventual „narcisism” al românilor? Rezultatul unui sondaj ar putea fi interesant şi revelator…» Mulți. Și da, ar fi un sondaj revelator, dar revelator pt cine? Aici părem a cădea de acord, nu văd rostul precizării, poate doar așa, să mai pierdem timpul olecuță pe net.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 2

  • Nicu Adrian Udriște: (29-11-2017 la 11:52)

    @Victor Manta. Pt informarea dv. (eventual și a altora care scriu să se afle în treabă despre ceea ce nu știu): 1. România a recunoscut Macedonia ca stat și are, pe lângă ambasadă, trei consulate onoritice, vezi https://www.mae.ro/romanian-missions#825
    Nu știu cine nu a recunoscut-o (în afara Greciei), dar aștept lista de la dv. După ani de ezitări, și Bulgaria a încheiat un tratat de bună vecinătate cu Macedonia abia în acest an. Au ajuns la concluzia că a-i considera pe macedoneni drept bulgari, în condițiile în care macedonenii nu se socotesc bulgari, este o abordare neconstructivă din punct de vedere politico-diplomatic.
    2. Dacă ne-am lua după ipotezele vehiculate de Grecia și de mulți «specialiști» greci, aromânii (numiți și vlahi, valahi) sunt greci romanizați, adică greci, adică nu au niciun drept la școli în limba maternă. Și nici nu au.
    3. Problemele Balcanilor sunt prea complicate să le discut aici, bibliografia problemei este imensă. Există studii relativ accesibile, condiția minimală este să le consulți.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 2

  • Boris M. Marian: (1-12-2017 la 12:43)

    Bună ziua. Am citit articolul fără dificultăți. Fiind născut în 1941, am cunoscut cam toate personajele. Edgar Papu, evreu convertit, a murit de mult, protocronismul său a fost o aberație, o încercare de a deveni mai mare și mai bine văzut. Fruntelată umblă pe la diverse lansări de carte, ca și Dodu Bălan, ș.a.Oamenii mor, unii, alții se plimbă. Rețin – naționalismul bântuie în prostie, vezi reacția PSD și Dragnea în speță la critica venită de la Washington. Talentul de a-și tăia craca este încă la mare preț.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 1

  • Sfartz Pincu: (1-12-2017 la 18:52)

    Nu știu cum e cu narcisismul sârb,îl cunosc doar din filmele lui Emir Kusturica,ceva prin Ivetici,- mi s-a părut un mix din sentimentalismul slav si cel rom, dar narcisismul grec,este vizibil,oridecâteori ai de aface cu grecii de astăzi. Bazat pe realizările culturale istorice ale grecilor-pierdute demult, și neinlocuite de mai nimic, a rămas un motiv de narcisism evident.
    Echivalentul declarației dintrun cântec patriotic românesc: „Noi suntem români, noi suntem români…”-care nu știu ce are ca justificare, dacă ne referim de exemplu, la calitatea clasei politice de azi,-cel puțin grecii ar putea ,și de fapt sugerează cu orice ocazie,că- „Noi suntem greci,noi suntem grecili”-(cuvânt extras din zisul:”grecul la curve,dar fără bani,-care spune femeei dezbracate-Grecili nu are bani, grecili nu pune mâna!-)- pentruca au fost „cineva”-acum 2400 de ani ! Curat narcisism,nenea..Iancule- Victor !

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • Victor Manta: (2-12-2017 la 05:05)

    @Boris M. Marian

    Bine aţi revenit.

    Aici, după cum vedeţi, a fost întors pe toate părţile narcisismul, considerat de unii comentatori ca fiind foarte ridicat la anumite popoare balcanice.

    Sentinţa acelei majorităţi a comentatorilor: Vinovaţi (grecii şi sârbii)!

