când văd cum se umflă
lumea…
cât se înghesuie în faţa
ridicolului…
devin un portret de Rafael,
un portret papal…
privirea mi se schimbă
şi caută să tacă…
sufletul mi se adună
într-o bătrâneţe lină…
şi simt…
încăpăţânarea lumii…
coarnele ei fără rost…
şi regret, o las în urmă…
sunt doar eu şi Dumnezeu,
sunt Papa Iulian…
1 iunie 2007, 22:00
Doimea materiei,
Editura Carminis, 2007