Colaj cu Luminita Petcu
***
am găsit urmele paşilor tăi
se opreau timid la intrarea cortului de gnom
probabil numărai până la 10
sufocată de emoţii spaniarde
de trăiri netrăibile
strigă de 5 cocoşul..
văd copacul de care te-ai rezemat să îţi ridici o pleoapă
cazută după periplul acela înspre sublim
mă uitai anume ca să ma găseşti
mă inventai ca să mă pierzi distrată
te admiram sub lumina casiopeei
cochetă umbră care bate la uşa mea
respir
te anticip
te aştept
faci un ultim pas prăfuit
cât amprenta lui în mine…
(Adrian G)
****
Aud vîntul şi vuietul cum cresc
înlăuntrul unui melc ameţit de puterea lui
nostalgia mărilor dispărute în tablouri celebre
dangăt de clopot copiat din vechi litografii
mă uit inca lung după tine
c-o singură aripă
cu mîini îndurerate de paiaţe
de arlechini improvizaţi
din liniştea lumii pe pajişti albastre
ridicate-ntr-o pleoapa
risipite camelii dorm ninse de pulberea lunii
mi-e dor de soare în lanuri de grîu
de tine cu ploaia zidit pe recifuri
evantai de nopţi luminate
fluid de alge în cerul gurii
numărînd vrăbii ca nişte îndrăgostiţi
fugari prin dormitoare cu gust de miere
mereu îmbrăţişaţi
mereu fluturi
(Luminita Petcu)