    Este interesant ceea ce aţi observat dv. în general: „Oamenii mor, unii, alții se plimbă”, de exemplu cu referire la vizita recenta a unor politicieni români, aflaţi în viaţă, tocmai la Washington, DC, şi la ce a urmat apoi.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Boris M. Marian: (22-12-2017 la 13:45)

    Răul are capacitate mare de infiltrare, de ex. corupția, viciu străvechi, mereu în schimbare de măști, iată Corupția PSD-ALDE-UDMR vor să desființeze DNA, astfel că lupul va fi paznic la oi. Nu înțeleg de ce președinția este absentă la dezbateri, cu o decență ridicolă. Un referendum nu ar strica, deși nu se cunoaște rezultatul. Dacă era o stare normală, DNA nu ar fi fost creat, o fi așa ceva în alte țări? Normal Parchetul se ocupă de orice infracțiune. Dar la noi boala este în fază avansată. Doi lideri de scăzută moralitate au reușit să paralizeze o nație. Demonstrațiile nu au niciun ecou în inima vitejilor corupți. Numai Dumnezeu cel bun ne va scăpa sau nici El. Nu este vorba de mici furăciuni, ci enorme găuri, cataclitice. Să nu fii bolnav și să nu ai copii la școală. Altfel, putem merge la pescuit știuci reale, nu politice.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 1

  • Victor Manta: (22-12-2017 la 17:16)

    @Boris M. Marian

    > … Corupția PSD-ALDE-UDMR vor (?) să desființeze DNA, …

    Aşa se plânge „Codruţa”, că după modificarea de către Parlament a unor articole legate de justiţie, DNA-ului nu i-ar rămâne nimic de lucru. Să vedem ce relatează presa (Gândul.info):

    Plenul Senatului a decis cu 88 de voturi pentru şi 26 împotrivă înlocuirea sintagmei „suspiciuni rezonabile” din Codul de Procedură Penală cu formula „indicii temeinice”. Astfel, dacă acum o măsură preventivă, cum era arestarea, poate fi dispusă „dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune”, potrivit noii reglementări aceasta poate avea loc doar „dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă că o persoană a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală”.

    > Un referendum nu ar strica, deși nu se cunoaște rezultatul.

    Dacă rezultatul s-ar cunoaşte, la ce ar mai folosi referendumul? Bănuiesc că din nou v-aţi exprimat greşit.

    Aceasta îmi aminteşte de un vechi banc. Un american şi un mexican stau de vorbă.

    Americanul spune: La noi tehnica a avanst atât de mult încât la 5 ore după alegeri se poate deja anunţa câştigătorul.

    La care mexicanul îi răspunde: Mare scofală! La noi rezultatul este cunoscut cu 6 luni înainte de alegeri.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 2

  • Alexandru Leibovici: (22-12-2017 la 23:39)

    @Victor

    > se plânge „Codruţa”, că după modificarea de către Parlament a unor articole legate de justiţie DNA-ului nu i-ar rămâne nimic de lucru
    > Plenul Senatului a decis cu 88 de voturi pentru şi 26 împotrivă înlocuirea sintagmei „suspiciuni rezonabile”

    N-am înţeles argumentul. S-a plâns „Codruţa” de această înlocuire? Sau este singura modificare şi deci nu putea să se plângă decât de asta? Sau argumentul – cu ce a spus exact despre ce s-a modificat – abia urmează?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Victor Manta: (23-12-2017 la 00:05)

    @Alexandru

    > N-am înţeles argumentul.

    Am plecat de la ceea ce a scris dl. Marian: „Corupția PSD-ALDE-UDMR vor să desființeze DNA”, consecinţa fiind plângerea „Codruţei” că prin modificarea de către Parlament a unor articole legate de justiţie, DNA-ului nu i-ar rămâne nimic de lucru.

    > S-a plâns „Codruţa” de această înlocuire?

    Citez în continuare tot din Gândul:

    „DNA a atras atenţia că o astfel de reglementare va face practic imposibilă luarea unei măsuri preventive”.

    Din ce am înţeles din cele două informaţii din Gândul, Codruţa s-a plâns că înlocuirea de către Senat a sintagmei „suspiciuni rezonabile” prin „indicii temeinice” îi face munca imposibilă.

    În înţelegerea justiţiei de către Senat, procurorii, pentru a putea aresta suspecţi, este necesar să vină cu indicii temeinice, hotărând că suspiciunile rezonabile în sine nu mai sunt suficiente.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 2

  • Alexandru Leibovici: (23-12-2017 la 00:27)

    @Victor

    > Din ce am înţeles din cele două informaţii din Gândul, Codruţa s-a plâns că înlocuirea de către Senat a sintagmei „suspiciuni rezonabile” prin „indicii temeinice” îi face munca imposibilă.

    Citatul din Gândul pe care l-ai dat nu pomeneşte de Kovesi. Care este citatul întreg? Rezultă din acesta că despre acea înlocuire a spus Kovesi că DNA-ului nu i-ar rămâne nimic de lucru?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Victor Manta: (23-12-2017 la 01:06)

    @Alexandru

    > Citatul din Gândul pe care l-ai dat nu pomeneşte de Kovesi.

