Optimismul de la finele secolului XX cu privire la victoria democraţiei liberale a fost prematur, iar epoca actuală este una a confruntării dintre democraţii şi autocraţii, este concluzia recentei cărţi “Revenirea istoriei şi sfârşitul viselor”, de Robert Kagan (Atlantic Books, Londra, 2008).
Titlul cărţii se constituie ca o replică la celebra carte “Sfârşitul istoriei şi ultimul om”, apărută în 1992, în care a Fancis Fukuyama, în atmosfera de exuberanţă generată de sfârşitul războiului rece, prezicea evoluţia întregii omeniri către democraţia liberală.
Din păcate, istoria ultimilor 15 ani a contrazis teoria optimistă a lui Fukuyama.
Kagan descrie prăbuşirea iluziilor potrivit cărora o ordine internaţională bazată pe regulile de drept ar putea înlocui geopolitica şi sferele de interese care au dominat planeta în ultimele două secole.
Revenirea în prim plan a Rusiei şi Chinei, după un scurt moment de derută la începutul anilor ’90 şi contestarea de către cele două puteri a supremaţiei Statelor Unite, constituie în opinia lui Kagan fenomenul definitoriu al începutului de mileniu trei.
Cele două ţări, autocraţii, chiar dacă nu mai sunt ghidate de o ideologie totalitară comunistă, nu mai sunt dispuse să accepte marşul aparent de neoprit al democraţiei liberale de la începutul anilor ’90.
Şi-au făcut apariţia şi alte mari puteri – Japonia, India şi chiar Iranul – configurând o lume multi-polară, pe care o întrevedea marele rival al lui Fukuyama de la începutul anilor ’90, Samuel Huntington.
Dar Kagan şi Fukuyama au fost pentru o perioadă de aceeaşi parte a baricadei, în tabăra “neo-conservatorilor”.
Kagan a fost co-iniţiator în 1997, împreună cu Bill Kristol al “Manifestului pentru un nou secol american”, documentul programatic fundamental al curentului neo-conservator la care a aderat iniţial şi Fukuyama.
După invadarea Irakului, inspirată între altele şi de doctrina neo-conservatoare a intervenţiei preventive şi a schimbării de regim, Fukuyama s-a distanţat de foştii săi colegi, publicând cartea “After the neocons”.
Kagan nu s-a dezis niciodată de opiniile sale, deşi în ultima sa carte el critică greşelile făcute de Statele Unite în executarea politicii externe de după 11 septembrie 2001.
Autor al celebrei cărţi “Paradis şi putere”, publicată în 2003, în care analiza diferenţa de optică dintre Statele Unite şi Uniunea Europeană, Kagan (care trăieşte actualmente la Bruxelles) este de părere că relaţia dintre cele două mari centre ale democraţiei liberale dă semne de revigorare, mai ales în contextul agresivităţii sporite a Rusiei şi Chinei.
De altfel, Kagan propune un aşa numit “Concert al democraţiilor”, o organizaţie care să complementeze NATO sau G8, la care să participe, pe lângă SUA şi UE, alte mari democraţii ca Japonia, India sau Brazilia, pentru a coordona răspunsul democraţiilor la poziţia tot mai intransigentă a autocraţiilor.
Opiniile lui Robert Kagan nu sunt doar academice, căci el ocupă şi funcţia de consilier de politică externă al lui John McCain, candidat Republican la preşedinţia Statelor Unite.
Cum McCain are o şansă aproape la fel de bună de a fi ales în noiembrie ca rivalii săi Democraţi Hillary Clinton sau Barrack Obama, opiniile exprimate de Kagan în cartea sa au şanse de a se constitui într-un fundament pentru o nouă, chiar dacă nu foarte diferită, politică externă americană.
Şi nu cred că cineva poate fi indiferent la politica externă a ceea ce încă reprezintă singura supra-putere mondială.
Sa speram ca McCain va cistiga alegerile.
„Spune-mi cu cine te insotesti/Ca sa-ti spun cine esti”.
Dar, pe undeva prin presa, am citit ca McCain a propus indepartarea Rusiei de G8. Adevarat?
Domnule Munteanu, asa este. McCain a afirmat inca din toamna lui 2007 ca in caz ca va fi ales presedinte va propune excluderea Rusiei din G8, care ar trebui sa (re)devina un club al democratiilor.
Pentru conceptia de politica externa a lui McCain va recomand articolul sau publicat in Foreign Affairs:
http://www.foreignaffairs.org/20071101faessay86602-p50/john-mccain/an-enduring-peace-built-on-freedom.html
De asemenea, va recomand interviul cu Robert Kagan din Newsweek:
http://www.newsweek.com/id/134919
Multumesc pentru link.
„Any policy that doesn’t recognize that an autocracy like Putin’s Russia has special interests as an autocracy is going to get Russia wrong”
Cred ca unul dintre motivele reintoarcerii istoriei este lacomia (sau nevoile, ar spune unii) de petrol si manufactura ieftina.
Impreuna cu ipocrizia unor politici occidentale care au intarziat sa recunoasca realitatea in acest context.
Mihai, e mai complicat decat atat.
Kagan are teoria ca o natiune e ca un om cu calitati si defecte, iar factorul economic nu este neaparat determinant.
Iti voi trimite prin e-mail un articol mai lung al lui Kagan pe aceasta tema.
In orice caz, mai cauta articole de el pe internet, e un nume de referinta la ora actuala.
Multam!