ACUM.TV

 
Depoziţia lui William Browder făcută în faţă Comitetului Juridic al Senatului SUA la dată de 27 Iulie 2017. Continuare. Partea 1-a v. aici.

A devenit evident că dacă vreau dreptate pentru Serghei, nu o pot obţine decât în afara graniţelor Rusiei.

Dar cum se poate obţine în Apus dreptate pentru o crimă comisă în Rusia? Dreptul penal se bazează pe jurisdicţie: nimeni nu poate să judece pe cineva la New-York pentru un asasinat săvârşit la Moscova. Eu mi-am amintit că uciderea lui Serghei Magnitskii a fost săvârşită pentru a ascunde furtul a 230 milioane de dolari din bugetul Rusiei. Înţelegeam că cei care au furat aceşti bani nu-i vor lasă în Rusia, pentru că în Rusia li se puteau fura lor aceşti bani la fel de uşor cum i-au furat ei înşişi. Aceşti oameni vor dori să-şi asigure în Apus activele obţinute pe cale ilegală, deoarece acolo sunt apărate drepturile de proprietate şi există primatul legii. Acest fapt m-a condus la ideea să iniţiez îngheţarea activelor lor, precum şi interdicţia de acordare de vize pentru a călători în străinătate. Desigur că aceste măsuri nu reprezentau o pedeapsa suficientă, dar oricum era mai bine decât totala impunitate de care beneficiau.

În anul 2010 am călătorit la Washington şi am povestit istoria lui Serghei Magnitskii senatorilor Benjamin Cardin and John McCain. Au fost şocaţi şi consternați, şi au propus un proiect de lege sub denumirea: „The Sergei Magnitsky Rule of Law Accountability Act”. Proiectul de lege prevedea îngheţarea activelor şi interdicţia de intrare în SUA tuturor celor implicaţi în uciderea lui Serghei, precum şi altor ruşi implicaţi în încălcarea severă a drepturilor omului.

Cu toată dorinţa Casei Albe de a reface în acel moment relaţiile cu Rusia, cazul Magnitskii a scos în evidenţă criminalitatea şi impunitatea regimului lui Putin şi a convins Congresul că trebuie făcut ceva. În luna noiembrie a anului 2012, Camera Reprezentanţilor a adoptat cu 364 de voturi pentru şi 43 de voturi contra, „Legea Magnitskii”, iar apoi Senatul a susţinut legea cu 92 de voturi contra 4 voturi împotriva. Pe 14 decembrie 2012 Preşedintele Obama a semnat legea Magnitskii, care a şi intrat în vigoare.

Putin s-a înfuriat foarte tare. Căutând metode de a lovi interesele americane, el a apelat la varianta cea mai sadică şi inumană: interdicţia de adopţie a copiilor ruşi orfani de către familiile americane.

Era un act respingător din cauza consecinţelor suportate chiar de copii orfani.

Nici înainte Rusia nu permitea înfierea copiilor sănătoşi, ci doar a copiilor bolnavi. Cu toate acestea, familiile americane adoptau cu inima deschisă şi cu brațele larg deschise copii cu SIDA, cu sindromul Down, cu spină bifidă şi cu alte boli grave. Ei aduceau copii în America, îi tratau, îi îngrijeau şi îi iubeau. Întrucât în sistemul de orfelinate din Rusia nu existau resurse pentru tratarea copiilor grav bolnavi, mulţi din acei care nu au avut norocul să fie adoptaţi, erau osândiţi să moară înainte de a atinge vârstă de 18 ani. Practic, prin această măsură Vladimir Putin i-a condamnat la moarte pe orfanii ruşi bolnavi şi foarte vulnerabili, pentru a-i apară pe funcţionarii corupţi din regimul sau.

De ce a hotărât Vladimir Putin să ia o asemenea măsură drastică şi răuvoitoare?

