caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Relativităţi Culturale



 

“Invazie culturală românească” – interviu cu directoarea Institutului Cultural Român din Londra

de (19-5-2008)

Cultura a devenit în mod serios o parte a diplomaţiei publice a României în Marea Britanie.

O dovedeşte numărul impresionant de evenimente culturale româneşti desfăşurate în Regatul Unit, dar şi prezenţa la Londra a unui Institut Cultural Român (ICR), aflat într-o clădire de prestigiu, care până nu de mult era reşedinţa ambasadorilor României.

Situată în cartierul de lux Belgravia, înconjurată de reşedinţe luxoase şi vopsită în alb stucco, clădirea este estimată la circa 30 de milioane de lire sterline.

“De la bun început ne-a dat un start foarte special. Am constatatat că avem cea mai sofisticată şi impresionantă adresă pe cartea de vizită. Nr 1, Belgrave Square vorbeşte despre reputaţie, despre centralitate…,” îmi spune directoarea ICR Londra, Gabriela Massaci.

Nu sună cumva, puţin şi a snobism?

“Fără îndoială, dar noi am extras latura bună a acestui snobism, am avut nevoie să ne aşezăm vizibil, într-un loc în care să aducem către noi un public, mi-ar place să spun divers. N-a fost aşa de la început, i-am avut mai întai pe vecinii nostri, lumea uşor elitistă a diplomaţilor culturali, colegii mei de la institutele culturale, iar apoi deschiderea către consumatorii, în sensul bun, de cultură,” spune doamna Massaci.

“Invazie culturală”

Cam ce oameni vin la ocaziile organizate de ICR ?

“Vin în primul rând, folosesc un cuvant neutilizat aici, dar foarte popular în România, intelectualii… cei care sunt în general interesaţi să cunoască un spaţiu cultural neştiut, pentru că, oricât ne-am flata, România nu este o cunoscută aici, dar este o zonă care a suscitat mult mai mult interes dupa aderarea la Uniunea Europeană. Noua ne-a servit enorm acest moment 2007, pe care l-am exploatat. Ne-a folosit şi cu binele şi cu răul din percepţia publică britanică de atunci, ne-a aşezat pe hartă.”

ICR Londra a luat fiinţă cu doar câteva luni înaintea datei efective de arerare la UE şi, după cum spune doamna Massaci, a fost confruntat încă de la început cu o dilemă:

“Am venit în preajma aderării la UE. Nu era certă la data respectivă dar avea un nimb de promisiune, de aşteptare, de freamăt. Ȋn preajma aderării României a apărut acest moment, care mai întâi ne-a descumpănit, şi anume o serie foarte bine susţinută în presa britanică şi în concluzie, am susţinut noi, şi în opinia publică, anume că urmează un asalt copleşitor din partea românilor care o să invadeze insula. Ȋn acest context, noi apăream senino-candizi vorbind despre cultura română…”

Atunci, doamna Massaci a decis lansarea unei strategii care nu era lipsită de riscuri.

“Ȋncă de la lansare am încercat să facem o impresie pozitivă, pentru că impresia iniţială e cea mai importantă, nu ai o a doua şansă. Şi am anunţat invitaţii la această inaugurare să se aştepte şi de la noi la o invazie, dar la o invazie culturală. A sunat bine la acea dată, dar ne-a şi pus capul pe butuc, pentru că a trebuit sa şi livrăm această invazie culturală.”

Concret, “invazia culturală” s-a materializat pe parcursul anului 2007 sub forma a 99 de fapte culturale publice, desfăşurate fie la sediul ICR, fie, în majoritate, în spaţii publice partenere.

Matei Bejenaru şi Dan Acostioaiei au expus la galeria Tate Modern, Dan Perjovschi la Universitatea Warwick, Fanfara Ciocârlia a concertat la sala la Barbican, în faţa unor săli arhipline, cu plătitori de bilet.

Teatrul romanesc de autori tineri, a fost reprezentat de Gianina Cărbunariu la Royal Court, un eveniment de excepţie.

Ecouri pozitive

“Am avut un articol recent în săptămânalul Spectator despre gala balerinei Alina Cojocaru, unde noi am fost unul dintre principalii parteneri sau despre expoziţia lui Mircea Cantor de la Contemporary Oxford. Numai că în textul jurnalistic nu scrie nicăieri că a fost şi meritul ICR. Eu sunt un facilitator din culise şi sunt foarte bucuroasă să rămân la această condiţie, atât timp cât evenimentul cultural românesc este reflectat în presă.”

ICR Londra, cu nouă angajaţi permanenţi, este unul dintre cele 16 institute culturale româneşti din lume la ora actuală.

Doamna Massaci, care înainte de a fi numită în post a lucrat timp de 15 ani la British Council – instituţie echivalentă ICR-ului – explică de ce e importantă promovarea culturii româneşti, mai ales în perioada actuală.

“Cred că e importantă deoarece vorbeşte credibil şi fără suspiciune de propagandă despre o identitate europeană, relativ nouă – noi o socotim veche, noi ne socotim europeni de mult, dar pentru britanici suntem o achiziţie nouă în mozaicul european – şi cultura mi se pare cea mai trainică, accesibilă nu la modul facil, accesibilă de a intra în relaţie cu un mediu cultural străin. Faptul artistic pentru mine, şi sigur că vorbesc pro-domo, este calea diplomatică, ambasadorială, de diplomaţie de la om la om, spre deosebire de cea care se consumă la nivel politic.”

Dar, deşi ICR este un vehicul al diplomaţiei publice româneşti, nu trebuie ca impactul său în izolare să fie supra-estimat, avertizează cu realism doamna Massaci.

“Sigur că noi am venit aici sub o presiune de performanţă, dar eu mereu am spus că miracolele nu au loc în trei zile şi trei nopţi. Imaginea spectaculoasă a unei ţări nu se construieşte prin performanţa unei instituţii care poate avea un moment bun şi o suită inspirată de prestaţii publice. Miezul bun al unei ţări se arată când reuşeşti să împleteşti un mesaj politic, realitate economică, comportament turistic, sunt multe, noi avem doar o felie. Cultura e importantă, însoţeşte, ar trebui să fie de nelipsit, dar singură, mi-ar place să cred căe suficientă, dar de fapt nu e.”

Pagina de internet a ICR Londra la http://www.icr-london.co.uk/ro/index.php

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Israel la 60 de ani – un punct de vedere israelian

Israelul Modern s-a născut ca urmare a Holocaustului. Este un Stat nedorit de Islam, dar acceptat de lumea Modernă, chiar...

Închide
18.191.9.9