Ploaia care ne închide-n noi
zloata care ne încuie-n casă –
inimă, prescură din noroi,
patimă de carne pofticioasă

nou mileniu, tânăr şi barbar
ca o limbă încă netradusă,
vremea sună golul din pahar,
nimenire lângă masa pusă

umbre grave care se petrec
aplecate dinspre vremea bună,
suflete înhămate la edec –
plouă aspru, îndelung, şi tună…