Prezentă în diferite reviste literare din tară și din diaspora, în câteva antologii literare; într-o antologie de excepție „Testament”,- 120 de autori, 150 de poezii, 160 de ani de poezie românească tradusă în engleză de Daniel Ioniță poet și traducător român-australian.
Colaborări cu New York Magazin-NY, Curentul Internațional-Detroit.
Scrie proză scurtă, articole, interviuri, prezentări.
Creațiile autoarei (unele traduse în engleză de Adrian George Sahlean), sunt disponibile online pe Amazon.com, Barnes & Noble, BooksAMillion și în multe alte librării online din Statele Unite, mai nou și pe un site românesc.
Nuţa Istrate Gangan trăiește de aproape două decenii în Florida. Într-un autoportret nuanțează cu modestie vorbind despre poezie: „Sunt un om care are o pasiune. Și care nu se teme să se lase dominat de această pasiune.”
Scrii
ca şi cum te-ai cresta cu un cuţit bont
insistent
afurisit de insistent
până când descleştezi prima picătură de sânge
Scrii ca şi cum ai împărţi
cuminecături – dulci uneori
amare de cele mai multe ori
Delirant
Scrii cu nevoia dependentului
Să-ți eliberezi demonii din sânge
să-ți slobozești îngerii din suflet
naiba știe
Şi uneori
între publish şi delete te întrebi
la ce bun
lost soul
şi uite aşa
se mai duce încă o sticlă de jack
te întrebi de ce eşti singur sâmbătă
la miezul nopţii
când femeile străzii
pisici deşirate
îşi preling nefericirile pe alei
când femeia ta geme în braţele altui bărbat
sau
mai rău
când femeia ta
este
lângă
ţine
şi
plânge
elementar
în primele vieţi abia învăţăm să ne privim în ochi
abia reuşim să ne apropiem unul de celălalt
ca doi magneţi care se resping de teamă atracţiei
cheltuim fiecare an cu lejeritate nababilor
în îngâmfarea noastră de îndrăgostiţi absoluţi
nici măcar de moarte nu ne temem
în cea de-a şaptea viaţă însă
vom construi o casă undeva la margine de mare
acolo unde apusul îşi atinge ultima splendoare
lumea îşi va începe numărătoarea/elementar/de la zero
toate lucrurile se vor aşeza firesc în ordinea stabilită
nimic nu va tulbura odihna aceasta mult-aşteptată
în cea ce-a şaptea viaţa mă vei iubi
cu toată puterea celorlalte şase
în care nu ai putut să mă trăieşti
dacă n-aș fi oarbă m-aș îndrăgosti de tine
mai greu este noaptea
când singurătatea se cuibăreşte în celălalt fotoliu
şi coniacul rămâne neatins în pahar
zâmbeşti cu zâmbetul de acum douăzeci de ani
atunci când totul era simplu
când paturile nu erau atât de mari și goale
iar eroii filmelor de spionaj
în final se îndrăgosteau de eroina principală
nici nu ştii dacă cineva îşi mai aminteşte de tine
nici nu ştii când naiba coastele ţi-au devenit gratii
şi inima un biet animal
care lăsat liber s-ar întoarce supus în captivitate
ai fugi dar toate porțile sunt larg deschise
nu există niciun obstacol care să-ţi pună la încercare nebunia
îți prinzi tâmplele în palme și oftezi înfrânt
una câte una măştile încep să ţi se desprindă de pe chip
abia atunci te pot vedea
no name/no past
în tine s-au adunat
toţi lupii care au scăpat de la masacru
alfabetul tău emoţional
a ajuns la Z
nu mai am timp să inventez alte litere
doar pentru nevoia ta disperată
de a umple aceasta pagina bună doar de
strâns în pumn şi aruncat la coş
nu ai nume
nu ai trecut
nu exişti decât în propriul urlet