Pentru această au existat două motive. În primul rând, în anul 2012 s-a aflat că beneficiarul celor 230 de milioane de dolari, a căror furt a fost descoperit de Serghei Magnitkii, era Vladimir Putin însuşi. Descoperirile recente din „Arhivele Panameze” au arătat că cel mai apropiat prieten din copilăria lui Puţin, solistul violoncelist Serghei Roldughin, a primit de la oligarhii ruşi şi de la statul rus o finanţare de 2 miliarde de dolari. Se consideră că dl. Roldughin a primit aceşti bani în calitatea sa de agent al lui Vladimir Putin. Informaţiile din „Arhivele Panameze” au permis de asemenea să se facă o legătură dintre activele primite de Serghei Roldughin şi furtul cercetat de Serghei Magnitskii. Mergând pe logica Legii Magnitskii, apare posibilitatea aplicării sancţiunilor prevăzute de a lege asupra lui Putin personal.

Această posibilitate l-a neliniştit în mod serios pe Putin, pentru că în acest moment Putin este unul din cei mai bogaţi oameni din lume. După calculele mele, pe parcursul celor 17 ani de când Putin este la putere, el a acumulat, datorită unor operaţiuni financiare ilegale, o avere de 200 de miliarde de dolari SUA. El îşi ţine banii în Apus, bani susceptibili de a fi îngheţaţi şi/sau confiscaţi. Tocmai de aceea are el un important interes personal de a găsi o metodă de a scăpa de sancţiunile prevăzute de Legea Magnitskii.

Al doilea motiv pentru care Putin a reacţionat atât de dur faţă de adoptarea Legii Magnitskii constă în aceea că această Lege distruge garanţiile de impunitate pe care el le-a asigurat cercului său de funcţionari corupţi.

În Rusia există aproximativ zece mii de persoane oficiale care lucrează pentru Putin, şi cărora le revine sarcina de a ucide, de a tortura, de a răpi, de a fura şi a extorca bani, şi de a capta averi. Până la apariţia Legii Magnitskii Putin le putea garanta impunitatea, şi acest sistem de acumulare ilegală de bogaţii a funcţionat fără probleme. Dar odată cu adoptarea Legii Magnitskii, Putin nu mai poate oferi nicio garanţie. Legea Magnitskii a lichidat pentru ei siguranţa din afară graniţelor Rusiei, şi acest lucru a devenit o problema gravă pentru Putin şi pentrusistemul sau cleptocratic.

Din aceste motive, Putin a declarat public că printre problemele sale prioritare de politică externă se află abrogarea Legii Magnitskii şi prevenirea adoptării unor legi asemănătoare şi în alte ţări decât SUA. După reluarea prerogativelor sale în 2012, regimul lui Putin a început să-i persecute pe toţi cei care susţineau Legea Magnitskii.

Unul dintre cei mai importanți parteneri ai mei în aceasta cauza era Boris Nemţov. Boris a depus mărturie în faţă Congresului SUA, în faţa Parlamentului European şi a Parlamentului Canadei şi a altor instituţii, subliniind că Legea Magnitskii reprezintă o lege „pro-Rusia”, întrucât ea vizează pe funcţionarii corupţi, iar nu poporul rus. În anul 2015 Boris Nemţov a fost ucis pe podul din faţa Kremlinului.

Aliatul lui Boris Nemţov, Vladimir Kara-Murza, a depus şi el mărturie în numeroase instanţele legislative din lume, de pe poziţii analoage. După ce şeful Comitetului de Urmărire Penală al Rusiei, Alexandru Bastrâkin a fost trecut pe lista Legii Magnitskii în Decembrie 2016, Vladimir a fost otrăvit, a suferit blocarea multor organe interne, a intrat în comă şi a abia a scăpat cu viaţa.

