Pictorul rătăcește departe de oraș,
câmpul imprimat cu flori de câmp, cu maci îi cuprinde sânii înfiorați
de boarea dimineții,
își uitase șevaletul,
ar fi vrut să surprindă iia, tremurul ,
îngropat în vară,
în culori,
întinde mâna către cer, și creiona cu degetul pe albastru atingerea dintre planete și piersici
întredeschise.
Te trezești și tu, pe covorul cu flori de câmp,
pe care cândva o iubiseși noaptea,
odaia cu flori de in,
altădată îi sărutau gleznele…
Sanzienele dănțuiesc, le privești de la fereastră și doar atât,
se pierd în goană,
vara le învelește, le și dezvelește în transparență
precum o noapte făr’ de întuneric,
tinerețe făr’ de bătrânețe,
într-o poveste spusă în grabă pe iPhone în aeroport,
înainte de ultimul zbor.
Poezia e frumoasă.
Nu înţeleg însă de ce pe pagina de intrare a site-ului apare in engleza, in extenso, Sonnet XVIII de Shakespeare.
Nu numai că este foarte lung pentru locul respectiv, dar de ce să se pună drept rezumat ceva ce nu corespunde textului poeziei şi nu are nici o legătură vizibilă cu titlul acesteia?
Alte rezumate, aşa cum este de aşteptat, reiau părţi centrale din materialele publicate.
Dacă se dorea să se creeze o legătură între sonet şi poezie, aceasta se putea realiza pe pagina pe care apare textul, acolo unde apar şi două imagini.
P.S. Apropo, de ce plânge fata în rochie albă, îşi doreşte şi ea o ie bufantă? Sau, poate, un slim iPhone pentru o poveste spusă în grabă într-un aeroport? 🙂