schimbă scenariul
nu joc în filmul acesta
love me tender
ochii noştri se ating
blând
sfidând fuioarele de întuneric hulpav
pe care uneori
mi le desfaci adânc
în pântec
dark
suntem doi oameni care şi-au spus tot
într-o limbă pe care nu o mai vorbeşte nimeni
morţii noştri îşi ating blând falangele
ei sunt singurii care ne mai vor vii
ca într-un tablou din dark era
în mine cresc păduri
în tine securi îşi ascut neîncetat tăişul
inert
tot ce era de spus s-a spus
tot ce era de făcut s-a făcut
nimic nu mai este brand new/breaking news
ar trebui să inventăm un nou cuvânt
pentru a defini inutilitatea
tu
neîntâmplatul
din fotografia aceasta alb-negru
trăieşti în continuare
pe marginea evenimentelor/coming soon
toată această aşteptare
te transformă într-un fluid neputincios
care-şi bolboroseşte fricile la foc mic
nu vrei totuşi să mori
ca o acţiune fără final
ca un serial bun care se sfârşeşte brusc
pentru că scenaristul are alzheimer’s
după ce ai scris o mie de poveşti despre o mie de oameni
aştepţi să apară un nebun să scrie şi povestea ta
flash
se ucid
fără regrete
strânse
în acelaşi trup
jumătatea mea
de înger
jumătatea ta
de lup
provincială
soarele răsare din acelaşi loc
cârciuma din colţ se deschide la aceeaşi oră
şi aceiaşi bărbaţi stau chirciţi la mesele murdare
fumul înecăcios le încearcă plămânii
şi ai crede că eşti într-un spital de infecţioşi
în parcul de curând amenajat
o ţigancă ghiceşte în palma unei fete
precupeţii îşi întind marfa direct pe asfalt
câţiva tineri fluieră după un fund săltăreţ
o femeie stă întinsă sub o umbrelă spălăcită
oamenii îşi fac cruce
dumnezeu a iertat-o demult
faţa ei înnegrită zâmbeşte superior
ca şi cum tocmai a plecat mulţumită
de la o întâlnire de afaceri cu moartea
cineva se întreabă ce-o să se întâmple cu toată marfa
rămasă nevândută
dumnezeu zâmbeşte din nou pe chipul ei uscat
poliţistul de sector scrijeleşte o hârtie
impasibil
oamenii mor din te miri ce pe căldurile astea
sticle borcane fier vechi cumpărăm
vând pui vii
pepeni
bărbaţii continuă să tuşească tuberculos
fumul înfăşoară duios această realitatea provincială
într-o duminică de vară
în care nu se întâmplă mai nimic
emigrant
mai întâi îmbrățișezi crucile apoi pe cei vii
eviți întrebările pentru că ştii deja răspunsurile
toţi ai tăi îţi spun că eşti prea slab
la fel de slab ca atunci când îţi numărau coastele la gârlă
îţi este cumplit de dor de copilul care ai fost
dar nu-l mai găsești
avea obiceiul să stea ore-n șir în copaci
dar perii au fost tăiaţi de multă vreme
câinii copilăriei nu mai trăiesc nici ei
nu eşti surprins
matematica aceasta câinească de şapte la unu
ai învăţat-o acum treizeci de ani
când căutai bolduri în bucata de pâine
pe care dulăul o adulmeca suspicios
rămâi în urmă
umbra unui câine fantomă
bătrân senil care se tot întoarce iar și iar
să vadă dacă a încuiat uşa
pleci
dar numai când ajungi dincolo
înţelegi că n-ai părăsit niciodată copilul
că l-ai purtat lipit de artere peste tot pe unde ai umblat
cât de simple par toate
acele lucruri
care cândva te-au înspăimântat
ce repede te obişnuieşti cu
oribila cută dintre sprâncene
cu formă leneşă şi nepăsătoare a unui
sân de curând încrezut
bătaia de inimă/aia în plus
îţi dă probleme
reacţionează amuzant
la efectele secundare ale unui
