…Cu cativa lei in buzunar, si atatea lucruri in jurul lui, incat, cateodata, ii vine sa lase totul balta si sa se duca pe pustii. Sotia lui crede, de pilda, ca tot merita sa mergi, sa vezi toate minunatiile din vitrine, chiar daca nu ti le poti baga in casa, dar lui, sa vezi si sa nu poti pune si tu mana ii otraveste pur si simplu viata. Lui, bolnavului de diabet…
Mort de foame la bacanie
Fiecare om are de hranit cateva miliarde de guri – celulele propriului organism. Unele prefera tot felul de diete ciudate, dar majoritatea se hranesc cu glucoza, un fel de zahar purificat, pe care il folosesc drept combustibil, arzandu-l si folosind energia degajata pentru randuielile proprii. Pentru ca si in biata celula, totul se plateste: caratul unei substante dintr-un loc in altul, transformarea ei in alta substanta, varsarea celei din urma in sange, totul se face consumand energie, iar aceasta energie provine, tocmai, din arderea glucozei. Dar ca sa poti aseza pe masa ceea ce vezi in vitrina, iti trebuie bani. Pentru a putea arde cate ceva din belsugul de glucoza din jurul ei, celula trebuie sa o poata intai lua pentru sine, sa o inglobeze. Moneda curenta, aici, este insulina, care introduce glucoza in celule. La diabetic, insulina nu functioneaza cum trebuie. Principalul motiv este ca ceea ce nu exista in cantitati suficiente nu are cum sa functioneze – numerosi diabetici au prea putina insulina, in special pentru ca pancreasul, o glanda din abdomen, nu o mai produce in cantitati suficiente. Uneori, se adauga si un alt mecanism: ca si cum cineva ar fi schimbat peste noapte toate broastele la casa, punand in loc broaste defecte (cam ca atunci cand vin astia sa-ti faca un serviciu pe gratis, va imbunatatim telefonul, sau Internetul, sau cablul la televizor, si, de mult ce sunt imbunatatite, nu mai merg de loc), receptorii pentru insulina (portile de aprovizionare prin care insulina introduce glucoza in celula) nu ii mai dau voie acesteia sa-si faca treaba. (Ioane, n-am ce-ti face, asa scrie la regulament, nu mai intri! – Pai cum, nu intru? Si eu cu marfa ce fac?! – Treaba ta ce faci, din partea mea, arunco-n strada!)…Si uite-asa, mai de saracie, mai de prostie, mai de amandoua, celula pluteste intr-o mare de glucoza, si totusi se stinge de foame…
Din dulceata, otrava!
Chiar daca vreun paznic mai cumsecade (sau care n-a citit noul regulament) mai permite insulinei sa bage, pe usa din spate, atata glucoza cat sa nu se usuce de tot celulele corpului, majoritatea sunt inflexibili (Regulamentul!!!), iar glucoza ajunge-n strada – glucoza se acumuleaza in sange in cantitati excessive. Partea proasta este ca gunoaiele aruncate-n strada (nu la noi, nu, la altii, dar orisicat, asa, ca exemplu…) incep sa se strice, sa puta, ma rog, tot tacamul. Tot asa si cu glucoza, care, cand se aduna multa-vraf si n-are ce face, incepe sa vatameze organismul. Intai, ea trage apa din tesuturi, care se deshidrateaza, iar apa aceasta este eliminata prin urina – de aceea, poliuria, adica urinatul excesiv, insotit de sete sporita, sunt unele dintre primele simptome ale diabetului. Dar glucoza nu se margineste la atat. Ea (sau tot felul de produsi chimici care la omul sanatos sau nu apar, sau sunt in cantitati prea mici pentru a dauna) ataca rinichii (producand insuficienta renala), nervii (producand polineuropatia diabetica, insotita de dureri sau furnicaturi uneori intolerabile), ochii (producand orbirea) si vasele de sange (producand infarct miocardic, accident vascular cerebral, scaderea aprovizionarii cu sange a picioarelor, adica vasculopatia periferica), si alte asemenra mari probleme.
O inima de diabetic…
…este mai expusa pericolului de a suferi un infarct miocardic; daca acesta apare, este in general mare si periculos; apare la o varsta tanara; risca mai mult sa revina in viitor sau sa duca la invaliditate si la deces; si, in fine (dar cred ca oricum ajunge!), raspunde mai greu, si cu mai multe complicatii, la tratamentul medical.
Cum te poti apara de diabet?
Deseori, acest necaz se abate asupra omului…deh, ca necazurile…fara ca omul sa fie in vreun fel de vina: o infectie virala care distruge pancreasul, o mostenire genetica…Pe acestea nu ai cum sa le ocolesti, dar esti obligat sa le depistezi la timp (analize de sange, altfel cum?!) si sa le tratezi cum iti spune medicul (dieta, pastile, injectii de insulina, sau o combinatie a acestora.) Principalul factor de risc evitabil este obezitatea, care duce la defectarea receptorilor pentru insulina, si, in timp, poate duce chiar la aparitia diabetului in toata regula… Ca doar si la supermarket, sau shopping center, sau cum se mai cheama, poanta e sa iei ce iti trebuie, atat cat iti trebuie, plus cate un mic alint ici-colo, ca oameni suntem; dar atat si nu mai mult, indiferent ce-ti baga aia in cap, cu reclamele lor…
Data viitoare: hipertensiunea arteriala
Da, „mostenirea genetica” te poate da peste cap. Cum sa se fi tratat tata, daca la chiosc la fabrica nu se gasea decat rahat impachetat, 3 bucatele la un loc. Diabetul simte nevoia de dulce. Tata, D-zeu sa-l odihneasca, a fost in Transnistria, mai apoi incercand sa fuga din tara cu mama pe la granita ungara a fost deturnat si a facut tifos. Pina la Iasi a fost adus cu o caruta. A scapat cu viata dar nu si de diabetul care s-a provocat! De unde medicamente in Romania pe vremea ghetoului romanesc? Tata, D-zeu sa-l odihneasca, s-a stins din viatza la 61 de ani in urma unei operatii de hernie… Se pare ca anestezia si diabetul l-au ucis!