Oamenii de stiinta participanti la prima misiunea europeana catre Marte, ale carei principale obiective sunt studiul compozitiei atmosferei, cartografierea suprafetei si, in premiera spatiala, studierea crustei martiene, au anuntat la data de 17-Aprilie-2008 testarea cu succes a unei tehnologii de sondare radar. Sistemul este denumit MARSIS (Mars Advanced Radar for Subsurface and Ionosphere Sounding) si este primul exemplu de tehnologie capabila sa scaneze sub suprafata planetei Marte. Radarul folosit opereaza cu frecvente joase, iar sistemul este capabil sa analizeze tridimensional suprafata si crusta planetei, pana la adancimi de 20 de km, sau chiar mai mari. MARSIS este doar unul dintre instrumentele (7 la numar) aflate la bordul sondei spatiale Mars Express a Agentiei Spatiale Europene (ESA). Sonda a fost lansata cu o ajutorul unei rachete Soyuz de pe cosmodromul Baikonur, la 2-iunie-2003, si a fost plasata pe orbita in jurul lui Marte in decembrie 2003. Tehnologiile folosite pana de curand (senzori, camere de inalta rezolutie, spectrometre, etc) in cadrul misiunilor spatiale de investigare a planetelor sistemului nostru solar, chiar daca foarte precise, permit realizarea de mapari doar la nivelul suprafetei planetelor. Pentru studierea crustei este necesar sa se coboare sonde pe suprafata acestora, sonde care la randul lor trebuie sa preleveze mostre de „sol”. Aceste tehnici servesc doar la studierea unui coltisor al suprafetei unei planete si doar pentru adancimi relativ mici (in general sub 1m). MARSIS va contribui la realizarea unei harti a distributiei apei (in stare lichida si solida) aflate in portiunile superioare ale crustei martiene. Cu ajutorul unei antene de 40m, sonda poate trimite unde radio inspre o zona dorita (de pe Marte). De fiecare cand o unda radar provenita de la sonda va traversa granita dintre substante diferite, se va genera un ecou care, la randul sau, va fi detectat si analizat de catre sonda orbitala. Oamenii de stiinta considera ca detectarea rezervelor de apa martiene va contribui la o mai buna intelegere a planetei si a evolutiei acesteia, din punct de vedere hidrologic, geologic, climatic si, posibil, biologic. Conform cercetatorilor de la Jet Propulsion Laboratory (JPL), California, experimentul MARSIS a reprezentat un adevarat salt in necunoscut intrucat, anterior, nimeni nu mai utilizase radare pentru a sonda, de pe orbita, crusta planetelor. Dintre riscurile majore care ar fi putut sa contribuie la esecul misiunii putem aminti: – crusta ar fi putut sa fie mult prea opaca pentru undele radar – nivelurile superioare ale atmosferei martiene (ionosfera) ar fi putut distorsiona semnalul prea mult pentru a mai putea fi folosit.
Inarmati cu o mai buna intelegere a tehnicii de sondare radar a planetelor, oamenii de stiinta spera sa poata studia, intr-un mod asemanator si alte corpuri ceresti din sistemul nostru solar. Dintre tintele acestora, cele mai importante sunt Europa (satelitul lui Jupiter), Titan si Enceladus (sateliti ai lui Saturn). Asteroizi si comete ar putea, de asemenea, sa fie scanati cu ajutorul noii tehnologii in vederea construirii de harti tridimensionale ale acestora. La construirea sistemului MARSIS si-au adus contributia Agentia Spatiala Italiana (ASI), NASA, Universitatea ‘La Sapienza’ din Roma, JPL si Universitatea din Iowa.
Sursa de informare = www.stiinta.info.