medicament cu nume simpatic
un fel de nepăsare la soarta lumii
a căţeilor vagabonzi începe
să se instaleze ca un virus care
îţi încetineşte sistemul
dar atât
şi pentru prima oară în viaţă
nu te mai simţi vinovată
ca o rochie roşie în zi de doliu
banal
cineva vorbeşte despre comunism
şi tu te gândeşti că e prea tânăr ca să
ştie exact ce şi cum şi mai ales
de ce
vezi un film despre cheile nerei
şi ţi se face dor de acasă
brusc
a murit un om
banal desigur
se moare în stânga şi în dreapta cu un fel de
voluptate ciudată
un poet îşi manifestă zilnic grafomania acută
stay calm
moartea te poate scoate din
anonimat
aşa cum viaţa nu o să reuşească nicicând
prezentatoarea de la CNN este frustrată din nou
trump-this/trump that
îţi doreşti rochia ei
dar de curând ai început să porţi sandale
flat
& fără 5 inch rochia e 0
timpul trece
când ai impresia că se întâmplă foarte multe
de fapt nu se întâmplă mai nimic
Rânduri asupra cărora m-am oprit, pentru a reflecta sau a-mi trage răsuflarea:
„în mine cresc păduri
în tine securi îşi ascut neîncetat tăişul”
„nu vrei totuşi să mori
ca o acţiune fără final
ca un serial bun care se sfârşeşte brusc
pentru că scenaristul are alzheimer’s”
„Fumul înfăşoară duios această realitatea provincială
într-o duminică de vară
în care nu se întâmplă mai nimic”
„moartea te poate scoate din
anonimat
aşa cum viaţa nu o să reuşească nicicând”
„timpul trece
când ai impresia că se întâmplă foarte multe
de fapt nu se întâmplă mai nimic”
„Şi uneori
între publish şi delete te întrebi
la ce bun”
Mulţumesc, d-na Nuţa Istrate Gangan (şi, desigur, d-le Florin Predescu)!
Deși nu am avut cele mai plăcute schimburi de opinii cu d.Gangan, apreciez pozitiv stilul inteligent/tăios al autoarei, aproape necunoscute în țara de baștină.Nu am înțeles intervenția d.Manta, de unde citează și de ce. Un an bun 5778.
@Boris M. Marian
> Deși nu am avut cele mai plăcute schimburi de opinii cu d.Gangan, …
De ce este oare important? „d.Gangan” este cumva soţul autoarei? 😉
> … aproape necunoscute în țara de baștină.
Nu pare un compliment, dar se leagă „armonios” de introducere.
> Nu am înțeles intervenția d.Manta, de unde citează și de ce.
Îmi permit să vă recomand să citiţi operele literare pe care le comentaţi.
> Un an bun 5778.
Felicitări tuturor celor care îl sărbătoresc!
Pentru ignoranţii care nu ştiu de el, ca mine, Anul Nou (Rosh Hashanah) este sărbătorit în acest an pe 21 – 22 septembrie.
V.MANTA
Doamna Ovidiu exilată în Florida a înțeles. Eu nu înțeleg de ce re-editați operele altora. Mai bine întrebați unde și de ce au dispărut operele celelbrului 712 alias BMM
@Boris M. Marian
[Din partea moderatorului/A.L.]
> unde și de ce au dispărut operele [lui] BMM
1. Operele care au fost deja publicate nu au dispărut nicăieri; ele pot fi găsite pornind de la adresa https://acum.tv/articol/author/boris-marian/
2. Noi texte nu mai apar deoarece nimeni din redacţie nu s-a arătat dispus să se ocupe de dv. ca autor, adică să poarte corespondenţa şi să selecţioneze propunerile dv.
Eu personal v-am anunţat pe 23 iunie că nu mă mai ocup de dv. ca autor, după ce mi-aţi scris mie (şi unei terţe persoane) că sunt un idiot. V-am mai scris că îmi fac în continuare datoria de moderator şi dau drumul la comentariile dv. care respectă regulile.
