era un drum răsucit ca o
aducere-aminte
pe care plecam în fiecare seară

culori de piatră şi lemn
desenau umbre
peste chipul lumii
prins în unghiurile mişcătoare
ale vremurilor

un vis închis într-o scoică
de gheaţă

din depărtare

vremea cu faţă străină
mă privea dintr-o ţară străină