Rusia are o veche problemă cu istoria, în special cînd e vorba de lucruri care o privesc în mod direct. Aniversarea unui secol de la lovitura de stat bolșevică din 1917 e un caz extrem, complex și nerezolvabil. Transformată în război civil de bolșevici în încercarea de a elimina fizic orice altă forță și opinie, suita de evenimente din 1917 a fost reținută și omologată, apoi, ca revoluție.
Discuția e foarte complicată. Există, într-adevăr, o interpretare care permite conceptul de revoluție dar nu în înțelesul dat astăzi acestui termen. 1917 a fost o revoluție exact în măsura în care nazismul a provocat și forțat transformarea radicală și supunerea completă a societății germane. Dar, pînă la lămurirea acestei complicații și în așteptarea următoarei biblioteci scrisă în marginea lui 1917, nesiguranța sau deformările rusești în materie de istorie au făcut un pas masiv spre ridicol cu o declarație recentă a Ministerului Apărării.
Astfel, de îndată ce rezistența forțelor ISIS a fost învinsă în Siria, la Raqqa (fostă așa-zisă capitală a așa-zisului califat islamic) Ministerul rus a ținut să intervină și să se remarce în mod deosebit cu o interpretare uluitoare. Declarația Ministerului acuză forțele siriene sprijinite de americani de distrugerea orașului Raqqa, după modelul care a dus la distrugerea orașului german Dresda, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Comparația e de-a dreptul stupidă. Venind tocmai din partea unui stat care a suferit cumplit în războiul cu Germania nazistă, comparația e, de fapt, o insultă care îi dezonorează pe toți cei ce au luptat împotriva nazismului, inclusiv pe ruși. Ieșirea stupidă a Ministerului rus sugerează că antiamericanismul e mai important decît onoarea celor ce au luptat cu nazismul și că, în definitiv, pînă și tragedia trăită de Uniunea Sovietică în luptă cu nazismul e negociabilă, utilizabilă și speculabilă politic.
Ce au în comun Raqqa și Dresda? Aproape nimic, în afara situației de oraș atacat din exterior de forțe aliate. În cazul Dresdei, istoria e limpede. Între 13 și 15 februarie 1945, în cursul a patru raiduri de noapte ale aviației americano-britanice, Dresda a fost distrusă după ce a fost lovită de aproape 4000 de tone de bombe incendiare și de mare explozie. Cifra victimelor e în continuare în dispută, dar toată lumea acceptă un număr de 25.000 de persoane. Estimările urcă pînă la 100.000 de victime.
Raqqa a fost atacată nu trei nopți ci cinci luni (între iunie și octombrie 2017). În aceste cinci luni, se crede că orașul și împrejurimile au fost părăsite de 400.000 de persoane. În orașul supus atacului, numărul total al celor uciși e estimat la aproape 2000. E simplu de observat că nivelul de violență militară de la Dresda a fost incomparabil mai intens decît tot ce s-a întîmplat la Raqqa. În rezumat: în trei nopți la Dresda au fost uciși de cel puțin 10 ori mai mulți oameni decît în cinci luni la Raqqa. Numai Ministerul rus al Apărării n-a reușit să facă un calcul atît de simplu. Dar Ministerul rus avea motive să evite asemenea calcul pentru că avea ceva de ascuns. Era mult mai bine, desigur, dacă Ministerul se abținea de la comparații stupide dar, cel puțin în cazul Rusiei, propaganda n-are somn.
Ce anume omite Ministerul rus al Apărării cînd încearcă să acrediteze comparația Dresda-Raqqa? În primul rînd, ceva foarte contemporan și apropiat de Raqqa: intervenția rusă la Aleppo, un alt oraș sirian sub asediu. Forțele aviatice rusești au distrus largi părți ale orașului după bombardamente care n-au iertat nimic. Dar modelul pus în aplicare de ruși la Aleppo în 2017 are la rîndul lui un model: Groznîi 2000.
Dacă era de comparat cu ceva, atunci Raqqa trebuia comparată cu ce au făcut rușii în iarna 1999-2000 la Groznîi. Ministrul rus al Apărării are, cu siguranță, în arhivă, fotografii cu Groznii după încheierea asediului rus: un maidan presărat cu ruine fumegînde. Și în acest caz, faptele sînt clare. În decembrie 1999, armata rusă a dus la bun sfîrșit încercuirea capitalei cecene Groznii și a început operațiunea de eliminare a celor cîteva mii de luptători din forțele de gherilă cecene. Rușii au adoptat o metoda obișnuită: bombardamente totale de artilerie, menite să radă orașul și să ucidă sau lase fără adăpost luptătorii ceceni. Nimeni și nimic nu a fost cruțat. În aproape două luni de bombardament, orașul a fost aproape complet distrus.
Un document al Organizației Națiunilor Unite, a descris, la vremea respectivă, Groznîi drept cel mai avariat oraș al lumii. Bătălia pentru Groznîi s-a încheiat, în ianuarie 2000, cu victoria armatei ruse, cu distrugerea orașului și moartea a 4000 de civili (estimările variază dar nu scad sub această cifră). Așadar, Ministerul rus al Apărării nu trebuia să meargă caute atît de mult în istorie pentru a găsi o comparație potrivită cu situația de la Raqqa. Exemplul cel mai recent și la îndemînă era Groznîi. Numai că Groznîi are două probleme. Mai întîi e opera armatei ruse, adică a acelei armate care găsește acum că la Raqqa s-a petrecut ceva inacceptabil. În al doilea rînd, operațiunea rusă de la Groznîi și victoria rusă în cel de-al doilea război cecen au fost platforma de lansare a noului lider rus de la acea vreme: proaspătul Președinte Vladimir Putin. Indiscutabil, un motiv în plus de reținere pentru Ministerul rus al Apărării în fața celei mai la îndemînă comparații.
Ministerul rus știe prea bine că memoria opiniei publice e scurtă. Astăzi, puțină lume mai are o imagine conturată asupra războaielor iugoslave de la începutul anilor ’90 și la fel de puțini își mai aduc aminte ceva despre cele două războaie ruso-cecene de la sfîrșitul anilor ’90. Evident, nimeni nu poate cere publicului larg să își exerseze memoria istorică recentă.
Însă presa e mult mai în măsură și mai datoare să facă așa ceva. Și aici Ministerul rus a ghicit foarte bine ceva: marile instituții mass media globale nu fac istorie sau fac doar istorie interesată. Cu excepția unor publicații mici și a unor site-uri specializare, nimeni nu a sesizat sau nu a vrut să sesizeze înșelătoria flagrantă din comparația Raqqa-Dresda folosită de Ministerul rus al Apărării. Exact așa cum a presupus Ministerul rus, marile canale de televiziune nu s-au obosit să își verifice memoria și arhivele, au înghițit gogoașa rusească și au multipilicat-o spre mai buna dezinformare a unui public enorm.
Traian Ungureanu, 25 octombrie 2017
Preluat cu permisiune de pe situl Europei Libere.