Fixarea Romaniei pe harta americana a sistemului anti-racheta nu a provocat deocamdata discursuri precipitate la Moscova, dar potrivit principiului vaselor comunicante, in cele din urma, actiunile SUA vor primi o apreciere negativa.
Acordul ratificat recent de catre Seimul Poloniei cu privire la desfasurarea fortelor americane pe teritoriul polon (12 februarie curent), cu scopul deservirii sistemului Patriot, impreuna cu mediatizarea informatiei despre eventuala amplasare a unor elemente ale scutului american de rachete in Bulgaria (informatie marturisita de premierul bulgar Boyko Borissov) vor mobiliza atitudini ostile in randul autoritatilor ruse. Impactul initiativelor americane poate fi crucial pentru relatiile americano-ruse, dar cu toate acestea, nimic nu opreste Washingtonul sa inceteze agitarea Rusiei.
In spatele acestei motivatii se gasesc o serie de imperative de ordin imediat sau strategic pe care SUA doreste sa le realizeze cu orice pret:
* Consolidarea SUA in statele din Noua Europa (Polonia, Romania, Bulgaria, Cehia), prin crearea unor noi conexiuni de politici, constituie unul din obiectivele centrale, in conditiile incercarilor de a omogeniza vocile in UE, prin intermediul unei Presedintii si a institutiei Inaltului Insarcinat European pentru Afaceri Externe. Aceasta decurge si din confruntarile care risca sa se multiplice in raporturile dintre SUA si UE, dupa ce Parlamentul European deja a refuzat sa permita furnizarea informatiei personale secrete a cetatenilor europeni necesara amercanilor pentru lupta impotriva terorismului. Alt semnal al posibilelor dificultati este neparticiparea presedintelui american la traditionalul summit SUA-UE, organizat de presedintia spaniola, preconizat pentru aceasta primavara.
* Presiunea asupra Rusiei reprezinta alta latura a “miscarilor americane” in algoritmul strategico-militar din Europa. Amplasarea eventuala a elementelor in Romania si Bulgaria reprezinta un joc subtil cu Rusia pentru a obtine de la ultima concesii in negocierile inca nefinalizate privind limitarea arsenalului nuclear, dar in primul rand in privinta Iranului. Nicio sanctiune impotriva statului arab nu poate fi obtinuta de catre comunitatea internationala din cauza opozitiei exercitate de Moscova, de aceea, se crede ca simplificarea negocierilor poate avea loc prin schimburi si compromisuri cu partea rusa. In final, americanii nu au ce pierde, deoarece pana in 2015, cand rachetele din Romania ar trebuie sa devina functionale, atat conjuctura internationala, cat si reagionla se poate schimba. Iar daca rusii nu vor accepta concesii, atunci participarea romana sau cea bulgara la sistemul american va oferi Washingtonului avantaj strategic in fata Rusiei, ceea ce o va costa mult mult pe ultima.
Pe termen strategic, antrenarea Romania, Bulgariei si altor state din regiunea de Europa Centrala va crea si mai mult disconfort geopolitic Rusiei. Provocarile si riscurile legate de bonusurile militare acordate de Casa Alba statelor europene americanofile urmeaza sa fie vizate in noul Concept Strategic de dezvoltare a NATO, dar si de Uniunea Europeana la nivelul politicilor europene de Securitate si Aparare Comuna.
Cat de apocaliptic ar parea acest scenariu, dar flota maritima rusa din Ucraina a carui termen limita de retragere este 2017, bazele militare rusesti din Caucaz (regiunile geogiene – Abhazia si Osetia de Sud), si extinderea elementelor americane in Europa, pe de alta parte, trebuie privite ca principalele “focare” pentru posibilele confruntari politice, geopolitice sau de alta natura, in relatiile Rusiei cu SUA.