Pretul ţiţeiului a depăşit demult 100$ barilul, gazele naturale s-au scumpit şi ele simţitor, iar impactul asupra consumatorilor de pretutindeni este imediat.
1) Care sunt cauzele acestei scumpiri suţinute a materiilor prime energetice?
Cauzele sunt multiple şi complexe, dar totul se reduce la cerere şi ofertă. Ȋn privinţa cererii, probabil cea mai importantă componentă a ecuaţiei este recenta sporire accelerată a consumului de energie în ţările în curs de dezvoltare. Pe măsură ce o proporţie tot mai mare a populaţiei îşi permite achiziţionarea unei maşini, a unei instalaţii de aer condiţionat, etc, consumul de energie se măreşte. Problema este exacerbată şi de presiunile asupra ofertei: tensiuni geopolitice (Irak, Iran, Venezuela), limitări ale infrastructurii şi producţiei, factori de mediu/încălzire globală, etc. Deprecierea dolarului american se adaugă şi ea la presiunile asupra costului materiilor prime energetice, majoritatea preţurilor fiind exprimate în $. Ȋn sfârşit, mai există şi teoria controversată a “declinului petrolului”, care spune că în lume există rezerve exploatabile finite de ţiţei şi că dincolo de un anumit punct se va crea un dezechilibru structural crescând între cerere şi ofertă, până în ziua în care petrolul se va fi epuizat complet!
2) Există vreo soluţie pentru combaterea actualei crize energetice mondiale?
Din fericire, cele mai multe probleme au şi rezolvare! Ȋn acest caz, omenirea trebuie în mod categoric să investească şi să dezvolte surse alternative de energie, concomitent cu sporirea eficienţei energetice. Oricare ţară va reuşi să rezolve această problemă, îşi va asigura un avantaj competitiv important şi se va plasa în avanposturile dezvoltării economice pentru mult timp de acum înainte. Să fie foarte clar – perioada următoare va însemna restructurarea consumului şi a producţiei de energie. Aceasta se va traduce în noi tehnologii, noi modele economice şi ascensiunea şi declinul unor actori geopolitici.
3) Cum este afectată România de această criză?
Ca să treacă cu succes prin criza de energie, ţări printre care şi România trebuie să fie pregătite de schimbare. Ele trebuie de asemenea să-şi re-evalueze în mod pragmatic politica externă pe considerente economice (adică energetice). România nu face nimic din toate acestea la ora actuală. Nu există o politică naţională a energiei coerentă şi realistă. Nu există stimulente pentru eficienţă energetică. România continuă să-şi trateze cu dispreţ şi în mod inept cel mai mare vecin al său. Prin intermediul Uniunii Europene, România s-a alăturat Sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisii, dar nimeni nu a anticipat schimbările ce se vor impune începând cu 2020. Aceasta va duce la achitarea de către consumatorii casnici şi industriali din România a unora dintre cele mai ridicate tarife energetice din UE. Ceea ce va constitui un handicap permanent pentru România în termeni de competitivitate şi creştere economică.
Matei Păun a lucrat între 1994-1997 pentru fondul Firebird Management cu sediul la New York, care a lansat unul dintre primele si cele mai prospere fonduri de investiţii pentru ţările CSI (fosta URSS). La întoarcerea în România în anul 1997, dl. Păun a înfiinţat şi condus divizia de operaţiuni pe pieţe de capital a companiei Regent Pacific, construind una dintre cele mai active firme de brokeraj de piata la momentul respectiv, introducând pe piaţa românească acest tip de operaţii financiare. Ȋn anul 1999, el a fost co-fondat HTI Group, care s-a specializat cu precădere în activităţi de brokeraj şi care, în 2007, a fost preluată de către banca de investiţii Morgan Stanley. Ȋn 2003 s-a alăturat grupului de consultanţă Deloitte & Touche ca Director al departamentului de Consultanţă în Servicii Financiare, în cadrul căruia a condus numeroase proiecte de consultanţă financiară. Dl. Păun este licenţiat în Relaţii Internaţionale al Trinity College, Connecticut, SUA. El este actualmente Managing Partner la BAC Investment Bank – România, o banca de investiţii regională acoperind sud-estul Europei.