Spania e reputată ca un port principal de intrare a cocainei în Europa. Mai mult, peninsula Iberică a devenit, potrivit departamentului de Trezorerie american şi a CIA-ului, centrul european de spălare a banilor proveniţi din narco-trafic. Cu un an şi ceva în urmă, forţele de securitate spaniole au blocat 2,7 miliarde de euro aparţinând crimei organizate, sumă echivalând cu dublul bugetului justiţiei.
Unul dintre cei mai mari narco-traficanţi columbieni, Juan Carlos Ramirez (el Chupeta), arestat la Sao Paolo (Brazilia), deţinea filiale, excelent structurate, în Spania, probabil datorită facilităţilor lingvistice.
Şi România a avut parte de „contribuţiile” unui omonim sud-american, Carlos Ramirez Sanchez, alias Şacalul, terorist notoriu. Cazul Carlos – Pleşiţa a făcut vâlvă mare, rămânând multă vreme în atenţia Parchetului Militar. După informaţiile surselor franceze, România ceauşistă, mai exact generalul Nicolae Pleşiţa, a deţinut legături apropiate cu acest „erou” al terorismului mondial, fiind vorba de dotări cu armament şi muniţie, destinate misiunilor teroriste întreprinse de Şacal .
Banii rezultaţi din narcotice au făcut pui datorită societăţilor-ecran spaniole, mai cu seamă în domeniul imobiliar, înainte să fie reinjectaţi în conturi elveţiene sau americane.
După Statele Unite şi Columbia, Spania se plasează pe al treilea loc în deţinerea cocainei sau a canabisului, iar cum numărul românilor rezidenţi sau în trecere prin patria lui Cervantes este destul de însemnat, s-ar putea ca această „marfă” de succes să transgreseze şi spaţiul mioritic.
Mai mult de 46,7 tone au fost confiscate de forţele de ordine spaniole în ultimul timp. Ministerul Sănătăţii alertează populaţia asupra faptului că 3% din populaţie aspira in piept, în mod regulat, porcăria de praf alb. De patru ori mai mult decât restul Europei.
Dacă în Olanda canabisul şi prostituţia constituie un comerţ autorizat, (nu licit), socotit ca o excepţie europeană, cocaina n uare statut de legalitate, aşa cum s-ar crede în mod logic…
Curios este şi faptul că, spre deosebire de celelalte ţări europene, consumul cocainei n-a fost asociat unei clase sociale avute, astfel că preţul ”prafului alb” în Spania pare mai puţin şocant. Negocierea lui oscilează între 30 şi 40 de euro gramul. Probabil că inflaţia actuală s-a repercutat şi în acest domeniu.
Cargourile columbiene de cocaină ancorau întotdeauna pe coasta de nord a Atlanticului, la aşa-numitele Porţi ale Galiţiei. Marinarii le ironizau apelându-le „mareea albă”. Noile căi trec acum prin Africa via insulele Canare.
Într-un an, din cele 125 de operaţii poliţieneşti dirijate contra crimei organizate în Canare, 70% s-au focalizat asupra traficul de stupefiante şi a spălatul banilor murdari. Febra celor 700.000 de imobile construite anual este o mană cerească pentru traficanţi, iscusiţi profitori ai speculaţiilor imobiliare.
Costa del Sol e locul fericirii supreme pentru turişti dar şi pentru clanurile mafiote: 50 la număr, după cunoştinţele autorităţilor de control.
Localitatea e definită drept epicentru al construcţiilor ilegale, unde, în martie 2005, celula poliţiei botezată „Balena albă”, a condus la arestarea clicii primarului. Evenimentul a ocazionat dezmembrarea unei reţele internaţionale de spălare a banilor şi a unui grup de 500 de societăţi constituite în vederea reinvestirii sumelor – în mare parte provenite din narco-trafic – în imobiliarul rezidenţial somptuos.
Explozia activităţii imobiliare în România şi, mai ales, preţul exorbitant ale metrului pătrat din marile urbe, îţi inspiră o seamă de posibile conexiuni. Dar, atâta vreme cât totul pare „basma curată” şi fără probe contrarii, imobiliarului românesc nu i se poate reproşa decât „onestitatea”…
Probabil se va mai scrie pe acest subiect, înţelegerea fenomenului fiind abia la început, in ceea ce priveşte România!