    Când este scris: „DNA a atras atenţia …” eu presupun că procurorul şef al DNA a aprobat această atenţionare, iar prin aceasta şi-a asumat-o. Nu văd pe altineva de la DNA, o organizaţie structurată, de forţă, a statului român, să poată să ia decizia finală, în afara procurorul ei şef.

    > Care este citatul întreg?

    Am dat linkul mai sus. Nu republic textul, deoarece este cam lung şi uşor accesibil în integralitatea sa. Spre uşurarea accesului, public însă din nou linkul.

    > Rezultă din acesta că despre acea înlocuire a spus Kovesi că DNA-ului nu i-ar rămâne nimic de lucru?

    Cele două citate pe care le-am dat mai sus apar în secvenţă. Din aceasta eu am tras concluzia că ele sunt legate şi prin conţinut.

    Titlul articolului este, de altfel: „Senatorii blochează arestările cu „INDICII TEMEINICE””.

    Un alt pasaj interesant din articol mi se pare următorul:

    Potrivit motivaţiei senatorilor care au iniţiat amendamentul, noua formulare este „mai apropiată de principiul de drept, consacrat, conform căruia cercetarea în stare de libertate este regula, iar dispunerea unor măsuri de arest să fie excepţia”.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 1

  • Alexandru Leibovici: (23-12-2017 la 21:16)

    @Victor

    Tu: Codruţa s-a plâns că înlocuirea de către Senat a sintagmei „suspiciuni rezonabile” prin „indicii temeinice” îi face munca imposibilă.

    Eu: Rezultă din acesta că despre acea înlocuire a spus Kovesi că DNA-ului nu i-ar rămâne nimic de lucru?

    Tu: Cele două citate pe care le-am dat mai sus apar în secvenţă. Din aceasta eu am tras concluzia că ele sunt legate şi prin conţinut. Titlul articolului este, de altfel: „Senatorii blochează arestările cu „INDICII TEMEINICE””.

    Comentez cele de mai sus.

    Tu afirmi deci că atunci când Kovesi/DNA a spus că DNA-ului nu i-ar rămâne nimic de lucru, ea s-a referit la schimbarea sintagmei „suspiciuni rezonabile” prin „indicii temeinice”. Şi ai dedus asta din titlul articolului şi din faptul că cele doua afirmaţii apăreau, în articol, una după alta.

    Când am insistat şi te-am rugat să-mi citezi din articol părţile din care rezultă afirmaţia ta, m-ai invitat să citesc eu întreg articolul!! Frumos !!

    Ei bine, l-am citit şi… ce să vezi? Din faptele citate în articol rezultă cu totul altceva:

    Este adevărat, există o (una) propunere legislativă de schimbare a Codului de Procedură Penală, dar ea prevede schimbări la mai multe articole, nu numai la cel cu „suspiciuni rezonabile” (care este art. 202/1).

    Cf. relatărilor din chiar articolul din „Gândul”, Senatul vrea să modifice şi art. 223 CPP, care, în completarea art. 202/1, spune că arestarea preventivă se poate dispune „numai dacă există probe concrete din care rezultă, dincolo de orice îndoială (s.m.), că inculpatul a săvârşit o infracţiune”.

    Ori „dincolo de orice îndoială că inculpatul a săvârşit o infracţiune” nu poate să fie un criteriu valabil în faza de cercetare. El este nivelul de certitudine pentru stabilirea definitivă a vinovăţiei în faza finală a procesului judiciar, şi anume pentru cei care dau verdictul guilty/not guilty !! Acest criteriu/sintagmă nu l-am întâlnit până acum în jurisprudenţa românească şi am reaua bănuială că senatorii l-au auzit în filmele americane pe care nici nu le-au înţeles.

    Şi, pe lângă 202 şi 223, mai sunt şi alte articole din CPP pe care propunerea legislativă vrea să le schimbe. Aşa că mi se pare îndreptăţită, sau cel puţin plauzibilă, obiecţia DNA/Kovesi că „adoptarea textului ar avea ca efect practic imposibilitatea de a se dispune orice măsură preventivă, în orice cauză, anterior condamnării inculpatului”; cuvântul „textul” însemnând, desigur, nu art. 202/1, ci ansamblul modificărilor propuse.