Pentru poemele dv. şi alte texte – am întrebat în două rânduri (sfârşitul lui iunie şi sfârşitul lui august) pe colegii mei de redacţie dacă sunt dispuşi să se ocupe de dv. ca autor, dar fără succes.
Cred că în felul acesta am fost cu dv. mai mult decât binevoitor.
@Boris M. Marian
Mulţumesc că aţi comentat spusele mele.
> Doamna Ovidiu exilată în Florida a înțeles.
Autoarea poeziilor se numeşte Nuţa Istrate Gangan. Titlul articolului despre dânsa i se datorează d-lui Florin Prodescu (FP) şi mi se pare potrivit pentru lucrările unui poet exilat. Se observă uşor că dl. FP, spre deosebire de dv., a citit poeziile pe care le-a publicat pe ACUM.
Ironia dv., care din păcate vă caracterizează, mi se pare nepotrivită şi explică în mod suplimentar de ce în redacţia lui ACUM nu s-a găsit nimeni care să se ocupe de propunerile dv. pentru publicare.
> Eu nu înțeleg de ce re-editați operele altora.
Nu văd ce nu înţelegeţi. Ştiţi bine că există, în afară de dv., şi alţi autori contemporani de limbă română. În ceea ce vă priveşte, ştiaţi deja de ceva vreme că nimeni din redacţie nu şi-a exprimat dorinţa să se ocupe de lucrările dv. propuse, ceea ce nu este legat de publicarea operelor literare ale altor autori. Cu peste 20 de articole ale dv., publicate într-un interval de doi ani, nu cred că vă puteţi considera nedreptăţit.
@Victor
> Cu peste 20 de articole ale dv., publicate într-un interval de doi ani…
De fapt, intervalul este de numai 7 luni (oct. 2016 – mai 2017)
@Alexandru
> De fapt, intervalul este de numai 7 luni (oct. 2016 – mai 2017)
Într-adevăr, este vorba despre luni, şi nu despre ani, indicând o nouă tinereţe a unui autor în plină formă. Această supra-producţie ar putea explica întrebarea sa, puţin obişnuită ca uzanţe: „Eu nu înțeleg de ce re-editați operele altora”, în sensul că de aceea nu ar mai rămâne loc pentru lucrările sale.
Întrebarea este însă greşit pusă, deoarece nu din cauza lucrărilor altora nu doreşte nimeni din redacţie să se ocupe şi de lucrările d-lui Marian, ci deoarece acesta a ajuns să se bucure de o reputaţie foarte proastă. A numi „idiot” un redactor, care în fond încearcă să te ajute să publici, nu este nici ceva care să atragă simpatii, şi nici ceva care poate fi trecut cu vederea.
@ BMM
Nu inteleg manifestarile Domniei Sale. II precizez ca de cele mai multe ori autorul vorbeste prin scrisul lui, nu prin explicitari marginale si aghezmuitoare.
Daca ma concentrez bine revista Acum este una dintre putinele publicatii ce l-a gazduit.
Nu intru in biografia nimanui, insa comentariile Domaniei Sale nu sunt pertinente si nici legate de topica materialului comentat.
In loc sa emita sarcastice remarci la adresa lui Alex Leibovici ori Victor Manta ar face bine sa vorbeasca la obiect, nu pe langa.
II sugerez sa-si revizuiasca iesirile si daca nu-i convine climatul, nu are decat sa-si deschida o revista si sa se simta in largul lui. BMM nu este la prima confruntare de genul acesta. Nu e vorba de cenzura, dar o proprietate privata, un club ori alta locatie fie ea si virtuala isi rezerva drepturi si rezerve. Daca ar fi un cunoscator de poezie si de critica literara, ar fi bine sa se produca in public cu operele dumnealui, ori sa comenteze pe marginea materialului publicat (in deplina documentare).