Avocatul Nicolai Gorohov, care a reprezentat-o pe mama lui Serghei Magnitskii, a luptat timp de 6 ani pentru dreptate. În această primăvară, înainte de pledoaria sa la tribunalul unde trebuia să depună mărturii despre implicarea statului în uciderea lui Serghei Magnitskii, a fost aruncat de la etajul 4 al blocului unde locuia. Din fericire a supravieţuit şi continuă lupta pentru dreptate.

Şi eu am primit multe ameninţări din Rusia. Cea mai cunoscuta dintre ele a venit din partea Primului Ministru al Rusiei, Dmitrii Medvedev, în timpul desfăşurării Forumului Economic din Davos, Elveţia, în 2012. Când jurnaliştii l-au chestionat pe Medvedev despre moartea lui Magnitkii, acesta a spus: „Este foarte rău că Serghei Magnitskii a murit, iar Bill Browder mai este încă viu şi în libertate”. Eu am primit o mulţime de alte ameninţări de moarte, din diverse surse ruseşti scrise şi vorbite, şi prin e-mailuri. Sursele guvernamentale din SUA m-au prevenit despre atentatele ruseşti planificate asupra mea. Aceste amenințări au devenit fondul unor încercări nereuşite întreprinse de guvernul rus ca să fiu arestat prin implicarea Interpolui sau a altor canale de ajutor juridic internaţional.

Şi Guvernul Rusiei utilizează resursele şi activele sale ca să încerce să abroge Legea Magnitskii. Una din cele mai evidente încercări a fost întreprinsă în primăvara şi vara anului trecut, când un grup ruşi a condus la Washington o campanie de lobby pentru a încerca abrogarea Legii Magnitskii, falsificând istoria morţii lui Serghei. Conform spuselor lor, Serghei nu a fost ucis, şi el nu a fost sursa datelor asupra corupţiei, şi deci Legea lui Magnitskii este bazată pe o colecţie de fapte mincinoase. Ei au folosit această versiune pentru a încerca scoaterea numelui lui Serghei de pe Global Magnitsky Act care a fost adoptat în Decembrie 2016. Eforturile lor nu au fost încununate de succes.

Cine intra în acest grupa de ruşi care au acţionat în numele guvernului Rusiei ? Erau doi bărbaţi – Petr şi Denis Kaţâv, şi o femeie cu numele Natalia Veselniţkaia, precum şi un numeros grup de lobbisti americani, despre care vom vorbi mai jos.

Petr Kaţâv, tatăl lui Denis Kaţâv,este o persoană oficială de rang înalt al Rusiei şi un susţinător credincios al regimului lui Putin. Denis Kaţâv a fost incriminat de organele oficiale juridice ale SUA ca fiind beneficiar al veniturilor rezultate din furtul descoperit de Serghei Magnitkii, venituri folosite pentru achiziţionarea de imobile de elită în Manhattan (caz rezolvat în curând prin achitarea de către Kaţâv a sumei de 6 milioane de dolari SUA). Natalia Veselniţkaia îi reprezintă ca avocat.

Pe lângă asistenţa juridică acordată la spălarea banilor lui Kaţâv, d-na Veselniţkaia a organizat şi campania lobbista pentru abrogarea Legii Magnitskii, amintită mai sus,. Ea a angajat un număr de lobbiști specialiști în relaţiile publice, avocaţi şi anchetatori pentru ajutor în atingerea acestui obiectiv.

Primul ei pas a fost crearea unui ONG (organizaţie neguvernamentală), care ar urmări, chipurile, înfierea copiilor din Rusia, dar în curând a devenit clar că unicul scop al acestui ONG era abrogarea Legii Magnitskii. Acest ONG a fost numit „Fondul de răspundere globală privind drepturile omului” (Human Rights Accountability Global Iniţiative Foundation, HRAGI). Fondul a fost înregistrat ca o corporaţie în statul Delaware cu doi angajaţi pe data de 18 Februarie 2016. HRAGI a fost folosit pentru plata lobbiştilor din Washington şi plata altor agenţi, pentru organizarea campaniei împotriva Legii Magnitskii (în prezent moment se pare că HRAGI a fost lichidat, cu decontarea tuturor impozitelor cuvenite).

