Pretutindeni în lume mâncarea s-a scumpit. Grâul şi-a dublat preţul în mai puţin de doi ani, orezul s-a scumpit cu 75% în trei luni, iar Banca Mondială a avertizat că în unele ţări în curs de dezvoltare ar putea fi ameninţate de foamete dacă actuala tendinţă se prelungeşte.
1) Care sunt cauzele acestei scumpiri fără precedent în ultimii ani a preţului mâncării?
Preţul mâncării s-a scumpit din mai multe motive. Tendinţele climaterice neobişnuite (secete) în unele regiuni agricole cheie ale lumii, combinate cu presiuni speculative (dacă valorile mobiliare şi cele imobiliare nu mai sunt rentabile, ele trebuie înlocuite cu ceva) au dus la o bruscă scumpire a materiilor prime alimentare. Sporirea importanţei destinaţiei de combustibil a produselor agricole (etanol de pildă) a contribuit la reducerea suprafeţelor destinate producţiei alimentare. Toate acestea s-au petrecut pe fondul sporirii consumului alimentar în pieţe uriaşe precum China şi India. Odată ce consumul de carne începe să crească – aşa cum se întâmplă în cazul de faţă – aceasta are un puternic efect de multiplicare asupra consumului de cereale, precum furajele (pentru un kg de carne se consumă 4 – 6 kg de grâne). Să nu uităm că pentru fiecare creştere a consumului de carne de 5% în China şi India, asta echivalează cu 100 de milioane de persoane în plus pe an care mănâncă mai multă carne. Ca o comparaţie, populaţia Statelor Unite este de circa 300 de milioane – cu o creştere stabilă a consumului de carne.
2) Unii experţi avertizează că “a trecut vremea mâncării ieftine. Urmează vremuri grele pentru omenire, cu riscul de conflicte sociale sau chiar războaie?
Oamenii s-au luptat dintotdeauna între pentru resurse, inclusiv pentru hrană. Nu e nimic nou în asta. Dar în mod clar, dacă ştiinţa nu aduce o nouă revoluţie în agricultură, competiţia pentru hrană se va accentua în anii următori. Acest lucru este atât normal, cât şi logic, pe măsură ce un număr tot mai mare de oameni îşi permit să consume tot mai mult. Concomitent, legile progresului şi inovaţiei ne spun că atunci când ceva devine mai scump, o cantitate sporită de resurse va fi alocată producerii sale mai ieftine. De pildă, dacă petrolul devine mai scump, devine rentabil forajul în zone care nu demult erau prea scumpe sau înseamnă progres în surse alternative (solare, eoliene, etc). Cred că acelaşi lucru e adevărat şi pentru produsele agricole – majorarea preţurilor va încuraja cercetarea şi dezvoltarea de noi metode, tehnologii, etc, care vor duce în final la producţii mai ridicate. Dar dacă asta va fi de ajuns pentru satisfacerea cererii în creştere explozivă, este imposibil de evaluat la ora actuală.
3) Fondul ONU pentru alimentaţie (FAO) a afirmat că Republica Moldova e singura ţară din Europa confruntată cu o criză alimentară. Există acest pericol şi pentru România?
Este ironic faptul că Republica Moldova, odinioară grânarul fostei URSS, se confuntă acum cu o penurie alimentară! Eu cred că aceasta reflectă cu preponderenţă incompetenţa administraţiei mai mult decât incapacitatea de producere a hranei. Ȋn orice caz, România îşi poate asigura la ora actuală consumul alimentar. Aceasta măreşte deficitul de cont curent (diferenţa dintre ce producem şi ceea ce cheltuiom), care pe termen lung nu poate fi susţinut, dar asta e altă discuţie. La ora actuală, Occidentul, inclusiv România, este destul de bogat ca să nu fie ameninţat de o penurie alimentară iminentă. Ceea ce nu înseamnă că cetăţenii lor nu vor trebui să plătească mai mult pentru mâncare!
Matei Păun a lucrat între 1994-1997 pentru fondul Firebird Management cu sediul la New York, care a lansat unul dintre primele si cele mai prospere fonduri de investiţii pentru ţările CSI (fosta URSS). La întoarcerea în România în anul 1997, dl. Păun a înfiinţat şi condus divizia de operaţiuni pe pieţe de capital a companiei Regent Pacific, construind una dintre cele mai active firme de brokeraj de piata la momentul respectiv, introducând pe piaţa românească acest tip de operaţii financiare. Ȋn anul 1999, el a fost co-fondat HTI Group, care s-a specializat cu precădere în activităţi de brokeraj şi care, în 2007, a fost preluată de către banca de investiţii Morgan Stanley. Ȋn 2003 s-a alăturat grupului de consultanţă Deloitte & Touche ca Director al departamentului de Consultanţă în Servicii Financiare, în cadrul căruia a condus numeroase proiecte de consultanţă financiară. Dl. Păun este licenţiat în Relaţii Internaţionale al Trinity College, Connecticut, SUA. El este actualmente Managing Partner la BAC Investment Bank – România, o banca de investiţii regională acoperind sud-estul Europei.