    „Gândul” s-a concentrat pe punctul „suspiciuni rezonabile”, în particular în titlu, fie din incompetenţă, fie pentru cititorii mai naivi sau pentru microbiştii gata convinşi…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 1

  • Victor Manta: (9-1-2018 la 19:42)

    @Alexandru

    > Când am insistat şi te-am rugat să-mi citezi din articol părţile din care rezultă afirmaţia ta, m-ai invitat să citesc eu întreg articolul!! Frumos !!

    Am citat în comentariile mele partea introductivă (rezumatul) articolului, care era suficient pentru a înţelege ce a afirmat analistul politic de la Gândul. Deoarece citasem deja tot rezumatul, m-am limitat să dau apoi (de 2 ori) linkul către articol, care te „ateriza” direct în titlu şi introducere. Că tu ai citit mai mult decât rezumatul articolului este meritoriu, dar nu este ceva ce te-am forţat eu.

    > Ei bine, l-am citit şi… ce să vezi? Din faptele citate în articol rezultă cu totul altceva: …

    Ai văzut şi tu, ca şi mine, că este vorba de mai multe articole de lege care suferă modificări şi care pot stârni nemulţumirea d-nei Kovesi, modificări pe care dânsa nu le precizează. Este onest din partea analistului de la Gândul că le menţionează, chiar dacă el a pus accentul în mod diferit. Părerea lui, de presupus că bazată pe o lungă cunoaştere a felului în care au acţionat în trecutul apropiat instituţiile de forţă, nu este lipsită de temei, chiar dacă poate fi incompletă.

    > Cf. relatărilor din chiar articolul din „Gândul”, Senatul vrea să modifice şi art. 223 CPP, care,…

    Desigur că este de dorit ca senatorii să cunoască legislaţia în vigoare şi modul de funcţionare a instituţiilor statului atunci când fac şi, în special, aprobă propuneri legislative. Acesta nu este însă neapărat cazul, dar de aceea există diverse filtre care trebuie să observe şi să ceară corectarea/modificarea articolelor (propunerile/reclamaţiile instituţiilor afectate, CSM, CCR, preşedenţia, statele membre ale UE, etc.).

    Toate acestea au apărut pregnant deoarece modificările prezente la legile justiţiei s-au făcut de o manieră mai transparentă, prin discuţii mai largi (şi tumultoase) în parlament, şi nu prin shortcut-urile ordonanţellor de urgenţă ale guvernelor trecute, de toate culorile.

    > „Gândul” s-a concentrat pe punctul „suspiciuni rezonabile”, în particular în titlu, fie din incompetenţă, fie pentru cititorii mai naivi sau pentru microbiştii gata convinşi…

    Cred că dai cam larg cu „anatema”…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Alexandru Leibovici: (10-1-2018 la 12:39)

    @Victor

    Eu cred că avem o neînţelegere: fie cu privire la care este obiecţia mea, fie cu privire la argumentul meu în sprijinul acestei obiecţii, fie cu privire la ambele.

    Te rog să mă ajuţi să detectez de unde vine neînţelegerea. Pentru asta te rog să-mi spui:

    care crezi tu că este obiecţia mea, adică care concluzie de-a ta o contest, şi

    care crezi tu că este argumentul meu contra concluziei tale.

    Sună complicat, dar nu este. Este suficient să reciteşti comentariul meu la care răspunzi –
    https://acum.tv/articol/79588/#comment-169193 – ca să identifici cele două elemente. Şi nici grabă nu avem. Nu cred că ieşim la liman altfel!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Sfartz Pincu: (10-1-2018 la 14:00)

    În esența,sintagma din codul penal:”indicii temeiniece”,prevăzută de Comisia Specială,în frunte cu cine?-cu „altă întrebare”-Florin Iordache-cel cu Decretul 13,care acum haladuieste sub protecția Parlamentului, și face mai mult decât cu Decretul 13-voia penalilor politici-introducand „arestarea sub condiția de indicii temeinice”, va permite,ca oricare pen-ABIL să ascundă date,să mituiască martori,să cumpere martori,și alte potlogării, mai bine știute de ei-când vor fi în libertate până la …proces !!
    Și cum un proces penal,durează și durează,din cauza aglomerării imense a tribunalelor,”ține-mă Tanțo”-că sunt nevinovat și cu acte în regulă.
    Izolarea unui suspect-este o prerogativă de bază,în fază de cercetare penală !

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.80.208.105