Prin HRAGI, Rinat Ahmetşin, un fost ofiţer al spionajului sovietic, în prezent naturalizat ca cetăţean american (Rinat Akhmetshin), a fost angajat să organizeze abrogarea Legii Magnitskii. Dl. Ahmetşin este implicat într-un şir de alte campanii asemănătoare, este suspectat de acte neetice şi acţiuni potenţial ilegale, cum ar fi de hacker de calculatoare.

Veselniţkaia a mai încredinţat firmei americane de asistenţă juridică BakerHostetler şi partenerei acesteia din Washington, Mark Cymrot, să convingă pe membrii Congresului să susţină un amendament la Legea Magnitskii privind eliminarea numelui lui Magnitskii din Global Magnitsky Act. În cadrul îndeplinirii acestei misiuni „Anti-Magnitskii”, dl. Cymrot a intrat în contact cu Paul Behrends, un colaborator al aparatului Comitetului Congresului pentru Afacerile Externe.

Tot Veselniţkaia l-a angajat pe Glenn Simpson de la firma Fusion GPS pentru realizarea unei campanii de compromitere a persoanei mele şi a lui Magnitskii în previziunea audierilor în Congres privitoare la Global Magnitsky Act. Glenn Simpson a luat legătura cu câteva ziare importante şi alte publicaţii pentru a răspândi informația falsă că Serghei Magnitskii nu a fost ucis, că nu a fost descoperitorul corupţiei, ci a fost el însuşi un criminal. Au mai răspândit informaţia mincinoasă cum că depoziţiile mele în faţă legiuitorilor din toată lumea nu corespund realității.

În cadrul activităţii ei de lobbying, Veselniţkaia l-a angajat pe fostul reporter de la Wall Street Journal, Chris Cooper, să organizeze la Washington prezentarea în premieră a unui film contrafăcut despre Serghei Magnitskii şi despre mine. Acesta a fost cel mai bun exemplu de propagandă promovată de Putin.

Tot ei l-au angajat pe Howard Schweitzer de la Cozzen O’Connor Public Strategies, şi pe fostul congresman Ronald Dellums să facă lobby printre congresmenii de la Capitoliu pentru abrogarea Legii Magnitskii şi îndepărtarea numelui lui Serghei din Global Magnitsky Act. […]

Deşi au efectuat toate aceste operațiuni în capitală, la Washington D.C., ei au omis să indice că acţionează în numele intereselor Statului Rus, şi nu au făcut publică informaţia în acest sens, aşa cum cere Legea privind înregistrarea agenţilor străini (FARA).

În legislaţia SUA este clar precizat că persoanele care acţionează în numele guvernelor străine şi în numele intereselor acestora, trebuie să fie înregistrate în FARA, pentru a se asigura transparenţa cu privire la intereselor şi motivaţiile lor.

Întrucât nici o persoană din cele indicate mai sus nu s-a înregistrat, firma mea a trimis o declaraţie şi a prezentat probele necesare la Ministerul Justiţiei, în luna iulie a anului 2016.

Sper că cele expuse de mine vor ajută la descoperirea metodelor emisarilor Rusiei din Washington şi asupra modului cum aceştia folosesc companiile americane pentru atingerea scopurile prioritare ale politicii ei externe, fără însă să divulge interesele lor. Sper de asemenea că această întâmplare, şi altele asemenea, vor conduce la schimbarea în viitor a regimului de aplicare a FARA.

Vă mulțumesc.

(Traducere din limba rusă de Sfartz Pincu)

Transcriptul originar în limba engleză: Bill Browder’s Testimony to the Senate Judiciary Committee (text) (v. aici)

Traducerea în limba rusă a transcriptului originar – v. aici.

Acest articol a fost publicat joi, 10 august 2017 la rubrica Marturii.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.